Holograf, la Adevărul Live: „După Revoluţie, am plecat în Olanda pentru că lumea îşi revărsa furia pe cei care reuşiseră să existe în comunism“ VIDEO

Membrii trupei Holograf şi cântăreţul de muzică folk Marius Baţu au fost prezenţi în studioul Adevărul Live, unde au vorbit despre concertul acustic pe care urmează să-l susţină la Alba Iulia, în cadrul Festivalului Dilema Veche, dar şi despre perioada de început a formaţiei, piedicile puse de regimul comunist şi despre schimbarea stilului muzical de-a lungul timpului.

Holograf va cânta la „Festivalul Dilema veche 2016“, la Alba Iulia, pe 28 august. Va fi un concert unic, special conceput pentru această ocazie, cu instrumente acustice, cu un cvintet de coarde şi cu Marius Bătu, vechi prieten al trupei. În aşteptarea acestui eveniment, Mircea Vasilescu a discutat cu Dan Bittman, Iulian Vrabete, Edi Petroşel şi Tino Furtună despre muzică lor (de azi şi de odinioară), dar şi despre schimbările care s-au petrecut în lumea muzicii de-a lungul îndelungatei lor cariere. 

Dan Bittman, Iulian Vrabete, Edi Petroşel, Tino Furtună şi-au amintit cu nostalgie de perioada în care trupele rock se formau din tineri studenţi pasionaţi de muzică, care susţineau concerte în Casa de Cultură a Studenţilor, loc ce i-a adus şi pe ei împreună în anii ‘80. 

Holograf, despre începuturile în muzică

 „Deciza de a-l coopta pe Mugurel (Iulian Vrabete) în Holograf a fost chiar întâlnirea noastră de la Alba Iulia, din ‘85, când a venit propunerea de a cânta la Casa de Cultură de acolo“, îşi aminteşte Edi Petroşel. 

„Se punea un afiş cam cât un flyer pe unul din stâlpii de la Piaţă Romană şi seara veneau 1200 de tineri. 600 stăteau în stradă, să audă doar muzica. Erau alte forme de promovare şi era altă atmosferă. Noi încercăm să aproximăm tot felul de lucruri, de la sunet, că şi ăla era manufacturat, până la maşinile de fum artizanale, care şi alea luau foc. Erau pe vremuri chiar baloane cu făină, care explodau când nu trebuia, şi ăsta era fumul. Erau vremuri frumoase pentru că trăiam într-o lume a noastră“, şi-a amintit Dan Bittman perioada de început a trupei. 

Edi Petroşel şi-a amintit şi de concertele susţinute seară de seară pe litoralul românesc, pe toată perioada verii: „Pentru noi perioada Costineşti a însemnat enorm, era întâlnirea noastră cu ţara. În perioada aia cântam în fiecare seară, nu existau pauze, Dănuţ nu avea voie să răguşească. Aveam cam o sută de zile de muzică non-stop.“ 

Cenzura din perioada comunistă

În perioada comunistă, Holograf s-a lovit, precum toţii artiştii români, de cenzură, despre care membrii trupei spun că le-a îngrădit drastic libertatea de exprimare, fiind nevoiţi să schimbe chiar şi versurile anumitor piese. 

„De exemplu, piesa «Umbre pe cer», că să putem să o punem pe un album, a trebuit să îi schimbăm finalul, să fie cu soare şi flori, pentru că în România nu existau umbre pe cer (Râde), de unde tristeţea asta?“, a spus Dan Bittman. 

„Cenzură era mai mult a textului, pentru că muzical sigur că nu permiteau la vremea respectivă abordări extreme, de exemplu punk, care era mult prea agresiv“, a completat Iulian Vrabete. 

Holograf, la începulul anilor '90: „Noi, care umpleam sălile, ne-am trezit molestaţi de public“

Anul 1990 a însemnat un moment de cumpăna pentru trupele româneşti, spun membrii trupei Holograf. Când porţile Occidentului li s-au deschis, românii, scăpaţi de sub restricţiile regimului comunist, însetaţi de nou, de libertate şi de inedit, au început să asculte muzică din străinătate, inaccesibilă până atunci, şi nu au mai acordat atenţie muzicii autohtone. 

„Nu s-a mai ascultat muzică românească şi era şi normal, pentru că lumea voia să audă ce se întâmplă în Vest. Toată lumea voia să asculte muzică occidentală şi chiar şi noi am fost oarecum obligaţi să plecăm pentru o perioada din ţară, lucru care nu ne-a prins rău. Am plecat în Olanda timp de trei ani, până în 1993, când ne-am întors, pentru că o trupă dinTimişoara, Genius se numea, a avut curajul să scoată o piesă dance, iar în momentul acela poporul a început să fie din nou atras de muzică şi de text românesc. Atunci am prins un moment foarte bun şi ne-am întors“, rememorează Dan Bittman începuturile democraţiei. 

„A fost un moment foarte delicat în februarie ’90. Noi, care umpleam sălile, ne-am trezit molestaţi de public, oamenii erau ostili. Două-trei săptămâni toată lumea îşi revărsa furia pe cei care reuşiseră să existe în comunism. A fost greu, am încercat şi turnee, n-am mai reuşit, de asta am luat şi decizia să plecăm în Olanda, unde am activat că trupă de coveruri“, a spus şi Edi Petroşel. 

Holograf, despre industria muzicală din România

Membrii trupei Holograf sunt de părere că, în prezent, industria muzicală din România urmează reţeta comercialului, iar trupele care se îndreaptă spre alte stiluri muzicale nu se bucură de prea multă atenţie, fapt care nu se întâmplă în restul Europei sau în Statele Unite, aşa cum spune Iulian Vrabete. 

„În domeniul ăsta noi am reuşit ca întotdeauna să fim mai catolici decât Papa, pentru că la noi industria muzicală este mult mai aprigă decât în Europa, poate chiar şi decât în Statele Unite ale Americii. Probabil şi pe un fond naţional, puţin mai străveziu, pentru că pe nicăieri nu s-a polarizat atât de tare industria pe un singur gen, reuşind să le dea la o parte pe toate celelelalte. Vorbesc despre ceea ce înseamnă apariţie pe TV şi radio. În State, toată lumea are un loc sub soare. În România, cineva care ţine de un gen necomercial e greu să apară undeva. Atunci totul se bazează pe comunicare directă, prin spectacole. Nu mai sunt emisiuni muzicale, sunt doar câteva posturi muzicale, care nu au o audienţă mare, care difuzează toată ziua videoclipuri, dar doar dintr-un gen muzical. Noi aparţinem unui trecut care e destul de puternic să ne ţină în picioare şi acum“, este de părere Iulian Vrabete. 

„Mai e o problema destul de delicată. Nu uitaţi că înainte de ‘89 cântam exclusiv pe bilet. În momentul de faţă este doar notorietatea care te pune în situaţia să cânţi gratuit la un festival de bere sau la un eveniment publicitar sau campanie electorală. Piaţa biletului în România este zero. În ziua de azi, artiştii români nu cânta pe bilete, nu asta este sursa principală“, a completat Petroşel. 

„Regula funcţionează la artiştii români că atunci când vin cei din străinătate, copiii scot din buzunar şi 100 de euro şi mai mult. E drept, pe Sia şi pe Rihanna ai ocazia să le vezi o dată într-un an sau mai mult. E alt sistem“, a adăugat Dan Bittman. 

Cum a trecut Holograf de la rock, la cântece de dragoste

Cât despre schimbarea stilului muzical, trecând de la rockerii pletoşi, cu geci de piele, la romanticii care au topit inimi cu hit-urile „Ţi-am dat un inel“, „Primăvara începe cu tine“, „Ochii tăi“, „Să nu-mi iei niciodată dragostea“, „Dragostea mea“, „N-am iubit pe nimeni“ sau „Fără ea“, artiştii spun că a fost o evoluţie firească, care vine odată cu vârsta. 

„Noi am fost contestaţi de-a lungul timpului, că de ce ne-am adaptat, de ce nu mai cântăm rock? Noi am cântat ce ne-a stat bine. Au început să conteze şi versurile, pentru că până în ‘90 versurile le păcăleai, trebuia să ai mare grijă ce spui. Asta a făcut diferenţa apoi. Adaptarea s-a făcut şi în funcţie de vârstă, de cum ne stătea bine. În 1996 s-a întors Marius Baţu şi am început să colaborăm, făcând acest album «69% Unplugged», unul dintre cele mai frumoase albume, şi care a readus interesul publicului faţă de Holograf“, a explicat Edi Petroşel. 

„Le-am oferit o variantă mai caldă a pieselor şi a mers. E o vreme pentru orice şi, într-adevăr, păcatul mare, şi nu e al nostru, e că, în România, s-a dovedit după ‘90 că rock-ul n-a avut nişte rădăcini adânci cum am crezut noi. A fost mai mult o chestie circumstanţială pentru că era un fel de protest, simţeai că eşti împotriva prezentului, nu neapărat că le plăcea muzica respectivă. Iată că, după '90, în România a rămas foarte puţin rock“, a adăugat Iulian Vrabete. 

Cum se anunţă concertul de la Alba Iulia

Holograf promite un concert cu totul special la Festivalul Dilema Veche 2016, de la Alba Iulia. 

„Noi ne străduim să facem un desfăşurător, dar cum s-a întâmplat de fiecare dată, probabil că lucrurile se vor petrece şi pe parcurs, pentru că de multe ori sunt oameni din public care vor o anumită piesă şi o cântăm. Până la urmă, marele succes la un astfel de spectacol este senzaţia de apropiere pe care o are publicul. În care eşti aproape descoperit în faţă lui, ai chitare acustice, un pian, un contrabas şi nu mai ai tehnologia, iar oamenii înţeleg că e mult mai uşor de comunicat în felul ăsta. Noi am observat că în momentul în care cânţi o piesă aşa, trebuie să o simplifici foarte mult şi atunci îi găseşti cele mai importante atuuri pe care le are“, spune Iulian Vrabete. 

„E alt tip de comunicare cu publicul, te simţi ca în sufragerie, deşi bănuiesc că acolo o să fie multă lume, va fi o scenă mare, în aer liber. E altfel, cânţi liber, intri în altă stare, poate eşti mai atent la multe dintre lucrurile pe care le ai de comunicat“, a spus Dan Bittman. 

„Eu cred că oraşul Alba Iulia ar trebui să aibă o doză mare de recunoştinţă pentru că părerea mea este că acest festival îi ridică foarte mult cota. Oraşul este foarte frumos acum, cetatea restaurată este un loc unic, cum sunt puţine în Europa. Cred că festivalul Dilema este unul din momentele importante din timpul anului, prin care ei ar putea să-şi punăîn valoare ce au“, a mai spus Iulian Vrabete.