EXCLUSIV Nelu Ploieşteanu, amintiri cu Dinică din Perla: "Zici că era lăutar"

EXCLUSIV Nelu Ploieşteanu, amintiri cu Dinică din Perla: "Zici că era lăutar"

Unul dintre cei mai buni prieteni ai lui Gheorghe Dinică, cunoscutul interpret de muzică lăutărească Nelu Ploieşteanu, a declarat pentru "adevărul.ro" că a aflat vestea morţii lui Dinică din mass media.

• Gheorghe Dinică a murit la ora 13.00 la Spitalul Floreasca Timişoara: Moartea lui Gheorghe Dinică e un semn pentru teatrul românesc

"Mergeam la mine la restaurant (la restaurantul "Perla" de pe Calea Dorobanţilor din Bucureşti, n.r.) şi m-au sunat de la TV. Am tresărit când am auzit. Parcă m-a lovit un fulger. Am plecat direct la spital dar nu m-au lăsat să intru. Mă aşteptam, să vă spun sincer, mai luasem legătura cu doamna Gabi (soţia lui Dinică, Gabriela, n.r.), dar tot nu mi-a venit să cred", a zis interpretul.

Întrebat care este cea mai frumoasă amintire pe care o are despre Gheorghe Dinică, Ploieşteanu a povestit: "Eram la ziua lui Marin Moraru şi am făcut petrecerea la mine la Perla. Era mai multă lume acolo, era şi Stela Popescu..Dinică trebuia să plece la Tache Ianche şi Cadâr şi m-am dus la el la masă şi i-am cântat "La cârciuma din cartieeeer...". Şi a mai stat, a început şi el să cânte şi am mers amândoi la mesele oamenilor. Am făcut atunci 10-15 milioane din ce ne-a dat lumea. Asta a fost acum vreo doi ani"

"Zici că era lăutar", a continuat Ploieşteanu. "Pe urmă m-a sunat doamna Gabi şi m-a întrebat «Ce i-ai făcut mă?»"

În ultimele luni, cei doi s-au întâlnit rar. "Noi de când ne-am văzut în emisiune la Măruţă, de ziua lui, de Sfântul Gheorghe, am mai vorbit doar la telefon şi ne-am mai văzut la filmări la serialulul ăsta, Aniela". "După ce a fost internat, nu ne-am mai văzut deloc, dar nu numai eu, nimeni nu l-a mai văzut, a fost dorinţa doamnei", a adăugat Ploieşteanu.

Despre cea mai puternică trăsătură de caracter a lui Dinică, Nelu Ploieşteanu a zis: "Era plin de generozitate, era foarte, foarte modest. Şi pe scenă şi pe stradă. Veneam odată de la Inter şi ne-a oprit cineva în centru acolo să îi facă o poză. Bineînţeles că eu m-am dat la o parte, dar el m-a tras înapoi cu forţa, mi-a zis că nu se poate să nu fiu şi eu în poză, pentru că «Eşti de-al nostru»".