Parlamentul limitează perioada în care ONG-urile pot ataca documentele pentru construcții

Parlamentul a adoptat un proiect care limitează drastic perioada în care ONG-urile pot ataca în instanță autorizațiile de construire și documentațiile de urbanism suspecte că au fost emise ilegal. 

Senatul a adoptat decizional proiectul de lege FOTO Arhivă

Plenul Senatului a adoptat decizional cu 79 de voturi „pentru”, 23 „contra” și 14 abțineri un proiect de lege care propune modificarea Legii nr.50/1991 privind autorizarea executării lucrărilor de construcţii, a Legii contenciosului administrativ nr.554/2004, precum şi pentru completarea art.64 din Legea nr.350/2001 privind amenajarea teritoriului şi urbanismul. 

Termen scurtat de la 5 la numai un an 

Proiectul limitează de la 5 ani la numai un an perioada în care organismele sociale interesate au dreptul de a ataca hotărârile de aprobare a documentaţiilor de amenajare a teritoriului şi de urbanism.

Astfel, potrivit proiectului adoptat de Parlament, la articolul 64 din Legea nr.350/2001 privind amenajarea teritoriului şi urbanismul, după alineatul (3) se introduce un nou alineat, alin.(4), cu următorul cuprins: „(4) Prin excepţie de la prevederile alin.(3), pentru organismele sociale interesate, dreptul de a ataca hotărârile de aprobare se prescrie în termen de 1 an de la data aprobării”. 

Proiectul modifică și Legea nr. 50/1991 privind autorizarea executării lucrărilor de construcţii, introducând un nou alineat la articolul 12: „(3) Pentru organismele sociale interesate, în litigiile ce vizează autorizaţiile de construire, termenul pentru formularea plângerii prealabile, dacă aceasta mai este obligatorie, este de 30 de zile şi începe să curgă de la data ultimei operaţiuni de publicitate, reglementată conform art.7 alin.(23'*), iar termenul pentru introducerea cererilor de anulare, de suspendare, de intervenţie accesorie sau de intervenţie principală este de 60 de zile şi se calculează de la data primirii răspunsului la plângerea prealabilă sau de la data expirării termenului legal de soluţionare a plângerii, indiferent care dintre aceste date survine prima”, mai arată proiectul de lege. 

Alineatul introdus mai stipulează: „dacă plângerea prealabilă nu mai este obligatorie, pentru organismele sociale interesate, în litigiile ce vizează autorizaţiile de construire, termenul pentru introducerea cererilor de anulare, de suspendare, de intervenţie accesorie sau de intervenţie principală, este de 60 de zile şi începe să curgă de la data ultimei operaţiuni de publicitate, reglementată conform art.7 alin.(23^)”.

De asemenea, potrivit inițiativei legislative, se modifică alineatul 1 al articolului 14 din Legea contenciosului administrativ nr.554/2004 astfel: „(1) în cazuri bine justificate şi pentru prevenirea unei pagube iminente, după sesizarea, în condiţiile prevederilor art.7, a autorităţii publice care a emis actul sau a autorităţii ierarhic superioare sau în termen de maximum 30 de zile de la luarea la cunoştinţă a conţinutului actului care nu mai poate fi revocat, persoana vătămată poate să ceară instanţei competente să dispună suspendarea executării actului administrativ unilateral până la pronunţarea instanţei de fond”.

„În cazul în care persoana vătămată nu introduce acţiunea în anulare a actului în termen de maximum 60 de zile de la introducerea acţiunii în suspendare şi dacă fondul cererii de suspendare nu a fost soluţionat, instanţa învestită cu cererea de suspendare va constata această împrejurare şi va respinge cererea de suspendare ca lipsită de interes. Dacă suspendarea s-a dispus, aceasta încetează de drept şi fără nicio formalitate”, mai stipulează alineatul. 

De asemenea, la se modifică și articolul 15, alineatul (1), având următorul cuprins: „(1) Suspendarea executării actului administrativ unilateral poate fi solicitată de reclamant, pentru motivele prevăzute la art. 14, şi prin cererea adresată instanţei competente pentru anularea, în tot sau în parte, a actului atacat. în acest caz, instanţa poate dispune suspendarea actului administrativ atacat, până la soluţionarea definitivă a cauzei. Cererea de suspendare se poate formula odată cu acţiunea principală sau printr-o acţiune separată, în termen de maximum 60 de zile de la introducerea acţiunii principale”.

Cum motivează inițiatorii modificările legilor 

Potrivit unui raport comun al comisiilor juridice și administrative din Senat, articolele vizând termenele introduse în proiectul de lege au fost inițiate de parlamentarii PNL ai comsiilor sesizate din Senat. De la Comisia juridică fiind vorba despre Cristian Niculescu-Țâgârlaș, Daniel Fenechiu, Claudia Banu și Patricia Moș, iar de la Comisia pentru administrație fiind Mihail Veștea, Ciprian Pandea, Vasile Potecă, Roberta Anastase și Liviu Voiculescu.

Modificarile aduse de proiectul de lege sunt argumentate în motivarea inițiativei prin faptul că, „în prezent, conform deciziei ICG^ orice asociaţie înfiinţată în conformitate cu OG 26/2000, care are în statut obiective referitoare la "mediu" sau "urbanism", este prezumată ca având calitate procesuală activă şi interes în orice litigiu de mediu sau de urbanism”.

Ca urmare a acestei situații, „coroborată cu prevederi legale neclare, învechite sau divergente, apărute ca urmare a unor modificări legislative subsecvente necoerente, generează un dezechilibru major în sectorul imobiliar, generându-se situaţii în care proiecte imobiliare cu valoare de piaţă colosale {sute de milioane de euro) sunt atacate în mod neîntemeiat în contencios administrativ de astfel de "organisme sociale interesate", care pentru introducerea acţiunii trebuie numai să achite taxe de timbru modice (de ordinul zecilor de lei)”.

„De cele mai multe ori, astfel de asociaţii (ONG) sunt controlate de indivizi care acţionează cu rea-credinţă, care urmăresc cu totul alte scopuri decât cele declarate oficial în cadrul statutelor sau actelor constitutive înregistrate la judecătorie şi care profită de neclaritatea prevederilor legale pentru a le deturna de la scopul iniţial avut în vedere de legiuitor”, mai arată motivarea inițiatorilor. 

Astfel, „în contextul reglementărilor legale în vigoare, se generează astfel un dezechilibru major între ONG>uri şi investitori. ONG-urilor li se conferă calitate procesuală activă, li se prezumă interes, li se stabilesc taxe de timbru modice, li se stabilesc termene foarte permisive în care să atace actele vizate (practic le pot ataca oricând), câştigă capital de Imagine şi/sau politic (în funcţie de identitatea fondatorilor) şi, în cazul în care, până la urmă acţiunile neîntemeiate le sunt într-un final respinse în mod definitiv, instanţele cenzurează şi cheltuielile de judecată solicitate şi dovedite de investitori”, susțin inițiatorii proiectului. 

De asemenea, în cazul investitorilor se arată că „trebuie să dovedească în cadrul acelor litigii legalitatea tuturor şi fiecăruia dintre actele şi avizele care fac parte din documentaţiile actelor administrative obţinute, trebuie să suporte toate costurile privind achiziţia terenului, autorizarea şi edificarea propriu-zisă a construcţiei, trebuie să suporte consecinţele existenţei litigiului (fiindu-i afectată imaginea, pierzând vânzări, investiţii, finanţări), indiferent de deznodământul respectivului litigiu”.

„Această situaţie profund nedreaptă trebuie reechilibrată prin responsabilizarea acestor ONG-uri şi a membrilor lor fondatori, prin stabilirea unor formalităţi de publicitate eficiente şi clare şl prin stabilirea unor termene ferme în care acţiunile privind atacarea actelor administrative să poată fi iniţiate”, concluzionează motivarea inițiativei.