Circ parlamentar la capu' mortului

Parlament si circ. Doi termeni indisolubil legati atunci cand vine vorba de prestatia senatorilor si deputatilor romani. Daca, de cele mai multe ori, dezbaterile legislative provoaca rasul, fie el si

Parlament si circ. Doi termeni indisolubil legati atunci cand vine vorba de prestatia senatorilor si deputatilor romani. Daca, de cele mai multe ori, dezbaterile legislative provoaca rasul, fie el si amar, sunt situatii in care ceea ce fac alesii sfideaza bunul simt si decenta. Cazul de luni, din Senat, este elocvent. Tragedia unui om care si-a pus capat zilelor, nemaisuportand indiferenta medicilor care refuzasera sa-i trateze sotia, a fost transformata intr-un show politic de prost gust. Aflat in pana de subiecte pentru declaratiile politice care se tin, de obicei, in aceasta zi, liberalul Radu F. Alexandru s-a gandit sa profite de pe urma dramei lui Ion Apostol. Si, pentru a nu isi obosi gandirea, a citit mot-a-mot un articol aparut in presa care relata povestea sinuciderii batranului. Orice parlamentar normal de opozitie ar fi cerut tragerea la raspundere a celor vinovati. Radu F. Alexandru a rationat ca ar fi mai de impact mediatic pastrarea unui moment de reculegere, desi stia ca uzantele impun astfel de solemnitati pentru personalitati politice sau ale vietii culturale. Gestul senatorului liberal este cu atat mai demagogic cu cat presa relateaza zilnic despre oameni care mor din cauza indiferentei autoritatilor, iar astfel de gesturi disperate nu i-au miscat, pana acum, pe senatori si deputati. Intrerupti din cititul ziarelor si vorbitul la telefon pentru aranjat smenuri personale, senatorii s-au ridicat, cu chiu, cu vai, in picioare, unii dintre ei incercand sa-si compuna o figura trista. Solemnitatea ipocrita a parlamentarilor a fost perturbata de Radu F. Alexandru, pe care nu l-a rabdat inima sa nu traga turta pe spuza electorala: "Dumnezeu sa-l ierte pentru vina de a se fi imbolnavit in epoca de aur a guvernarii PSD". Pe langa faptul ca era deplasata, remarca era si gresita, pentru ca bolnava era, de fapt, sotia lui Ion Apostol. Acest "mic amanunt" a fost trecut cu vederea de pesedisti, care s-au apucat sa-l huiduie pe colegul lor de la PNL. Si totul s-a transformat in spectacolul obisnuit, cu acuzatii racnite din banca, de o parte si de alta. Negasind alta cale sa calmeze incidentul si sa ia, in acelasi timp, apararea colegilor de partid, Doru Ioan Taracila a sugerat, cinic, ca boala ar fi fost contractata in timpul guvernarii liberale. Apoi, ca si cand nimic nu s-ar fi intamplat, senatorii au reintrat in lancezeala cotidiana a sedintelor. A fost uitat Ion Apostol, numele lui nefiind decat un nou prilej de harjoneala putere-opozitie. Faptul ca un om a murit si, mai ales, cauzele care au dus la gestul disperat al batranului, au trecut razant pe langa urechile si constiintele parlamentarilor, toata lumea declarandu-se multumita: liberalul, ca a pus puterea intr-o postura dificila, pesedistii ca nu l-au lasat neurecheat pe senatorul demagog. In final, nimeni nu mai stia de la ce se plecase de fapt.