PRIMIM LA REDACTIE - Fiecare guvernare care a incercat sa incalece TVR a pierdut alegerile

S-a discutat prea mult despre Televiziunea Romana ca si consecinta a unor pareri politice spuse de unii membri de partid intotdeauna nemultumiti ca nu au aparut suficient pe micul ecran sau ca

S-a discutat prea mult despre Televiziunea Romana ca si consecinta a unor pareri politice spuse de unii membri de partid intotdeauna nemultumiti ca nu au aparut suficient pe micul ecran sau ca interesele partidelor lor nu au fost indeajuns prezentate in emisiuni sau stiri. Insa aproape niciodata nu s-a discutat public despre ce cred cu adevarat telespectatorii despre TVR, cum considera acestia ca serviciile pe care le facem ca televiziune publica ii satisfac sau nu. Este evident faptul ca nimeni nu poate multumi pe toata lumea. De fiecare data cand diferite masuratori ale opiniei publice referitoare la actul de televiziune exprimau realitatea ca romanii se informeaza cu precadere de la TVR si ca tot aceasta este televiziunea unde gasesc cele mai multe emisiuni de cultura, de educatie si de divertisment de calitate, glasul acestor oameni a fost acoperit si coborat in derizoriu de vocea vreunui activist care nu vedea nimic important in optiunea a milioane de telespectatori, dar i se parea determinant pentru destinul televiziunii mult prea putinul imaginilor de pe sticla care sa-l infatiseze. Sa ne aducem aminte ca, totusi, televiziunea publica este o institutie care lucreaza pentru romani, si nu pentru reprezentantii politici ai acestora. Mai ales ca buna parte dintre acestia ajung prea repede sa se reprezinte doar pe ei. Dupa aproape doi ani si jumatate de cand sunt presedintele Televiziunii Romane, continua sa ma urmareasca intrebarea: De ce trebuie ca TVR sa ramana o institutie slaba si culpabila? Cele cateva raspunsuri gasite ma fac uneori sa cred ca incercarea de a construi o televiziune publica de model european este o utopie. Sa le luam pe rand: 1. Perceptia politicienilor fata de televiziunea publica se manifesta, in majoritatea cazurilor, prin a vedea in TVR doar un instrument de putere, un buton pe care se poate apasa si imediat ecranele televizoarelor se umplu de propriile lor figuri, o feuda politica pe care o primeste o garnitura politica indata ce se inscauneaza si pe care e nevoita sa o lase din mana atunci cand a pierdut alegerile. Paradoxal, si puterea politica aflata in opozitie are aceeasi perceptie. In perspectiva in care ii va veni randul la guvernare si ea va avea nevoie de acelasi instrument media. Numai ca, atata timp cat se afla in opozitie, televiziunea publica trebuie atacata constant pentru a fi decredibilizata, devenind in acest mod un instrument mai putin eficace in mana adversarilor politici aflati la guvernare. Tot televiziunea publica este o sursa de posturi de conducere ce pot fi folosite ca recompensa pentru cei care au servit cauza. Dupa fiecare rotatie de putere s-a vazut cati mercenari de "inalta tinuta morala" au pretins recompense puterii nou instalate, plati pentru serviciile aduse, unii autopropunandu-se pentru sefia TVR ca un drept firesc. Sunt inca vii amintirile legate de teroarea instaurata de adevarate desanturi trimise in TVR de noii guvernanti pentru a epura, a-i elimina pe "ceilalti". Paradoxal, cu cat fortau prezenta pe sticla si generau o supraexpunere, cu atat isi faceau un deserviciu mai mare si fiecare guvernare care a incercat sa incalece TVR a sfarsit prin a pierde alegerile. Legea 41/1994, legea de organizare si functionare a SRTV, are cateva articole care creeaza premisa multora dintre atitudinile politicienilor. Ar fi de invocat in primul rand articolul 46, alineatul 7 din lege, potrivit caruia "respingerea de catre Parlament a raportului anual atrage demiterea, de drept, a consiliului de administratie respectiv". In fapt, procedura este o forma de atestare anuala, un certificat de "buna purtare" a managementului institutiei fata de puterea politica majoritara in Parlament. Daca cei aflati la conducerea TVR n-au facut din institutie un instrument care sa fi fost folosit usor si eficient, raportul cade si jocurile se refac. O alta echipa ii va inlocui pe cei care n-au inteles ca trebuiau sa fie cuminti si sa se faca folositori. Fata de acest articol, cineva imi povestea ca la momentul votarii in Parlament a Legii nr. 41, deci in anul 1994, un reprezentant al TVR ar fi afirmat ca "din acest moment televiziunea inceteaza a mai fi libera". In Europa, legile de organizare si functionare ale televiziunilor publice decupleaza activitatea institutiilor media publice de judecata si decizia politicului. Singurele organisme care pot sanctiona televiziunile sunt cele care controleaza legalitatea activitatii de administrare si folosire a veniturilor, in speta Curtea de Conturi, si Consiliile Nationale ale Audiovizualului sub aspectul respectarii regulilor specifice activitatii de televiziune. 2. Lipsa unui patron, a unui stapan concret, asa cum au toate celelalte institutii de presa, face ca televiziunea publica sa fie zona ideala incotro se pot indrepta atacuri de tot felul, pentru simplul motiv ca nu are cine sa o apere. Televiziunea publica este a tuturor, dar in fapt a nimanui, deci cine sa se ridice si sa ia apararea TVR-ului, sa riposteze? Si chiar daca o face vreun sef, cu ce credibilitate? Doar nu are vreun drept, caci nu este televiziunea lui. Asa poate ca se explica, macar si in parte, apetenta in a lovi institutia publica de media deopotriva de catre unii dintre angajatii ei, dar si de alti doritori de atitudini de presa care ii pot scoate din anonimat. Nici televiziunile concurente, comerciale, nu vad cu ochi buni cresterea televiziunii publice, ridicarea ei in optiunile telespectatorilor, a opiniei publice si implicit a audientelor, pentru simplul motiv ca audientele inseamna bani. Bani care ar putea fi incasati de respectivele televiziuni comerciale, si nu de cea publica. Atitudinea este absolut fireasca intrucat decurge din concurenta, din batalia pentru banii de pe piata de publicitate destinati televiziunilor. In trecut, au fost insa si aspecte mai putin onorabile: folosirea resurselor tehnice si umane, afaceri dubioase cu publicitate si, poate cea mai grava, devalizarea arhivei televiziunii de catre unii dintre angajatii TVR ce au plecat la alte televiziuni. De altfel, TVR a fost permanent o pepiniera de personal calificat, de unde se putea oricand racola un meserias datorita salariilor modeste.
Valentin Nicolau presedinte TVR (Va urma)