Cele mai frecvente boli de inimă

Cele mai frecvente
boli de inimă

Cele mai frecvente boli de inimă: infarctul miocardic, aritmiile, insuficienţa cardiacă  FOTO Arhivă

Bolile de inimă împreună cu accidentele vasculare cerebrale reprezintă prima cauză de mortalitate în România. Cele mai frecvente boli de inimă în rândul populaţiei sunt infarctul miocardic, tulburările de ritm cardiac şi insuficienţa cardiacă. Aflaţi cum să recunoaşteţi cele mai frecvente boli de inimă şi când trebuie să mergeţi la medic.

Cele mai frecvente boli de inimă: infarctul miocardic

Infarctul miocardic acut, numit frecvent şi atac de cord, este o afecţiune ameninţătoare de viaţă, fiind o urgenţă medicală. Infarctul reprezintă prima cauză de mortalitate la adulţii peste 40 de ani. Pentru că a beneficiat de progrese terapeutice considerabile, începând de la intervenţia de urgenţă în unităţi de terapie intensivă coronariană până la noi tratamente immediate şi secundare, rata mortalităţii prin infarct miocardic a scăzut de la 30-50% la 10%, în ultimii 30 de ani. Cum apare infarctul? Infarctul survine odată cu întreruperea fluxului sangvin la nivelul unei porţiuni a cordului, ce determină moartea celulelor miocardice. Pentru a se limita moartea (necroza) muşchiului inimii, este nevoie de intervenţie medicală de urgenţă. Fiecare minut contează, spun medicii. Cu cât va fi restaurat mai rapid fluxul care hrăneşte inima, cu atât suprafaţa infarctului este mai redusă. Dacă se intârzie intervenţia mai mult de 3-6 ore, leziunile inimii devin ireversibile.

Infarctul miocardic acut se manifestă de obicei prin: durere bruscă şi puternică în piept, în mod specific difuzând spre braţul stâng sau partea laterală stângă a gâtului, senzaţie de sufocare, greaţă, vărsături, palpitaţii, transpiraţii reci şi nelinişte. Adeseori, pacienţii descriu o senzaţie de moarte iminentă. Femeile pot avea mai puţine simptome tipice faţă de bărbaţi, cele mai comune fiind senzaţia de sufocare, slăbiciunea, o stare de disconfort abdominal şi oboseală inexplicabilă. În aproximativ un sfert din cazuri, infarctul miocardic este „silenţios“, fără durere în piept sau alte simptome.

Principala cauză a infarctului este ateroscleroza, boală manifestată prin depuneri de grăsimi (plăci de aterom) la nivelul vaselor de sânge şi îngustarea acestora. Ateroscleroza este favorizată de fumat, colesterol, diabet, hipertensiune arterială, obezitate, antecedente familiale.

Cele mai frecvente boli de inimă: tulburările de ritm cardiac

Tulburările de ritm cardiac sau aritmiile reprezintă dereglările în ritmul normal al inimii. Orice abatere de la ritmul normal al inimii (una sau mai multe bătăi suplimentare precoce sau pauze în ritmul normal) poate fi catalogată ca aritmie cardiacă. Aritmiile sunt de mai multe tipuri şi pot fi catalogate în funcţie de numeroase criterii. Printre principalele aritmii se numără: tahicardia (puls peste 90 de bătăi pe minut), bradicardia (puls sub 60 de bătăi pe minut), extrasistolele, fibrilaţia atrială, flutter-ul.

Aritmiile au mai multe cauze: cardiopatia ischemică, boli valvulare, hipertiroidie, insuficienţă respiratorie, dezechilibre hidroelectrice, consum de alcool, fumatul.

În general, toate formele de aritmie se manifestă prin simptome asemănătoare: palpitaţii, anxietate, oboseală, suflu greu. Tulburările de ritm cardiac pot să nu fie simţite deloc sau dimpotrivă pot duce chiar la pierderi de conştienţă. Aceste sincope apar atunci când pulsul este sub 20 de bătăi pe minut sau peste 200 de bătăi pe minut. Sunt situaţii care necesită de asemenea intervenţie medicală de urgenţă. În general, starea de conştienţă revine imediat ce pacientul este culcat pe spate, eventual cu picioarele ridicate pentru a reda debitul necesar de sânge în creier. Există şi riscul de oprire a inimii fiind necesare măsuri de reanimare (masaj cardiac şi respiraţie artificială, defibrilare etc.).

Cele mai frecvente boli de inimă: insuficienţa cardiacă

Insuficienţa cardiacă reprezintă un sindrom complex care duce la incapacitatea cordului de a pompa suficient sânge pentru a acoperi necesităţile organismului. Cea mai frecventă cauză de insuficienţă cardiacă în ţările dezvoltate este boala cardiacă ischemică, manifestată în principal prin infarct miocardic (moartea unei părţi a muşchiului inimii cauzează scăderea funcţiei de pompă). Hipertensiunea arterială netratată duce în timp la îngroşarea muşchiului cardiac şi apoi la mărirea inimii, ceea ce afectează funcţia acesteia. Bolile valvulare (stenoza sau insuficienţa aortică, stenoza sau insuficienţa mitrală), în formele lor severe şi prelungite, duc la suprasolicitarea şi mărirea inimii. Defectele cardiace congenitale netratate sau corectate insuficient în copilărie, cardiomiopatia, aritmiile, diabetul zaharat, ateroscleroza, excesul de colesterol, obezitatea sunt alte cauze ale insuficienţei cardiace.

Cel mai frecvent, pacienţii cu insuficienţă cardiacă acuză: senzaţie de respiraţie grea la efort sau în repaus, astenie, oboseală, durere toracică (mai ales la cei cu cardiopatie ischemică), palpitaţii (perceperea bătăilor inimii), tuse (în special noaptea sau la efort), iar în formele grave şi prelungite de insuficienţă cardiacă apar scăderea în greutate, lipsa poftei de mâncare, senzaţie de greaţă (sunt cauzate de acumularea de lichide în intestine şi ficat).

Insuficienţa cardiacă este o boală gravă şi complicată întrucât rezultă dintr-o boală de inimă preexistentă, necesită tratament complex şi evoluează spre stadii din ce în ce mai grave, mai puţin sensibile la tratament, în final conducând la deces prin moarte subită cardiacă.

Dacă apreciezi acest articol, te așteptăm să intri în comunitatea de cititori de pe pagina noastră de Facebook, printr-un Like mai jos:

citeste totul despre: