Şase ani de când a murit Toni Tecuceanu. Actor, prieten, gurmand şi credincios. „Şeful Prima TV a crezut că are interviu exclusiv cu Năstase, aşa de bine îl imita“
0
Actorul Toni Tecuceanu a plecat dintre noi în 2010. Nu veţi citi în cele ce urmează despre cum s-a stins la „Matei Balş“ în urma unor complicaţii cauzate de gripa nouă sau cum moartea lui i-a determinat pe români să se vaccineze. Nici despre procesul intentat de familie, nici despre „dosarul medical controversat“ sau despre „întorsătura şocantă a cazului“. Mai jos stau scrise întâmplările amuzante povestite de bunii lui prieteni, Cârcotaşii.
Toni Tecuceanu a fost un tip vesel, credincios, extrem de minuţios, gurmand şi iubea muzica aromână. Nu neapărat în ordinea asta. Şi mai era ceva: îl imita perfect pe Adrian Năstase. De fapt, aşa a şi fost angajat la „Cronica Cârcotaşilor“: a dat un interviu telefonic şi toată lumea a crezut că este adevăratul politician. I-a păcălit.
Cum a ajuns Toni Tecuceanu la „Cronica Cârcotaşilor“? L-a făcut pe şeful Prima TV să piardă avionul
„Pe Toni l-am cunoscut la insistenţele lui Dezbrăcatu', care îmi vorbea neîncetat despre el. Într-o dimineaţă făcem matinalul de la un patinoar, la Piaţa Unirii. Era în toiul scandalului cu Mătuşa Tamara. Îl sun pe Dezbrăcatu' şi îl rog să îmi dea numărul de telefon al amicului său. În tot acest timp anunţam pe post un interviu exploziv cu Adrian Năstase. Dupa trei ore am intrat în direct cu Toni, care îl imita aşa de bine că toţi au crezut că interviul e real. La final i-am adresat o întrebare: «Da' maşina tot cu tracţiune spate o aveţi?» Abia atunci s-a prins lumea că era o făcătură! Imediat după interviu am primit un telefon de la Cristi Burci (patronul Prima TV - n.red.), care a ascultat tot programul! «Băi sunteţi nebuni? Din cauza voastră am pierdut avionul! Eu chiar am crezut că interviul e real!» Aşa a ajuns Toni la «Cronica Cârcotaşilor». Restul e istorie!“, ne-a povestit Şerban Huidu.
Un crap de cinci kilograme şi o oaie trasă în saramură
Codruţ Kegheş (Dezbrăcatu') l-a cunoscut pe Toni prin 2000, la facultate, şi apoi au ajuns împreună la „Banc Show“. Şi el îşi aminteşte de acel interviu cu falsul Adrian Năstase. „Până şi Cristi Burci a crezut că interviul este chiar cu Adrian Năstase, dar când a aflat că de fapt era Toni, a spus să-l angajăm imediat, ca este foarte bun.“
Întâmplări amuzante cu Toni au fost multe, dar cea cu crapul de cinci kilograme şi cu oaia trasă în saramură parcă le întrece pe toate: „La un moment dat, eram la mine acasă, în garsonieră, şi mă sună Toni că vine la mine să gătim un peşte împreună. El ştia cum se face peştele şi eu avem o reţetă extraordinară de sos de roşii promodoro, cu usturoi şi rozmarin. Când a sunat la uşă şi am văzut că a venit cu un crap de cinci kilograme, m-am blocat. Era imens crapul. Era mai mare decât masa şi mult mai mare decât aragazul meu cu două ochiuri. Ne-am apucat să-l facem la prânz şi cred că am terminat noaptea, pe la ora 3.00. La vremea respectivă, nici eu, nici el nu eram prieteni cu bucătăreala. Era un dezastru în toată garsoniera mea. Şi după două săptămâni, încă mai găseam solzi de peşte sub pat, pe tavan, după dulapuri. Era plin de peşte peste tot. Şi tot aşa la un moment dat, m-am procopsit cu o oaie de la el. O oaie întreagă, trasă în saramură. Primise două, de la un cioban şi le ţinea în balcon. Cu una s-a luptat el, că deh, era mare gurmand, cu una eu. A fost complicat doar să o duc acasă la mine, ca să nu mai zic cât de complicat a fost să termin de mâncat toată carnea aia. După două luni, încă mai aveam carne de oaie în frigider“, îşi aminteşte Dezbrăcatu'.
Toni Tecuceanu, un prieten cum puţini mai sunt: minunat!
La fel îşi aminteşte şi că Toni era un prieten minunat, foarte credincios, mergea la biserică în fiecare duminică şi se ruga mereu şi pentru mama lui: „Mă duceam des la el, să discutăm sau să-i cer un sfat, şi după ce vorbeam cu el mă simţeam întotdeauna mai împăcat, mai liniştit. Era şi un tip minuţios şi metodic. Ţinea mult ca lucrurile lui să fie în ordine, iar casa lui era mereu impecabilă.“
Dezbrăcatu' îl are pe Toni şi pe caseta de la botezul fiului său, Ştefan, când i-a spus micuţului că este „unchiul Toni“ şi că vor fi cei mai buni prieteni când va creşte mare: „Nu pot, nici acum, să văd imaginile acelea fără să-mi dea lacrimile. Mă duc la el uneori, îi aprind o lumânare şi îmi amintesc de toate clipele petrecute împreună. E bine să nu-l uităm pe Toni şi să-l avem în sufletele noastre aşa cum era el, pentru că era un tip care emana bucurie şi zâmbete.“
Toni Tecuceanu, îl întâlneşti o dată şi nu-l mai uiţi niciodată
Ioana Petric, fostă Bebluşă şi actuală prezentatoare a „Cronicii“, nu poate vorbi despre Toni la timpul trecut, chiar dacă de şase ani nu a mai auzit „Haideţi fetele lui tata, la treabă! Să fiţi cuminţi! V-am pus şi pacheţel!“. Ştie sigur că el este prezent şi se gândeşte la ei, iar din amintirea lor nu o să plece niciodată.
„Este omul pe care este de ajuns să-l întâlneşti o dată, ca să nu-l uiţi o viaţă. E prima oară când vorbesc despre el şi mi-e teamă că ale mele cuvinte nu pot descrie aşa cum trebuie omul frumos care este Toni. Am petrecut prea puţin timp cu el şi regret că nu l-am cunoscut mai bine, dar de puţinele noastre momente împreună îmi amintesc cu mare drag. Mă gândesc la el şi zâmbesc. Nu ştiu cum se făcea, dar mai mereu ne intersectam în drum spre filmări. Oprea în dreptul meu, cu maşinuţa lui galbenă şi spunea «hai fată urcă să ascultăm o melodie». Iubea muzica aromână şi cânta şi se veselea cu atâta poftă încât m-a făcut şi pe mine s-o iubesc. Şi în ziua de azi, când aud «Ina ina gione», gândul îmi zboară automat la el. Pofta - cred că ăsta este cuvântul care îl definşte pe Toni: pofta de muzică, pofta de frumos, pofta de veselie, pofta de oameni, pofta de râs, pofta de viaţă şi nu în ultimul rând, pofta de mâncare, capitol la care nu îl întrece nimeni. Iar partea cea mai bună este că toată pofta asta a lui este molipsitoare, e lecţia pe care noi toţi ar trebui s-o învăţăm de la el“, a declarat Ioana Petric.
Toni Tecuceanu obişnuia să joace personaje politice cunoscute precum Nicolae Ceauşescu, Adrian Năstase, Corneliu Vadim Tudor, Gigi Becali şi Cristian Ţânţăreanu. El a luat parte în misiuni de menţinere a păcii sub comanda ONU (Căştile Albastre). În perioada 2000-2004 s-a remarcat în roluri precum Povestitorul din spectacolul „Lordul John“ , la Teatrul de Comedie.
În studenţie a mai fost distribuit în roluri precum Nicholas Urfe („Magicianul“ de John Fowles), Dinu („Titanic Vals“ de T.Muşatescu),Kocikariov („Căsătoria“ - N.V Gogol), Sir Toby („A douăsprezecea noapte“ de William Shakespeare ), Polonius („Hamlet“ de William Shakespeare ), Rică Venturiano („O noapte furtunoasă“ de I.L Caragiale), Caţavencu („O scrisoare pierdută“ de I.L Caragiale).
Tot în timpul facultăţii a început o colaborare fructuoasă cu Radio România Actualităţi ca reporter în cadrul emisiunii „Matinal“, unde s-a remarcat prin maniera hazlie în care aborda subiectele. La Teatrul Nottara în spectacolul de licenţă „Omul de Noroi“ (Paul Ioachim) a avut de interpretat mici personaje , cărora le-a oferit haz , diferenţiindu-le cu talent. A mai apărut în diverse reclame, show-uri şi seriale de televiziune precum „La bloc“ şi „Săriţi de pe fix“ şi a fost unul din câştigătorii concursului „Banc Show“. A susţinut numeroase spectacole de tip stand up comedy. Proaspăt licenţiat al Universităţii Hyperion-secţia Actorie în 2005, Toni a participat la Gala „Hop“ de la Mangalia, ratând însă premiul pentru Cel mai bun actor. Însă acest episod s-a materializat în colaborarea cu regizoarea Theodora Herghelegiu, care l-a distribuit în rolul Lomeier din spectacolul „Noapte Arabă“, de la Teatrul Mic. Fiind o persoană ambiţioasă Toni Tecuceanu a concurat din nou în 2006 la Gala Tânărului Actor, de această dată câştigand premiul pentru Cel mai bun actor cu rolul Groparul după o idee de Vasile Leac.
Se încarcă comentariile...
