Interviu Ray Winstone, Giancarlo Esposito și Vinnie Jones, despre codul onoarei în serialul lui Guy Ritchie: „Trăiesc după sabie, mor de sabie“

Universul lumii interlope a lui Guy Ritchie acționează după codul promisiunilor și al cuvântului dat. Giancarlo Esposito, Ray Winstone și Vinnie Jones, trei dintre actorii care joacă în „The Gentlemen“, cel mai recent serial al regizorului britanic, explică în exclusivitate pentru „Weekend Adevărul“ ce înseamnă pentru ei un „gentlemen’s agreement“ și în ce fel se mută linia pericolului pentru fiecare de-a lungul vieții.

Vinnie Jones în rolul lui Geoffrey Seacombe. Foto: Netflix

Chiar dacă lumea este condusă de legi scrise de peste 3.500 de ani – încă de la codul regelui babilonian Hammurabi –, mai presus de ele a fost dintotdeauna cuvântul – onoarea, promisiunea pe care nicio instanță nu o putea combate. În Grecia antică, un jurământ putea opri un război – în „Iliada“, grecii și troienii acceptă ca Menelau și Paris să decidă soarta conflictului printr-un singur duel, iar înțelegerea este pecetluită prin sacrificiu și jurământ în fața zeilor, așadar, un acord încălcat nu însemna doar trădarea unui om, ci și sfidarea divinității. Romanii au inventat termenul de „fides“, ideea de bună-credință și respectare a cuvântului dat, care devenise un principiu atât de important încât tratatele erau însoțite de jurăminte și ritualuri religioase; până și relațiile dintre state puteau depinde de această promisiune solemnă.

Secole mai târziu, istoria ne prezintă, în diferite circumstanțe, cum a apărut „parole d’honneur“ sau „gentlemen’s agreement“ – fie că vorbim de afaceri, dragoste sau simple lucruri cotidiene, cuvântul dat nu se ia înapoi și promisiunea rămâne promisiune. Această abordare a vieții o vedem adesea în filmele care ne prezintă lumile de dincolo de legi, în care onoarea și datoria sunt monede de schimb, în care escroci sau mafioți își trasează singuri un cod al moralității.

„Gentlemen’s agreement“ este literă de lege în serialul lui Guy Ritchie. Foto: Netflix

Unul dintre regizorii care ne invită într-o astfel de lume este Guy Ritchie. În straturile mai puțin vizibile ale societății britanice, el creează o nouă definiție pentru „gentlemen’s agreement“: gangsteri, escroci și oameni aflați la marginea legii negociază permanent într-un univers al regulilor nescrise. În „Lock, Stock and Two Smoking Barrels“, „Snatch“ sau „RocknRolla“, cuvântul dat poate valora aproape la fel de mult ca banii, dar niciodată nu este oferit fără planuri ascunse și calcule bine făcute. Ritchie nu conturează personaje pentru care cuvântul dat ține neapărat de moralitate, cât de reputație – nu de puține ori, el ne arată că o promisiune trebuie să fie respectată tocmai pentru că încălcarea ei ar costa prea mult, chiar și pe termen lung. Însă, de multe ori, reputația se traduce prin însăși respectarea unei promisiuni atunci când nimeni nu te poate obliga să o faci.

Apocalipsa după Guy Ritchie

Din 2024, Ritchie mărește universul codurilor nescrise din filmul „The Gentlemen“ cu un spin-off omonim, care anul acesta a ajuns la cel de-al doilea sezon și poate fi urmărit pe platforma de streaming online Netflix. Regizorul ne poftește într-un teritoriu contemporan, dar în care vechea artistocrație britanică și noua lume criminală se întrepătrund și ajung să vorbească aceeași limbă: cea a reputației și a puterii, bineînțeles, cu un dialect al banilor. Eddie Horniman (interpretat de șarmantul Theo James) devine cel de-al XIII-lea duce de Halstead și moștenește averea familiei: o proprietate imensă, care ascunde de fapt o afacere clandestină. Cu toate că la început dovedește că are un simț al moralității foarte bine ascuțit, mai ales prin prisma pregătirii militare, îi este din ce în ce mai greu să nu se lase atras cu totul în lumea gangsterilor. În lumea lui Ritchie, gentlemanul și gangsterul nu sunt întotdeauna opuși. Amândoi înțeleg valoarea reputației, a discreției și a cuvântului dat, iar un acord încălcat se plătește, de obicei, cu o răzbunare.

În universul serialului, politețea poate ascunde o amenințare, o strângere de mână poate ține loc de contract, iar un zâmbet poate fi începutul unei lovituri. Aici, „gentlemen’s agreement“ devine mai mult decât o înțelegere între doi oameni. Este un test al cuvântului dat într-o lume în care toată lumea negociază, manipulează și încearcă să obțină un avantaj. Personajele pot încălca legea, dar nu neapărat și propriile reguli. Tocmai această contradicție alimentează umorul negru și tensiunea serialului: există un cod al onoarei chiar și printre cei care trăiesc din activități ilegale, iar încălcarea lui poate avea consecințe mai grave decât încălcarea legii. Astfel, personajele bine conturate de Guy Ritchie au propriul set de valori.

Pentru Ray Winstone, care îl interpretează pe Bobby Glass – împăratul imperiului de canabis, încarcerat într-o colivie de aur –, „gentlemen’s agreement“ este simplu, de modă veche: „Personal, un gentlemen's agreement înseamnă că scuipi în palmă, să dai mâna și gata, afacerea e încheiată. Nicio semnătură sau altceva. Dar în această lume a gentlemenilor, este diferit. Nu? Faci afaceri cu cineva și dacă nu face ceea ce trebuie, trebuie să dispară. Simplu ca bună ziua. Eu pot încălca regulile“, spune el amuzat și energic într-un interviu exclusiv pentru „Weekend Adevărul“.

Ray Winstone îl interpretează pe Bobby Glass. Foto: Netflix

De cealaltă parte, eleganța își spune cuvântul. Giancarlo Esposito, căruia i se potrivește mănușă rolul lui Stanley Johnston, un american cu afaceri ilicite, care impresionează prin erudiție, spune că „Depinde cu cine faci acel gentlemen’s agreement. Pentru mine, presupune loialitate, încredere și să-ți respecți cuvântul... moralitate. Dacă ești o persoană care își respectă cuvântul, atunci când vei vrea să te răzgândești în privința înțelegerii, te vei gândi la asta. Și acest lucru este ceea ce te definește. Îmi place la nebunie“.

Trioul interviului este completat de Vinnie Jones – puțin taciturn, foarte durul fotbalist și actor preferat al lui Guy Ritchie – al cărui personaj, Geoffrey Seacombe, își drămuiește cu zgârcenie cuvintele, dar nu ezită să își arate și partea sensibilă. Jones, cu șapcă din lână, cu model în carouri, de tip baker boy cap, îndesată pe ochi, spune scurt, cu vocea groasă: „Da, la fel sunt și eu: scuipatul în palmă și strângerea mâinii, privindu-te în ochi, înțelegerea este încheiată și asta este tot“.

Giancarlo Esposito i se potrivește mănușă rolul lui Stanley Johnston. Foto: Netflix

În lumea lui Guy Ritchie pare că, de obicei, tocmai asumarea pericolului pare să fie prețul pentru a rămâne un gentleman. Chiar familia Horniman are ca deviză „Non sine periculo“ – „Nu fără pericol“. Dacă „gentlemen’s agreement“ vorbește despre onoare, încredere și coduri nescrise între oameni, deviza familiei de artistocrați adaugă o condiție esențială: niciun privilegiu nu vine fără risc. Lumea serialului Netflix „The Gentlemen“ ne prezintă mai multe straturi ale societății britanice, o frescă ascunsă la vedere, din perspectiva căreia pare că întreaga lume stă la mâna rezultatelor tenebroase ale afacerilor ilegale. Fiecare strat al acestei lumi are propria limită de a se juca cu focul: până unde merge? „Cred că, în lumea în care mă mișc, nimic nu este lipsit de pericol. Să te ridici dimineața este un pericol din minutul în care începi să respiri. Iar când te duci la culcare seara, trebuie întotdeauna să ai un ochi deschis, pentru că există cineva care vrea ceea ce ai tu. Așa că trăiești o viață periculoasă și asta este ceea ce alegi când intri în acea lume“, spune Ray Winstone despre stilul de viață al personajului său.

„Trăiesc după sabie, mor de sabie“

De multe ori, limita pericolului este puterea pe care o avem asupra propriei persoane, iar cine suntem și cine ne dorim să fim sunt două lucruri esențiale care împing bariera. Giancarlo Esposito vede acest raport prin propria experiență de viață: „Mă gândeam mai devreme, după ce am avut o scurtă conversație cu cineva, la faptul de a fi hipervigilent și la felul în care am crescut. Așa că pot să mă raportez la asta și la faptul de a fi mereu conștient și de a-mi fi dorit întotdeauna să fiu soldat și să intru în armată, pentru că exista acest mare războinic în mine care a rămas acolo mult timp. Ca să omor toate acele sentimente, timp de ani de zile, pur și simplu am băut și m-am drogat, pentru că nu prea puteam să-mi dau seama ce erau ele. Așa că, lumea este un loc foarte periculos, dar probabil că cea mai periculoasă persoană din propria mea lume sunt eu. Și încă încerc să-mi dau seama. Sunt într-o familie de oameni de teatru, unde putem să ne jucăm și putem fi periculoși în acea lume, iar asta m-a ajutat să-mi exercit unele dintre acele sentimente periculoase, așa că am crescut puțin; eu îi spun maturitate. Dar da, această lume este periculoasă. Și cred că ceea ce le place oamenilor la acest serial este că simt că acest pericol este real. Privești ceva și îl simți. Știi că a fost menit să aibă acest efect, dar nici măcar nu te gândești la asta, pentru că trăiești în pielea personajelor. Așa că, poate fi o oglindă pentru cine ești și pentru cine îți imaginezi că ți-ar plăcea să fii. Când am crescut, de exemplu, trebuia să cred că sunt un tip dur. Nu eram atât de înalt. Eram fără frică. Mă duceam la cel mai mare tip din încăpere și îl puneam la pământ imediat dacă trebuia. Asta este o idee despre cine cred eu că sunt și acesta era idealul a ceea ce credeam că înseamnă puterea. Pentru mine s-a schimbat acum, evident, dar această lume este o lume periculoasă, mai ales în lumea gentlemenilor“, spune actorul cunoscut mai ales pentru rolul lui Gus Fring din serialul „Breaking Bad“ și din „Better Call Saul“.

Serialul are deja confirmarea celui de-al treilea sezon. Foto: Netflix

Dincolo de o interpretare impecabilă, care ne prezintă foarte clar cum omul este, de fapt, o ființă cameleonică și că lumea este un caleidoscop de griuri, cei trei actori le-au pus personajelor și însemnul propriei vieți. Vinnie Jones, durul răsfățat al cinematografiei britanice, umple fiecare cadru cu violența – mascată mai mult – pe care o avea pe terenul de fotbal, nerenunțând niciodată la maniere. Întrepătrunderea dintre personaj și actor o subliniază foarte clar în interviul pentru „Weekend Adevărul“: „Am făcut două afaceri în viața reală după principiul exprimat de Ray – o promisiune și o strângere de mână –, am pierdut și mulți bani din cauza lor, dar trăiesc după sabie, mor de sabie. Am avut încredere în câteva persoane diferite, am făcut o înțelegere și am fost lovit în testicule pentru asta, dar, într-adevăr, lumea mea este aceea. Aceasta este realitatea ei – și nu pot pur și simplu să o abandonez. Nu vorbesc despre Geoff, totul este despre mine“.

O lume în care cuvântul dat e o pară degerată

Aparent, am putea spune că trăim într-o lume condusă prin „gentlemen’s agreement“ – orice an electoral este o înșiruire de promisiuni pe care alegătorii le pecetluiesc la urna de vot. Însă timp de patru ani, clasa politică ne demonstrează că nu are nici cuvânt, nici coloană vertebrală. Înțelegerile din spatele ușilor închise, care favorizează o anumită entitate, dar care au consecințe asupra întregii societăți, sunt expuse și în serialul „The Gentlemen“, mai cu seamă în sezonul al doilea, când James, duce-gangster, se joacă cu promisiunile în Camera Lorzilor a Parlamentului britanic – avea să afle pe propria piele că o strângere de mână nu îți garantează nimic.

Eddie Horniman pe proprietatea familiei. Foto: Netflix

Ray Winstone dă un verdict clar dilemei dacă trăim într-o lume condusă de „gentlemen’s agreement“: „Trăim într-o lume în care avem oameni care ne guvernează. Când vine momentul să-i votăm, vin cu toate aceste promisiuni despre ceea ce vor face când ajung la putere și, în mod flagrant, nu fac asta odată ce ajung la putere. Ar trebui să fie trași la răspundere, dar noi nu facem nimic în privința asta. Este aproape ca și cum am acceptat faptul că oamenii aflați la putere vor minți, dar tot îi votăm. Ce se poate schimba dacă nimeni nu face nimic? Degeaba există un sistem de vot când oamenii încep să nu mai iasă la votare, în toate țările; este o metodă de a spune «Ne-am săturat, am mai fost în situația asta. Vrem să știm adevărul. Tot ce ne dorim este să fie bine»“.

Cu toate că trăim într-o lume în care cuvântul dat nu mai înseamnă nimic, sunt mulți oameni care încă se mai ghidează după vechile coduri morale – fie că au asta în ADN, printr-o moștenire aristocrată, fie că viața i-a învățat să acționeze astfel. Datorită lor, mai există speranță – altfel, am lua calea lui Bobby Glass care se lăsa sfătuit de Bannik, un spirit din mitologia slavă, care stă în băile cu aburi și oferă sfaturi. Ca o resemnare, Esposito spune că „lumea noastră de astăzi este foarte, foarte diferită de orice am experimentat“, însă cu o notă de optimism, din spatele ochelarilor de soare, Winstone spune încrezător: „But we will change the world, kid!“.