Aylin Cadîr: „Mi-ar plăcea un duet cu Chaplin!“

Aylin Cadîr va juca rolul Ayshei, o tânără musulmană însăr­ci­na­tă cu un emir, în cea mai nouă producţie Acasă TV - „Iubire şi Onoare“, din 20 septembrie, de luni până joi, de la 20.30.

Adevărul TV: Ai declarat că lumea musulmană există undeva în codul tău genetic. Prin ce anume te fascinează universul pe care încerci să-l re­creezi alături de echipa din „Iubire şi onoare"?

Aylin Cadîr: Eu sunt de religie musulmană însă am avut o educaţie deschisă în ceea ce priveşte religia. Am citit din Coran şi cunosc foarte multe lucruri despre diverse tradiţii ale diferitelor culturi islamice, însă trăind în România nu am avut parte de ele şi le simţeam doar atunci când toată familia se întâlnea cu ocazia sărbătorilor. Mi-am spus: „cum ar fi să fii musulman într-o lume tradiţionalistă?" şi am fost îndeajuns de curioasă.  

Eşti cea de-a patra soţie (ultima permisă) a unui emir. Ce fel de personaj este Aysha, în ce registru se înscrie?

În lumea în care trăieşte, Aysha, care poartă numele celei de-a patra soţii a profetului, este o fată foarte norocoasă. E o mare onoare să fii luată ca nevasta unui emir, chiar dacă eşti a patra. Nu uitaţi că aceasta înseamnă că eşti cea mai tânără, cea mai proaspătă, iar pe ea o şi cunoaştem ca fiind gravidă şi plină de speranţă că va naşte un băiat, un posibil urmaş la conducerea emiratului. Împreună cu Iura Luncaşu am avut libertatea de a ne juca, şi cred eu, să ţinem personajul într-o cheie oarecum comică. 

Semeni cu Aisha?

Amândouă suntem musulmane şi arătăm la fel.
 
În viaţa reală ai putea împărţi un bărbat cu alte femei? 

Mi-e greu chiar să mă închipui împărţind în mod real un bărbat cu alte femei, şi asta ca mod de viaţă, nu ca o fantezie. Desigur că, dacă toată viaţa mi s-ar fi spus că aşa e normal şi dacă, în acelaşi timp, singura mea sursă de informare ar fi fost Coranul povestit de cei din jurul meu, probabil că m-aş fi bucurat să fiu una dintre soţiile unui bărbat atât de puternic.

Ce ţi se pare insuportabil pentru o femeie în lumea arabă, ce n-ai face sub nicio formă din ceea ce ele sunt obligate să facă?

Probabil că un mare „nu" pentru mine ar fi să aştept să mă mărit ca să cunosc cu adevarăt un bărbat. La fel şi obsesia pentru a naşte băieţi mi se pare de neîndurat. De asemenea, n-aş putea să trăiesc ştiind că libertăţile îmi sunt limitate, că nu pot să călătoresc atunci când vreau, că trebuie să răspund faţă de toţi bărbaţii din familie pentru ceea ce fac şi până la urmă că nu pot să port un costum de baie normal în arşiţa verii sau că nu pot să ies în oraş cu fetele la o cafea...

Cunoscând mai bine legile, tradiţiile, cultura arabă, cum îţi explici mirajul tinerelor care se căsătoresc în ţările arabe şi aleg să trăiască acolo?

Evident ele nu cunosc atât de bine, nu sunt suficient de informate asupra legilor, tradiţiilor şi culturii acelor ţări. Asta în cazul femeilor dezamăgite, celor cărora le-au fost dărâmate aşteptările. Însă, sunt convinsă că există femei care ştiu mai multe despre cultura arabă şi n-au absolut nimic împotrivă, nu judecă, ci pur şi simplu acceptă şi îmbrăţişează cu încredere acest stil de viaţă.

Ce scene ţi-au creat probleme până acum?

Sincer, cel mai mult mă stresează scenele în care n-am mai nimic de făcut. Atunci când trebuie să stau pe lângă acţiune şi să reacţionez.  

Cum te înţelegi cu Hussein (soţul emir), ce-ţi place şi ce te enervează la el?

Îmi place că are grijă de mine, că mă simt protejată în preajma lui şi mă enervează atunci când mi se pare că este nedrept faţă de mine. Desigur că nu-i spun asta niciodată şi doar încerc să nu îl mai supăr. 

Nu e prea bătrân pentru tine?

Nu cred că e prea bătrân pentru mine. De fapt nici nu m-am gândit foarte mult la asta. El este Emirul! Şi este un bărbat arătos, care reuşeşte să mulţumească patru femei tratându-le în mod egal pe fiecare. Nu ştiu câţi bărbaţi pot să facă acest lucru! 

Aysha (Aylin Cadîr)  alături de Nadira (Majda  Aboulumosha), de Fatima (Ioana Ginghină) şi Amir bei Hussein el Jisr, înconjurat de cele patru soţii

Prin ce crezi că va atrage personajul tău publicul şi prin ce întregul proiect?

Desigur că atracţia va fi vis-a-vis de lumea arabă şi multă lume va fi curioasă să vadă în primul rând asta. Cât despre personajul meu, eu sper că va fi observat.

Unde mai dansezi aşa cum o făceai în „Cu un pas înainte", în rolul Elei Crăciun?

Nu mai dansez ca atunci pe nicăieri. Însă aş putea oricând, pentru că la „Cu un pas înainte" am învăţat să dansez nu numai pentru serial, ci şi pentru toată cariera mea de mai departe. Mi-e foarte dor să dansez ca atunci!

Pe când o carieră muzicală solo sau ai renunţat definitiv la muzică?

N-am renunţat. Cânt cu câţiva instrumentişti foarte buni piese de jazz standard şi nu numai. Am un repertoriu foarte frumos. O să avem un prim concert la începutul lunii octombrie, la Palatul Ghica. Sunt foarte entuziasmată şi abia aştept!

În ce relaţii mai eşti cu fostele componente ale trupei unde ai debutat - Pops?

Ne vedem mai rar, dar atunci când se întâmplă, povestim foarte mult. Îmi sunt prietene, pe care ştiu că oricând le-aş suna cu o problemă, mă vor ajuta.

Cu ce artist ai face un duet - pe scena de teatru sau pe cea muzicală?

Dacă aş putea să aleg pe oricine, mi-ar plăcea să pot face un duet cu Chaplin. Joc în două spectacole la teatru, în „Lecţia" la Teatrul Naţional Bucureşti şi în „Leonce şi Lena" la Teatrul de Comedie. În ultima parte a lunii septembrie voi fi în Germania, la Frankfurt şi Köln cu spectacolul „Podu", proiect ce aparţine Teatrului Metropolis. Cele trei spectacole sunt regizate de Horaţiu Mălăele. În paralel pregătesc acest prim concert de la Ghica şi cu puţin noroc voi fi o prezenţă constantă acolo.  

Ştiu că visezi la un rol într-un lungmetraj. Ce rol şi ce film (din cele déjà existente) ţi-ar satisface orgoliul profesional?

La noi în ţară sunt foarte puţini actori care-şi permit să aibă orgolii profesionale. Eu nu sunt unul dintre ei, încă. În plus, se fac atât de puţine filme la noi în ţară, încât şansele de a fi distribuit sunt cu atât mai mici. Astfel că, atunci când obţii un rol, ţi-ai şi satisfăcut orgoliul profesional. 

Cum îţi menţii silueta şi cât preţ pui pe imaginea ta?

Mă consider o gurmandă. Îmi place să mănânc şi, mai nou, mai şi gătesc şi se pare că mă şi pricep. Încerc să-mi păstrez un stil de viaţă cât mai sănătos mâncând numai lucruri de calitate şi folosind alimente cu cât mai puţine grăsimi. În meseria noastră, cred că este foarte important felul în care te prezinţi. Contează absolut tot: de la felul în care te îmbraci până la felul în care ştii să vorbeşti cu cei din jurul tău, totul spune ceva despre tine ca om şi ca artist. Imaginea mea este la fel de importantă ca textul pe care-l am de învăţat. 

Unde te vezi peste 5 ani?

Tot în România, ocupată până peste cap, cu un copil şi un soţ iubitor.

Aylin Cadîr, la ultimele retuşuri de make-up dinaintea filmărilor