Luana Ibacka: „Am făcut tot ce mi-am propus!“

Pentru Luana Ibacka, vedeta care din 14 iunie va prezenta emisiunea „Specialiştii“ la Prima TV, fiica ei, Inoke, este cea mai importantă lecţie de viaţă. Vedeta afirmă că, după două divorţuri, se bucură din plin de statutul de femeie liberă.

Adevărul TV: Ne poţi spune mai multe despre emisiunea „Specialiştii"?

Luana Ibacka: Este un talk-show în care vom încerca să oferim cele mai bune sfaturi şi soluţii pentru problemele cotidiene, de care ne „lovim" cu toţii. În fiecare zi, de luni până vineri, cei de acasă vor avea ocazia să pună întrebări unor persoane avizate, care au o vastă experienţă în domeniul pe care îl reprezintă.Eu voi traduce într-un mod cât mai simplu, cât mai facil, ceea ce ei au de comunicat, în funcţie de tema fiecărei ediţii, care va fi propusă de telespectatori, prin intermediul formularului de înscriere de pe site-ul Prima TV (http://www.primatv.ro/inscrieri/specialistii) sau telefonic.

Care crezi că este cea mai mare greşeală pe care o poate face un moderator TV?

Să se creadă mai presus de telespectatori, invitaţi, producători.

Care a fost cel mai bun învăţător al tău în materie de televiziune?

Din păcate, nu am avut norocul să fiu ucenicul cuiva, am învăţat greu, pe propria piele, în mulţi ani.

Odată cu „Fermier. Caut nevastă!" ai fost nevoită să călătoreşti prin ţară, să iei contactul cu „România profundă"...

Călătorind, simţi altfel povestea. La ţară, cu cât e mai cruntă sărăcia, cu atât mai dure sunt legile vieţii. Drumurile în sine, parcursul lor aduc unele răspunsuri. Ajungi greu oriunde, pleci greu, este o lipsă totală de organizare elementară a traficului, te simţi uneori în alt secol. Cea mai frumoasă amintire o am din primul sezon, de acasă de la fermierul Darius Codrea, în Munţii Ponorului, unde am descoperit un spaţiu unic. M-am simţit cum credeam că m-aş simţi dacă aş merge în Tibet sau la cascada Iguacu.

Şi-a găsit vreun fermier jumătatea prin intermediul reality-show-ului de la Prima TV?

Da, la finalul primului sezon „Fermier. Caut nevastă!", unul dintre concurenţi, Iulian Micu, s-a logodit cu Estera; par fericiţi împreună. Şi în acest sezon s-a format un cuplu, Marius Guită se va căsători cu aleasa lui.

Ce s-a schimbat esenţial în ce te priveşte de când ai ajuns să te întreţii singură, să ai un job, apoi familie? Ai realizat tot ce ţi-ai propus?

Am făcut tot ceea ce mi-am propus. Presă, fotografie, impresariat, televiziune. Îmi propusesem să mai scriu o carte, dar se scriu la greu cărţi azi, nu mă bag! Mi se pare absolut normal să am familie şi să mă întreţin. Sunt educată, sănătoasă, am putere de muncă. Ce să fac, să stau la solar? Ador să fiu în vâltoarea vieţii, să organizez, să mă documentez, să mă adaptez continuu la provocările job-ului, să fac shopping, să merg cu fata în parc, să citesc, să alerg...

Cum te descurci, mamă singură, cu un job destul de solicitant? Te ajută cineva?

Fac din plăcere munca de producţie şi prezentare TV şi nu percep neajunsurile în „a munci" tot timpul. Am luat viaţa în piept de foarte tânără şi am avut ocazia să aflu toate secretele organizării timpului. În partea casnică mă ajută enorm bona fetiţei mele. Ea găteşte, eu aprovizionez, ea face curat, eu întreţin, ea este pentru Inoke ceasul deşteptător, eu o adorm. Uite aşa ne descurcăm.

Cum treci prin criză, cum îţi conduci afacerile? La ce ai renunţat de când suntem nevoiţi să mai „strângem cureaua"?

Simt criza, dar mai mult în contextul general. Mă întristează foarte rău suferinţa oamenilor care sunt calificaţi, sănătoşi, doresc să muncească şi nu pot găsi un loc de muncă. Altfel, noi românii plătim alegerile făcute, plătim scump invidia, răutatea, ignoranţa, sălbăticia pe care democraţia le-a adus odată cu libertatea. Eu nu trăiesc mai greu. Am un trai confortabil din familie şi chiar dacă aş ajunge foarte săracă, valorile care mă „hrănesc" nu mă lasă să „mor de foame". Cred profund că această criză este un pas necesar spre ceva mai bun. Este o lecţie pentru toţi, este o şansă de a ne repoziţiona faţă de natură, familie, credinţă, noi înşine.

Cu ce te-a mai surprins Inoke în ultima vreme?

Cu centimetrii pe care îi ia lunar în înălţime. Parcă îi pun apă la rădăcină, aşa creşte. Este floarea mea, prietena mea cea mai dragă, lecţia mea principală de viaţă.

Ce-ţi doreşti foarte mult pentru ea? Nu ai vrea să crească în altă ţară decât România?

Îmi doresc să plătească cât mai puţin experienţele prin care învaţă libertatea, responsabilitatea, maturizarea. Nu contează unde creşte şi unde învaţă, contează să afle la timp ce vrea şi cum merg lucrurile. Când sunt mici, copiii trebuie să fie alături de părinţi. Asta contează. Afecţiunea şi pilda lor sunt esenţiale.

Ce ai schimba la Bucureşti, dacă ţi-ar sta în putere?

În primul rând, aş face parcări, mii de parcări în toate cartierele. Apoi aş rade toate clădirile - birou, plombele din cartierele vechi. Aş revopsi faţadele colorate strident, aş oferi soluţii de curăţenie pe străzi. De fapt, tot ce aş dori să schimb în ţara asta înseamnă un set de reguli. În România, toţi derbedeii dau muzica tare la bloc, dărâmă stâlpii de susţinere în spaţii comune, că au ei o viziune proprie, vopsesc garduri în potocaliu, debarcă tone de gunoi în mijlocul străzii. Asta pentru că nu există legi şi infrastructură, iar logistica oraşului e „varză". Pentru că e prea multă corupţie şi totul se negociază.

Spuneai într-un interviu că nu mai vrei să te măriţi niciodată, tocmai pentru că ai trecut prin două căsnicii. Crezi că după două experienţe ratate nu mai e nicio şansă? Sau ai ajuns la concluzia că o căsnicie distruge dragostea?

Nu, acum am ajuns la concluzia că trebuie să mă las în mâna sorţii. Dar nu simt că am nevoie de un soţ, şi poate de-aia nu-l am. Mereu m-au amuzat vedetele hollywoodiene care au cinci sau şase căsătorii într-o viaţă şi, uneori, reiau aceeaşi persoană în mariaj. Sunt atât de fericită cum sunt, gust zilnic din cupa libertăţii şi mă bucur că îmi pot vedea de mine. E unic acest sentiment pentru o femeie care a „ars" 15 ani din viaţă în două căsătorii. Spre deosebire de multe femei care au trecut printr-un divorţ, tu ai rămas în relaţii foarte bune cu fostul soţ.

Cum a fost posibil?

Nu am avut multe iubiri în viaţă, dar ce a fost iubire nu s-a transformat în altceva. Cabral, căsătoria cu el, copilul sunt parte din sufletul meu pentru totdeauna. Dacă oamenii s-ar iubi cu adevărat, nu s-ar urî niciodată. Noi ne-am separat viaţa pentru că fiecare vroia altceva în context social, profesional. Şi dacă nu vorbim două luni, eu îi simt prezenţa, ştiu că eu şi copilul nostru avem protecţie dacă e nevoie.

Dacă judecăm după CV, eşti foarte pricepută când vine vorba de amenajări interioare. Cum e casa în care locuieşti? Te-ai ocupat personal de decorarea ei, de alegerea mobilierului?

Fireşte! Am mai multe proprietăţi. Mi-am adus contribuţia cât am putut. Îmi place şi munca fizică mult şi dau o mână de ajutor, din dorinţa de a învăţa ceva nou. Vopsesc, chituiesc. zugrăvesc, bricolez, plantez flori, montez mobilier, sunt ca un copil în lumea lego. La mine acasă e mult alb, sunt pereţi turcoise şi jucării...La mama, mobilă clasică şi pictură românească, iar la birou, am fântâni, iarbă artificială şi fluturi pe pereţi.

Cum ar suna un autoportret schiţat din câteva fraze?

Sunt realistă. Partea bună cu mine este că sunt suficient de bună la suflet şi credincioasă încât să nu mă las copleşită de răul din jur, ca la rândul meu să nasc ură şi răzbunare. Dacă nu evoluam cu vârsta, poate că aş fi spus că „sunt frumoasă şi deşteaptă". Dar, de fapt, sunt conştientă că toţi suntem ceea ce gândim, ceea ce facem, ceea ce mâncăm.

Ce te vezi făcând peste 10 ani?

Treabă!

Ai putea să faci o emisiune în care nu crezi, numai pentru a fi implicată într-un proiect TV?

În niciun caz. Am refuzat de câteva ori proiecte în care nu am crezut. Visez în continuare să comunic unui public de nişă idei, inspiraţie, informaţie de calitate, printr-un show gen „Oprah".