Feocromocitomul

Prof. dr. Constantin Dumitrache, directorul Institutului Parhon, ne prezinta cateva date despre aceasta afectiune. "Feocromocitomul - o tumora cu originea in glanda suprarenala, este cauza unei


Prof. dr. Constantin Dumitrache, directorul Institutului Parhon, ne prezinta cateva date despre aceasta afectiune. "Feocromocitomul - o tumora cu originea in glanda suprarenala, este cauza unei supraproductii de "hormoni de stres" de tipul adrenalinei. Numiti catecolamine, acestia induc cresterea tensiunii arteriale si multiple simptome adrenergice. Tumora este de regula benigna. Un procent redus dintre feocromocitoame sunt maligne, forma maligna fiind diagnosticata numai prin prezenta metastazelor cu celule specifice in oase, ficat, ganglioni limfatici sau plamani. In cazul feocromocitomului este acceptata regula lui 10%, conform careia 10% din feocromocitoame sunt bilaterale, 10% sunt maligne, 10% sunt familiale si 10% apar la copii. Expresia clinica consta intr-o criza vegetativa cu hipertensiune arteriala paroxistica, aparuta pe fond hipertensiv, dar si la persoane cu tensiune normala. Criza dureaza de la cateva minute la cateva ore, cu valori deosebit de mari, interesand atat maxima, cat si minima. Criza poate fi declansata de efort fizic, emotii, schimbari bruste de pozitie sau chiar de palparea regiunii lombare. Mai rar se semnaleaza hipotensiunea arteriala pana la colaps, aparuta la modificari de postura sau dupa puseul paroxistic hipertensiv. Alte fenomene induse de feocromocitom sunt tulburarile de ritm cardiac, transpiratiile reci, cefalee. Din tablou mai fac parte: dureri diverse (de "piept", epigastrice, abdominale, musculare, lombare), paloarea pielii, extremitatile reci si umede, anxietatea), greata, varsaturile si diarea (dar si constipatia, ametelile, vertijul, tulburarile de vedere, tremuraturile). Durata crizei variaza intre 10 si 120 de minute, iar sfarsitul se manifesta prin congestia pielii si hipotensiune arteriala. Asociat simptomelor mentionate pot apare si modificari metabolice: cresterea "arderilor", intoleranta la caldura, febra, scadere in greutate, hipercalcemie, toleranta inadecvata la glucoza si cresterea glicemiei. Medicul de familie care suspicioneaza un astfel de sindrom poate trimite pacientul la specialistul endocrinolog, diagnosticul punandu-se pe baza unor probe hormonale. Explorarile paraclinice pentru localizarea tumorii sunt: ecografia, tomografia axiala computerizata, rezonanta magnetica. Evolutia este favorabila in cazul formelor benigne tratate chirurgical, cu supravietuire de zeci de ani si nefavorabila in formele maligne sau la femeia insarcinata."

Dacă apreciezi acest articol, te așteptăm să intri în comunitatea de cititori de pe pagina noastră de Facebook, printr-un Like mai jos: