Dan Popi: „E cea mai bună pasă a muzicii româneşti“

Managerul casei de discuri CatMusic, crede că industria muzicală din România este peste nivelul celei de afară. Deşi criza a afectat grav vânzările, Dan Popi vorbeşte despre o expansiune a muzicii autohtone, care câştigă tot mai mult teren în străinătate.

Cum vă afectează criza?

Noi suntem în criză din 2001, de fapt, industria muzicală din toată lumea e în criză din 2001. Atunci au început să scadă vânzările la CD-uri şi, practic, să se diminueze piaţa de muzică. Însă ne descurcăm. Ne străduim, căutăm alternative şi le şi găsim. În România, din păcate, vânzările nu au atins niciodată nivelul de afară, pentru că a fost prea scurtă perioada dintre apariţia Legii drepturilor de autor, în 1996, şi începutul declinului industriei muzicale.

Cât se mai vinde acum, în România, într-un an?

În România, vânzările de discuri au scăzut cu 40-50% numai anul acesta. Este greu să estimăm numărul exact de unităţi vândute, dar ce pot să spun este că vânzările au migrat de la CD-ul tradiţional la insert (albume vândute cu un ziar sau o revistă - n.r.).

Pentru formatul digital suntem pe cale să repetăm contraperformanţa de la vânzările fizice. La noi, din diverse cauze, se întârzie deschiderea de magazine virtuale, încât restul lumii va trece de acest nivel, iar România nici nu va apuca să-l experimenteze.

S-a întâmplat vreodată să să descărcaţi conţinut de pe internet, în lipsa unei posibilităţi legale de a-l achiziţiona?

Da, bineînţeles că s-a întâmplat, iar asta pentru că în România serviciile legale de vânzare pe internet sunt aproape inexistente. Însă una e să o faci la modul ocazional şi alta e să-ţi faci un hobby sau o meserie din treaba asta.

Un alt lucru pe care oamenii nu-l înţeleg este că nimeni, niciodată, nu a fost incriminat pentru că a consumat un produs piratat, nu se incriminează decât punerea la dispoziţie a acestor produse.

Ce proiecte are CatMusic în acest moment? Lansaţi vreun artist nou?

O trupă de băieţi, Bloggers, un nou proiect Grasu XXL, album şi un concert Corina Chiriac, anul viitor, în martie. Noi pregătim tot timpul ceva. Uneori reuşim, însă de cele mai multe ori nu. Reuşim să lansăm produse de succes mai des decât alţii, dar asta nu înseamnă că nu avem o rată de eşecuri foarte mare.

Se spune că aveţi un fler pentru artişti de succes...

Nu am niciun fler. Am mai mult curaj decât alţii, am curaj să pierd. De multe ori am şi pierdut...

Cel mai mare succes al casei de discuri?

O-Zone, indiscutabil. Dar Cleopatra Stratan e pe-aproape.

E adevărat că trupa O-Zone a fost refuzată de casa de discuri concurentă, Roton, deoarece Akcent, în momentul acela o formaţie „pe val", a pus această condiţie?

Eu cred că la momentul respectiv O-Zone şi-a propus să meargă la mai multe case de discuri. Dan Bălan şi-a cunoscut întotdeauna interesul. Există posibilitatea ca ei să fi fost refuzaţi de Roton, dar nu cred că acea casă de discuri a fost prima lor opţiune şi nici nu cred că au fost refuzaţi din cauza celor de la Akcent. Era greu ca ei să fie percepuţi ca o mare trupă atunci când au venit în România. Erau doar o clonă Akcent. Pe de altă parte, erau foarte determinaţi şi era clar că au nişte resurse proprii pentru a se pune în valoare.

Credeţi că sunt şanse ca în viitorul apropiat piaţa românească să mai lanseze un produs de talia O-Zone?

În acest moment, România este principalul exportator de muzică din Europa, cu excepţia zonei anglo-saxone.

E adevărat, sunt mulţi artişti români difuzaţi în străinătate, pe radio, în cluburi, dar niciunul nu a ajuns la nivelul O-Zone.

Da, dar pe acest fond poate oricând să apară şi altceva. Toţi cei din jurul nostru, mă refer la Grecia, Turcia, Cehia Slovacia şi multe alte ţări, se uită să vadă ce mai apare prin topurile româneşti. După aceea dau năvală să difuzeze piesele, apoi să le şi licenţieze. E cea mai bună pasă a muzicii româneşti, chiar mai bună decât perioada O-Zone. O-Zone a fost un caz izolat, acum vorbim de o adevărată şcoală a muzicii româneşti, care prinde foarte bine afară.

V-a refuzat vreodată un artist?

Da, bineînţeles. Dar s-a întâmplat rar.

Artişti de top, ca Andra şi Ştefan Bănică jr au plecat de la CatMusic. V-aţi fi dorit să rămână?

Aş fi ipocrit să spun că nu. Dar rămâne să aprecieze alţii dacă le-a fost mai bine sau mai rău după ce au plecat de la noi. În ceea ce priveşte artiştii noi, au fost foarte rare cazurile în care nu ne-au ales pe noi, pentru că suntem prima uşă la care bat. Pe de altă parte, bat cam mulţi şi uneori ne vine greu să ascultăm atâţia oameni şi să discernem, motiv pentru care am „scăpat" vreo câţiva de-a lungul timpului: Animal X sau, mai nou, Inna.

Pe de altă parte, aveţi unii dintre cei mai de succes cântăreţi din România. Cum îi atrageţi şi cum îi păstraţi?

Avem o politică de corectitudine şi transparenţă. Contractele noastre sunt aceleaşi şi pentru un consacrat, şi pentru un debutant. Sigur, condiţiile financiare pot fi diferite, dar nu avem clauze ascunse, care să-i facă sclavi pe artişti.

Ultima formulă de contract prevede că, deşi au semnat pe o anumită perioadă, sunt oricând liberi să plece dacă nu ne înţelegem asupra următorului proiect. Nu obligăm pe nimeni să facă ceva şi nu ţinem pe nimeni cu forţa.

Însă mulţi artişti se plâng de faptul că producătorii le impun multe lucruri şi că sunt nevoiţi să facă şi compromisuri.

Noi cel mult orientăm, nu impunem. Nu e treaba noastră, dacă ne-am pricepe la asta, am fi noi cântăreţii şi compozitorii.

Totodată, mulţi cântăreţi vorbesc de faptul că playlisturile posturilor muzicale de radio se fac în funcţie de anumite interese.

Fac muzică de ceva ani şi n-am fost niciodată pus în situaţia de a da bani pentru difuzări. Nu a existat niciun caz, la vreun radio comercial, unde să mi se ceară bani sau să fiu nevoit să ofer. Iar cei care se plâng că nu sunt difuzaţi... ştiţi cum e vorba aia cu strugurii, sunt prea acri.

Artiştii din generaţiile mai vechi au şi ei o problemă: spun că nu există interes din partea caselor de discuri, deşi ei au un public fidel.

Piaţa românească nu este suficient de nişată. Nu te poţi aştepta ca Radio 21 să difuzeze Corina Chiriac. Cine difuzează Corina Chiriac? Radio România...

Ar trebui să mai existe câteva posturi de radio care să difuzeze astfel de muzică. Aici, însă, greşesc şi artiştii, pentru că nu-şi înţeleg poziţionarea. Dacă o casă de discuri nu are un debuşeu media pentru un anumit produs, e normal să aleagă să nu-l facă. Totuşi, aceste produse există, dar nu mai sunt mainstream. Însă nici Tom Jones nu mai e mainstream. Nici Rolling Stones nu se mai difuzează la posturile comerciale.

Aşa e viaţa: faci muzică, ai nişte hituri, iar dacă sunt bune trăieşti de pe urma lor până mori. Dar nu poţi avea pretenţia să fii în mainstream până la adânci bătrâneţi. Excepţiile gen Madonna sunt atât de rare încât le numeri pe degetele de la o mână.

Aţi regretat vreodată că aţi investit într-un proiect?

(Râde). Regret aproape zilnic şi nu exagerez cu nimic când spun asta. Dar numai încercând poţi da şansa unui produs valoros să apară pe piaţă. Nu pot da exemple, pentru că aş pune artistul respectiv într-o lumină proastă. Şi, de obicei, am reuşit din a treia încercare. În niciun caz nu renunţ dacă nu merge de prima dată.

Cât câştigaţi din muzică?

Cifra noastră de afaceri e în jur de două-trei milioane de euro pe an. Nu are relevanţă atât de mare, pentru că poţi să nu ai profit. Şi mă tem că trecem prin nişte ani în care vorbim de pierderi. Cifra de afaceri s-a mutat dinspre vânzarea de discuri către colectarea de drepturi de autor şi realizarea de concerte.

Ce-i lipseşte industriei muzicale din România să ajungă la nivelul celei de afară?

Dacă ne referim la Marea Britanie şi la SUA, nu vom ajunge niciodată la nivelul lor. Dar dacă vorbim despre ţările din jur, noi suntem peste nivelul industriei muzicale de afară, suntem foarte departe de vecinii noştri.

MINI CV

Dan Popi s-a născut la Bucureşti, la 12 septembrie 1968. A absolvit Liceul Mihai Viteazul şi Universitatea Politehnică Bucureşti. A intrat pe piaţa muzicală imediat după Revoluţie, în 1991, însă a devenit cunoscut în 1996, odată cu lansarea trupei BUG Mafia. Este manager şi acţionar al casei de discuri CatMusic/Mediaservices, iar printre artiştii pe care i-a lansat de-a lungul timpului se numără O-Zone şi Cleopatra Stratan. Mediaservices a organizat evenimente precum concertul Pet Shop Boys şi festivalul Bucharest Masters of Jazz.

"Lansăm produse de succes mai des decât alţii, dar asta nu înseamnă că nu avem o rată de eşecuri foarte mare."

Dan Popi manager Catmusic

"Aşa e viaţa: faci muzică, ai nişte hituri, iar dacă sunt bune trăieşti de pe urma lor până mori."

Dan Popi manager Catmusic