19 metri sub Palatul Parlamentului

Orasul subteran din beciurile Casei Poporului ascunde munti de gunoaie si fecale, masinile SRI si multe legende

"Putem rezista la doua bombe atomice succesive, calculat dupa metodologia sovietica. Diafragma zidului este de 1,40 metri", aceasta este structura pe care este asezat Palatul Parlamentului, potrivit unuia din inginerii-constructori care au inceput sa lucreze la aceasta cladire inainte de '89 si continua sa faca acest lucru si in prezent. De fapt, Secretariatul General al Camerei Deputatilor a vrut, probabil, sa se razbune pe ziaristii care au scris ironic despre faptul ca este nevoie de nu mai putin de 1,8 miliarde de lei pentru igienizarea subsolului Casei Poporului. In consecinta, jurnalistii au fost invitati sa-si murdareasca pantofii prin galeriile intunecate, pline de apa si de mizerii, fecale, prin care se pare ca n-a calcat pana acum nici un parlamentar. Totul a inceput ca o excursie scolara in weekend: zeci de ziaristi, cameramani si fotoreporteri imbracati gros, pentru a rezista frigului, au fost coborati in pesterile de sub Palat de catre o mica armata de cadre, dotata cu lanterne puternice, statii de emisie-receptie si telefoane mobile. Dedesubt, culoare imense, cu tevi sparte, cizme de cauciuc desperecheate si cutii de tabla de la celebrele conserve cu fasole si carnati, meniul-standard al muncitorului roman de pe vremea lui Ceausescu. Ca un semn ca pe acolo s-a trecut si dupa 1990, pe jos se aflau si pachetele de staniol pe care scria "Susanli ciubuk". Sub Palatul Parlamentului se afla, de fapt, un mic oras, partial folosit ca depozit sau garaj si partial pustiu sau inundat. De exemplu, tunelul care duce la tribuna oficiala, aflata pe peluza din fata cladirii, si care are drept scop evacuarea oficialilor in caz ca pe timpul unei parade militare se intampla ceva grav, este plin cu apa. Si adapostul antiaerian prezentat ziaristilor nu era, de fapt, decat un beci murdar pe podeaua caruia baltesc cateva degete de apa. Se pare insa ca sub acest adapost, aflat la 19 metri sub pamant, se mai afla un altul, la cota minus 27, functionabil si pregatit pentru familia Ceausescu, dar despre a carui existenta nu vrea sa vorbeasca nimeni oficial. Cateva sute de muncitori lucreaza in aceste catacombe imense, care, pas cu pas, sunt curatate si urmeaza sa se transforme, la randul lor, in garaje sau depozite pentru arhive. O parte a subsolului este in custodia unor servicii secrete, care-si adapostesc aici masinile. Pe teritoriul militarizat al unui astfel de serviciu se afla si cele doua coloane in care sunt ziditi cilindrii cu hartiile semnate de Nicolae Ceausescu, pentru a fi puse la temelia cladirii. O explicatie a faptului ca nici un parlamentar nu a coborat in beciurile cladirii ar putea sta in legenda ca aici au fost descoperite gropi comune in care erau aruncati, pe la 1600, cei morti de pe urma unei epidemii de ciuma. Bacilul acestei boli poate rezista sute de ani.