VIDEO  ,,TED“, o comedie ,,amară“ despre băieţii mari

John (Mark Wahlberg) şi Ted (Seth Macfarlane – voce) – FOTO: tedisreal.com

Lansată în vara aceasta în cinematografe, pelicula „Ted“, care spune povestea unei prietenii dintre un bărbat şi un ursuleţ de pluş, tratează, sub masca unei comedii, o temă importantă: maturizarea.

Filmul prezintă povestea lui John (Mark Wahlberg) care, deşi ajuns la vârsta maturităţii, nu poate renunţa la cel mai bun prieten al său, ursuleţul de pluş. Ted (Seth MacFarlane) şi John sunt buni prieteni încă din vremea copilăriei, când băieţelul era exlus din toate grupurile şi se simţea singur. Pentru a compensa lipsa unor prieteni reali, părinţii i-au dăruit jucăria de pluş care, prin vrajă, a prins viaţă şi a devenit confidentul lui John.

Prietenia celor doi continuă şi peste ani, când John (35 de ani) are deja o iubită (Mila Kunis), care încă aşteaptă cerea în căsătorie. Ursuleţul de pluş, omniprezent în relaţia lor amoroasă, devine o ameninţare pentru Lori, mai ales atunci când tânărul îl preferă pe TED pentru droguri şi distracţii în detrimentul iubitei şi a unei relaţii autentice. John trebuie să se împartă între prietenul din copilărie şi partenera de la maturitate şi astfel se formează un triunghi conjugal atipic. Ursuleţul de pluş adult devine un sex-simbol, cu înfăţişare de jucărie şi faimă de Pitbull, după care femeile sunt înnebunite. 

Totuşi, filmul nu ilustrează doar prietenia celor doi, ci conturează şi profilul băiatului care, deşi ajuns la 35 de ani, nu vrea să se maturizeze şi se refugiază într-o prietenie din copilărie. John trece printr-un proces de maturizare întârziat, iar în spatele amiciţiei cu Ted se ascunde o dependenţă afectivă derivată din copilărie, dar şi teama de a înfrunta responsabilităţile vieţii de adult. John nu îşi asumă statutul de bărbat, iar drept dovadă amână să o ceară în căsătorie pe iubita sa. Atunci când întâmpină probleme, îl caută pe Ted ca să-l ajute şi consumă droguri ca să se destindă. Aparent infensivă, prietenia celor doi nu numai că îl împiedică pe John să depăşească stadiul pubertăţii, dar îi invadează şi intimitatea, afectându-i relaţia cu Lori.

Încă de când a fost lansat în Statele Unite, filmul a obţinut încasări de peste 54 de milioane de dolari, dar a fost criticat pentru homofobie, sexism şi insensibilitate. Totuşi, producătorul mizează pe inteligenţa publicului pentru a face diferenţa dintre glume şi discriminare, realitate şi ficţiune. Filmul rulează şi în România, din 20 iulie.

Cât de greu ne maturizăm

Filmul este doar un pretext pentru a ne gândi la trecerea de la copilărie, la adolescenţă şi asumarea rolului de adult. Deşi vârsta poate indica gradul de maturizare, există nenumărate situaţii în care vârsta biologică nu corespunde şi cu cea psihologică şi modul în care persoana se comportă, simte ori trăieşte.

Vârsta este o treaptă pe scara biografică, dar poate fi şi un ritual de trecere. Scrierile antropologice despre riturile de trecere amintesc de o serie de ceremonii printre care probele de curaj, luptele sau modificările corporale. Acestea marchează încheierea unei etape din ciclul evolutiv şi deschiderea unui nou drum cu responsabilităţi specifice. De exemplu, la civilizaţia Maasai ritualul de trecere pentru băieţi se bazează pe încercări de rezistenţă fizică şi psihică, iar proba finală constă într-o expediţie în sălbăticie. Ritualul de trecere indică progresul de la un anumit nivel - la un status superior, cu alte drepturi şi obligaţii. La o analiză mai atentă, presupune stratificare sau dispoziţie ierarhică în funcţie de calităţi, performanţe sau titulatură. 

În societatea occidentală, situaţia este diferită. ,,Odată cu vârsta, apelăm la diverse ritualuri de trecere. În prezent multe dintre acestea înseamnă sex, alcool, droguri şi protest. Avem nevoie de alte forme pozitive pentru a creşte, altfel de ceremonii. Este benefic să avem evenimente prin care să le spunem tinerilor: «Ai crescut şi suntem mândri de tine!»“, explică Mary Pipher, psiholog şi antropolog.

Pe de altă parte, psihologul David Baum analizează tranziţiile vieţii şi explică faptul că tinerii îşi doresc să fie responsabili, însă ceilalţi îi consideră ,,adultolescenţi“, aflaţi la graniţa dintre adolescenţă şi maturitate sau ,,adulţi în aşteptare“, lipsiţi de experienţă. Psihologul atrage atenţia asupra faptului că tinerii sunt ghidaţi pentru a-şi trăi viaţa. ,,Recomandările“ pe care le primesc încep cu temele de la profesori, sfaturile parentale sau presiunile (directe sau indirecte) ale prietenilor. Psihologul consideră că tinerii trebuie să se responsabilizeze, iar pentru a fi liberi au nevoie de iniţiativă în desfăşurarea propriilor acţiuni.

Responsabilităţile pornesc din copilărie şi modul în care sunt crescuţi de părinţi: dacă sunt încurajaţi atunci când au idei noi sau dimpotrivă, sunt criticaţi ori le sunt reprimate acţiunile.

Pentru voi ce înseamnă să fii matur? Ce experienţe v-au ajutat ,,să creşteţi“?

Seth MacFarlane: Regizor

Seth Macfarlane (voce): TED

Mark Wahlberg: John

Mila Kunis: Lori