PRIMIM LA REDACTIE - Fiecare guvernare care a incercat sa incalece TVR a pierdut alegerile (II)

3. Mentalitatea angajatilor a fost si este o consecinta a istoriei contorsionate pe care institutia a traversat-o in cei 48 de ani de functionare. Vremurile au creat si depus rand pe rand cutume,

3. Mentalitatea angajatilor a fost si este o consecinta a istoriei contorsionate pe care institutia a traversat-o in cei 48 de ani de functionare. Vremurile au creat si depus rand pe rand cutume, reflexe, atitudini care-si dau efecte si in prezent. Reminiscente din televiziunea de stat, din televiziunea revolutiei, din televiziunea tranzitiei se regasesc inca, contamineaza chiar si pe unii dintre tinerii abia veniti in TVR. La inceputul mandatului meu, la orice incercare de schimbare, auzeam invariabil "Nu se poate!". Sefii se comportau constienti de faptul ca sunt in bataia vanturilor si ca orice schimbare politica ii poate afecta direct si imediat. Intreaga activitate putea fi rasturnata si repusa in forme ce tinea mai degraba de simpatii politice, si nu de competenta. Ce usor se instaleaza intr-un asemenea mediu autocenzura, acceptarea tacita a subordonarii politice. Nici nu prea mai era nevoie de interventii din partea cuiva, pentru ca totul sa alunece spre obedienta. Si, in special, era de dorit ca nimic fundamental sa nu se schimbe, viata institutiei sa se consume intr-o dulce inertie. Nu conta faptul ca de 36 de ani in televiziune nu se mai construise nimic, iar unele cladiri cadeau peste noi, ca o buna parte din dotarea tehnica functiona neschimbata din anii '70, ca cenusiul era culoarea dominanta, ca a fi tvr-ist era mai degraba un apelativ peiorativ, iar imaginea de pe sticla era prafuita. Toate greselile trecutului, neasumate, nelamurite, au generat o atitudine fata de TVR: prezumtia de vinovatie. Orice ar fi facut, televiziunea publica facea prost si stramb, exista suspiciunea majora ca in spate e putregai, e puroi. In multe cazuri, la acuzatiile ce i s-au adus, TVR a raspuns cu tacere, si atunci perceptia de vinovatie s-a consolidat. Parea a se lasa sa se inteleaga ca prin tacere oamenii din TVR s-au autoculpabilizat, ca tacerea este o forma de recunoastere. Pe acest fond i s-au facut multe nedreptati televiziunii publice, demnitatea multora dintre oamenii onesti care lucreaza cu pasiune in aceasta institutie fiind calcata in picioare. Adevarul si minciuna despre TVR s-au amestecat. Am spus toate acestea cu voce tace, si raman inca multe nerostite, doar pentru a starni aceleasi indoieli in mintea celor care au gresit folosind ecranul pentru orice altceva decat pentru ceea ce trebuia sa insemne misiunea unui post public de televiziune. Dar si pentru mintea celor care se pripesc uneori in a judeca TVR. Televiziunea Romana poate fi considerata o Romanie in miniatura, o institutie care concentreaza istoriile, framantarile, interesele si cautarile pentru o solutie de viitor mai buna. Si cum nu se pot infaptui minuni, si nu poti schimba la fata o tara, tot asa nu poti preschimba intr-o clipa televiziunea publica care, intr-un fel, este si oglinda in care se reflecta chipul societatii romanesti. Procesul innoirii a inceput, unele dintre lucrurile la care m-am referit fiind pe cale sa devina trecut. Altele macina inca si altereaza. De mai bine de doi ani, transformari profunde reconfigureaza fiinta TVR-ului, si, cine stie, poate proiectul unei televiziuni publice in Romania va fi candva, intr-un viitor nu foarte indepartat, o realitate sau macar o utopie pusa in opera cu mici defecte. Dar cautam un raspuns. Raspunsul, care pare sa insumeze toate celelalte incercari de explicare, ar fi ca numai o televiziune slaba, cu constiinta incarcata si gata oricand sa-si coboare privirea in pamant, numai o astfel de institutie putea fi tinuta in frau de orice mana politica. Inchipuiti-va un animal mare, cu muschii atrofiati si nervii anesteziati, mereu hartuit si plin de spaime. Ce usor era sa i se puna latul!
Valentin Nicolau presedinte TVR