Marele Birlic ar fi împlinit 118 ani. Tristețea de dincolo de scenă: mergea la mormântul soției ca să-i citească ziarul
0Grigore Vasiliu s-a născut pe 24 ianuarie 1905, la Fălticeni. A avut de mic înclinații artistice. Și-a dorit să devină clovn, dar a ajuns sinonim cu teatrul românesc de comedie sub împrumutatul nume Birlic.
Fiul unui negustor din Fălticeni, Grigore Vasiliu ajuns un geniu al comediei, iubit de milioane de români, grație personajelor cărora le-a dat viață de-a lungul impresionantei sale cariere artistice.
Dorința s-a n-a fost să ajungă pe scenă, ci sub cupola circului. I-ar fi plăcut să fie clovn, dar părinţii i-au schimbat direcția când l-au determinat să înveţe pentru a face carieră. A absolvit Liceul „Nicu Gane” din Fălticeni, în prima promoţie a instituției. Încă din acea perioadă era foarte popular. Ghidușiile adolescentine și glumele sale făceau deliciul colegilor.
„Despre Grigore Vasiliu Birlic se putea bănui ce va ajunge în viaţă: actor de mare talent. O simplă grimasă în liniştea deplină a orei, şi toată clasa izbucnea în hohote de râs, dând peste cap lecţia… Observaţiile pe care le primea erau făcute cu înţelegere. Profesorii aveau intuiţie, îl şi vedeau pe marile scene, în roluri ce puteau face epocă. Uneori, Birlic ajungea pe mâna directorului George Stino, care-l făcea „săcătură”. Voia să-i dea câteva vergi, dar făptaşul se băga sub masă”, povestea scriitorul Eugen Dumitriu despre tânărul Grigore Vasiliu în cartea „Oraşul Muzelor”.
„Avea doi ochi de câine bătut”
Fizicul său, la fel de inconfundabil, a fost unul dintre multele sale atuuri. Chipul despre care mulți au spus că semăna mai degrabă cu o caricatură a făcut să fie numit Louis de Funes sau Charlie Chaplin al românilor.
„Avea un fizic împotriva tuturor canoanelor profesionale. Era un om mărunţel, insignifiant, cu o figură caricaturală. Iar în mijlocul acestei feţe ilare se aflau doi ochi de o infinită tristeţe, doi ochi de câine bătut. Acest contrast crea un soi de tensiune care era însăşi esenţa artei lui. El juca precum un echilibrist care merge pe-o sârmă, atent să ţină această cumpănă fragilă între tragic şi comic. (…) Lawrence Olivier spunea că actorul sculptează în zăpadă… Aşa s-a întâmplat şi cu Birlic: şi-a sculptat în zăpadă marile roluri. El a fost în primul rând actor de teatru”, îl descria pe Birlic regretatul actor Radu Beligan.
Șase eșecuri la admiterea la Conservatorul de Artă Dramatică
În ciuda opoziției tatălui care considera actoria o meserie neserioasă, Grigore Vasiliu și-a dorit atât de mult să urmeze cursurile Conservatorului de Artă Dramatică din Cernăuţi, încât a dat la Conservator şapte ani la rând până a fost, în sfârşit, admis.
A fost respins de șase ori tocmai din cauza defectului de vorbire care avea să-i aducă faima. „Eram peltic şi scuipam când vorbeam”, mărturisea, în urmă cu câteva decenii, Grigore Vasiliu Birlic.
Admis într-un final la Conservatorul de Artă Dramatică din Cernăuţi, s-a mutat apoi la Conservatorul din Bucureşti. Grigore Vasiliu a urcat pe scena Teatrului Vesel şi s-a remarcat în roluri din comedii. Aici a și primit rolul principal în comedia bulevardieră franţuzească „Birlic”, în care a interpretat rolul funcţionarului Perjoiu.
După succesul uriaș al interpretării sale, actorul şi-a căpătat porecla de Birlic, iar în carieră a devenit celebru ca Grigore Vasiliu-Birlic.
Drama care i-a tulburat viața
Viața nu i-a fost însă precum succesul. Actorul a fost însurat de două ori, prima dată cu actriţa Angela Mateescu, dispărută timpuriu din cauza unei boli grave.
Pierderea primei soţii l-a tulburat profund pe marele actor. I-a fost extrem de dificil să-și revină după tragedie. Însuși Grigore Vasiliu-Birlic a povestit în mai multe rânduri, că mergea des la mormântul acesteia pentru a-i citi ziarul, aşa cum obişnuia să-i citească în timpul căsniciei.
A doua oară a fost însurat cu Valeria Nanci, actriţa pe care a avut-o parteneră în filmul „Titanic Vals” (1964) şi în piesa „Topaze”, de Marcel Pagnol, în regia lui Constantin Dinischiotu, jucată la Teatrul Naţional din București, începând cu anul 1968.
Personajele din Caragiale, interpretate fabulos de Birlic
De-a lungul carierei sale, Grigore Vasiliu-Birlic a interpretat 13 personaje din opera lui Ion Luca Caragiale.
„Ca unul dintre actorii care am interpretat cele mai multe personaje – 13 – din opera marelui nostru dramaturg, îl evoc cu afectuoasă recunoştinţă şi pentru succesele actoriceşti pe care mi le-a prilejuit. Au constituit pentru mine, în cei peste 35 de ani de teatru, o adevărata şcoală a măiestriei actoriceşti, personaje ale maeştrilor dramaturgiei noastre. Şapte roluri în cele patru comedii.”, mărturisea Birlic despre Caragiale.
A interpretat, pe rând, personaje celebre: Crăcănel şi Candidatul în „D-ale carnavalului”, Spiridon şi Rică Venturiano în „O noapte furtunoasă”, Brânzovenescu şi Dandanache în „O scrisoare pierdută”, Coana Efimiţa în „Conu Leonida faţă cu reacţiunea”, Lefter Popescu în „Două loturi”, Costăchel Gudurău în „Telegrame”.
Memorabil și în filme
A debutat în fim în 1935, în comedia „Bing-Bang” și s-a remarcat în lumea cinematografului într-o serie lungă de filme, de la „Vizita” şi „Lanţul slăbiciunilor” (1952), până la „Post-restant” (1961), regia Gheorghe Vitanidis, „Paşi spre lună” (1963), regia Ion Popescu-Gopo (alături de Radu Beligan şi Florin Piersic), „Titanic vals” (1964) de Tudor Muşatescu, regia Paul Călinescu sau „Steaua fără nume” (1966), regia Henri Colpi.
Dacă punem la socoteală și numeroase roluri în piese de teatru radiofonic, nu e de mirare că a fost recompensat, în 1953, cu titlul de Artist Emerit „pentru merite deosebite, pentru realizări valoroase în artă şi pentru activitate merituoasă”, cu titlul de Artist al Poporului, iar în 1967 a fost distins cu Ordinul Meritul Cultural clasa I „pentru activitate îndelungată în teatru şi merite deosebite în domeniul artei dramatice”.
Se încarcă comentariile...
