"Iuliu Maniu - judecat a doua oara pentru tradare de patrie"

In prima zi a anului, istoricul Alex. Mihai Stoenescu a realizat la postul Realitatea TV o emisiune, in care a facut mai multe referiri la Iuliu Maniu. Presedintele Asociatiei Fostilor Detinuti

In prima zi a anului, istoricul Alex. Mihai Stoenescu a realizat la postul Realitatea TV o emisiune, in care a facut mai multe referiri la Iuliu Maniu. Presedintele Asociatiei Fostilor Detinuti Politici din Romania, Constantin Ticu Dumitrescu, considera ca unele dintre afirmatiile realizatorului sunt socante si nedrepte si ca, prin asemenea declaratii, fostul lider national-taranist este judecat pentru a doua oara "pentru tradare de patrie". (...) Nu-mi pot explica nerusinarea cu care acest domn isi permite sa ne spuna ca Iuliu Maniu n-a fost in Parlamentul din Budapesta un bun roman. Sau ca discursurile "funeste" ale lui Iuliu Maniu legau "aspiratiile noastre de viitor numai de Ungaria". Neadevar flagrant! Pentru ca, daca este sa citam discursul sau de debut in Parlament (25.V.1906), raspunzand primului-ministru maghiar in numele partidului coalizat al nationalitatilor, Iuliu Maniu a spus: "Noi sustinem ca existenta partidelor noastre nu se poate pune in discutie, asa cum nu se poate discuta nici dreptul lor de a se afirma (...) Nu vom inceta nici o clipa sa luptam pentru binele natiunilor noastre (...)" "Desi s-a promis proiectul de lege al sufragiului universal (...) s-a facut declaratia ca aceasta lege va fi dominata de caracterul national al acestui stat, noi stim din tristele experiente ale trecutului ca aceasta lozinca inseamna incercarea de a ne topi in rasa maghiara". Timp de 4 ani, Maniu a aparat atat de vehement in acel parlament drepturile poporului sau, impotriva politicii de deznationalizare, incat, in 1910, dupa un discurs al sau impotriva maghiarizarii scolilor a cazut guvernul Wekerle. Atunci ziarul "Budapesta Hirlap" a scris ca "Maniu este vrednic sa fie lovit in cap ca o fiara salbatica". Cand dl. Stoenescu afirma ca deputatul Maniu n-a fost deloc implicat in cauzele romanesti comite un fals, contrazis de toate discursurile, de lupta si atitudinile marelui om politic. El n-a fost un autor de manifeste incendiare, insa a stiut sa-si cumpaneasca fiecare gest, fiecare vorba, astfel ca ungurii, asa cum ne arata documentele, l-au considerat cel mai periculos lider roman. Ce poate fi mai limpede decat ce scria Maniu in Gazeta de Transilvania din 1910: "Lupta nu o dam numai pentru romanii din Ardeal, nu luptam numai pentru existenta noastra nationala, ci dam lupte pe viata si pe moarte pentru intregul neam romanesc". Insa ce este si mai grav este faptul ca in problema Unirii Transilvaniei, dl. Stoenescu isi permite sa sustina ca "Maniu ar fi avut o pozitie ambigua, plina de compromisuri" si ca norocul a constat in faptul ca socialistii ar fi fost cei care ar fi cerut reintoarcerea Transilvaniei la Patria Mama. Or, o asemenea defaimare depaseste orice limite, intrucat viata lui Iuliu Maniu a fost o continua ardere pentru realizarea acestui mare ideal national. Cand razboiul era sfarsit, iar imperiile se prabuseau si libertatea popoarelor nu mai putea fi oprita, a venit momentul Maniu. El a fost un organizator extraordinar si un om politic ferm, mai ales in clipele cand tocmeala ar fi echivalat cu tradarea. Ca reprezentant al Consiliului National Roman, Iuliu Maniu, aflat la Viena, a pus bazele acelui nucleu militar: "Senatul central al ofiterilor si soldatilor din Ardeal, Banat si Bucovina" ce reprezenta pe cei 50.000 de militari romani, care printre altele au mentinut pentru un timp, ordinea la Viena. De aici s-au nascut Garzile Nationale care au ajutat la pregatirea Marii Adunari Nationale si au tinut ordinea in satele transilvane. Tratativele cu ministrul ungar Oskar Jaszi care a venit special la Arad in 13 noiembrie 1918 au stragnat pana la venirea lui Iuliu Maniu. Acesta, prin rostirea a doua cuvinte: "Ruperea totala!", a incheiat tratativele consfintind desprinderea definitiva de marele imperiu si reintoarcerea Transilvaniei la Patria Mama. Istoricii nu cunosc nici un document care sa vorbeasca de o unire in etape pe 10 ani ce ar fi fost ceruta de Iuliu Maniu asa cum a insinuat Alex. Stoenescu. Ceea ce stiu insa marii nostri istorici si atesta nemijlocit documentele este faptul ca acel Consiliu National Roman in care Iuliu Maniu a avut un rol preponderent a pregatit prin emisarii sai Marea Adunare fixata la Alba Iulia pentru 1 Decembrie 1918. Iar la 20 noiembrie 1918, Consiliul a adresat manifestul "Catre popoarele lumii", redactat de acelasi Iuliu Maniu, care se incheia astfel: "Natiunea romana din Transilvania si Ungaria spera si asteapta ca in nazuintele ei pentru libertate o va ajuta intreg neamul romanesc, cu care una vom fi de aici inainte, in veci". Or, in fata acestui maret legamant, orbit de ura sau manat de cine stie ce altceva, Alex. Stoenescu a indraznit sa afirme in acea emisiune TV ca "discursul lui Iuliu Maniu la Alba Iulia a fost anost, iar unirea (Marea Unire) nu ar fi rezultatul luptei romanilor ardeleni, ci (auziti dvs.!) un rezultat al eforturilor serviciilor secrete".
Constantin Ticu Dumitrescu, presedintele AFDPR