Cred că am identificat o asemnea imagine, am auzit-o invocată de foarte multe în discuţiile de la Bruxelles în ultimele două decenii, am regăsit-o într-un raport difuzat de Fundaţia World Vision România: „Peste o treime dintre copiii din România trăiesc în locuinţe fără toaletă în interior, media UE fiind de 2,6%, iar unul din cinci copii care nu dispune de dotările sanitare în gospodărie nu se spală pe mâini după ce foloseşte toaleta ». Asta e, aşa este, atât am putut, atât am vrut, acesta este nivelul maximal de performanţă al politicilor guvernamentale de toate culorile şi tendinţele în România aceasta unde nu numai democraţia este şi rămâne incipientă, plăpândă şi de aceea atât de ineficientă.

Iată ce declara Mihaela Nabăr, director executiv World Vision România: Din păcate, lipsa accesului la produse pentru igienă şi a educaţiei pentru sănătate sunt probleme cu care ţara noastră se confruntă de foarte multă vreme. Subiectul a fost readus în spaţiul public zilele acestea, având în vedere cazurile de coronavirus, însă atragem încă o dată atenţia asupra nevoii de educaţie pentru sănătate pe termen lung în România, o ţară în care multe şcoli din mediul rural nu au, în continuare, apă curentă şi toalete în incintă. În şi mai multe şcoli şi grădiniţe, săpunul este inexistent, iar situaţia se perpetuează în gospodăriile acestor copii, care nu au resursele financiare pentru a cumpăra produse de bază cum ar fi săpunul. Igiena precară este o sursă continuă de îmbolnăviri în comunităţile defavorizate».

Asta nu este nicidecum descrierea unei ţări care, în Europa, să-şi exprime ambiţii de «lider regional» de «exemplu de stabilitate şi reuşită democratică». Îmi pare tare rău că o spun, dar exact în aceşti termeni poate fi descrisă orice ţară sub-dezvoltată, căci doar acolo realitatea din centrele urbane este una, alta fiind cea din restul ţării în majoritate rurală. Din nefericire, asta suntem şi noi: în comparaţie cu standardele europene, îndeplinim toate criteriile unei ţări europene sub-dezvoltate, după cum foarte exact preciza, cu multe argument. prof. univ.dr Mircea Coşea într-o emisiune la Adevărul LIVE.

Asta chiar şi suntem. Şi, la modul general, avem o singură explicaţie (adevărat cu multe variante posibile) care vorbeşte despre faptul că, în istorie (de fapt din pre-istorie şi până azi), cineva a vrut şi a reuşit să ne dea în cap, influenţând negativ tendinţa noastră firească spre orizontul valorilor europene şi universale. Marea Ocultă s-a fi îndârjit în asemenea hal asupra ţărişoarei noastre încât am ajuns ca, în Europa sec. XXI, copiii români, cum spune raportul citat, să se confrunte în continuare cu problema ancestrală a closetului în curte.

Problema fundamentală a unei treimi dintre copiii acestei ţări nu este, ca la vecinii noştri (nemaivorbind despre occidentul european), momentul în care vor avea cu toţii acces la reţele şcolare integrate de internet, cu programele speciale de educaţie gândite, cum se cere acum, pentru a lucra în mai multe limbi şi modulate pe tipuri foarte diferite de aplicaţii. Problema fundamentală a unei treimi dintre copii români care frecventează sistemul şcolar este cea a closetelor şi accesului la săpun.

Cifrele sunt dramatice şi arată – fără niciun fel de dubiu – că sistemul de învăţâmânt a fost abandonat în mlaştina unei indiferenţe totale. Iată:

Peste 254.000 de tineri cu vârste între 18 şi 24 de ani (15,7%), din România, absolviseră cel mult clasa a VIII-a în anul 2019, arată datele Comisiei Europene prelucrate de Edupedu.ro. Rata de părăsire timpurie a şcolii, calculată ca indicator monitorizat pentru Strategia 2020, a scăzut astfel la un minimum istoric (15,7% în 2019 faţă de 16,4% în 2018 şi 18,1% în 2017), dar este încă departe de ţinta asumată de România în 2011 pentru anul 2020, aceasta fiind la 11,3%. Media Uniunii Europene a fost în 2019 de 10,3%.

Tinerii care părăsesc prematur şcoala sunt acei tineri care la vârsta de 18-24 de ani nu au absolvit mai mult de clasa a VIII-a şi care nu au mai urmat apoi cursuri de formare. Aceştia sunt mai predispuşi riscului asociat şomajului sau al celui de a câştiga mai puţin odată ce găsesc un loc de muncă. Estimările legate de competenţe necesare în Europa sugerează că, pe viitor, doar 1 din 10 locuri de muncă va putea fi accesat de o persoană care a părăsit timpuriu şcoala, potrivit raportului Comisiei Europene. Iar această problemă generează o serie de costuri publice şi sociale, sub forma unor venituri şi a unei creşteri economice mai mici, a unor venituri fiscale mai reduse şi a unor costuri mai ridicate pentru serviciile publice, cum sunt cele din sănătate, justiţie şi plata prestaţiilor sociale.

Nu este o chestiune de bani, căci cum oare s-ar pune aşa problemele într-o ţară ca România care raportează ritmuri de creştere constante mai mari decât majoritatea ţărilor europene şi, ca atare, îşi permite să intre pe lista acelor puţine state care-şi permit să se gândească să acţioneze extraordinar de scumpele avioane F-35 ?

Atunci ? Simplu, este o chestiune de mentalitate venită din tradiţia noastră în care învâţâmântul a fost, până târziu la mijloc de sec.XIX, fie un lux, fie o smintire deloc necesară a minţilor unui adevărat creştin ortodox care, cel mult, «pentru a intra în rândul lumii» trebuia doar să înveţe să scrie şi să citească. Iar cealaltă problemă, cea a latrinei strămoşeşti poziţionate strategic în triunghi cu casa şi grajdul, este o chestiune de civilizaţie în spaţiul carpato-dunăreano-pontic, adus şi impus de otomanii care ne-au învăţat primii cum se construieşte structura aceea specifică de o vedeţi şi acum în atât de multe spaţii săteşti şi orăşeneşti. Este un martor dureros de exact al mentalităţii «se poate şi aşa» căci aşa e «obiceiul din străbuni». Este egal cu revolta tâmpită şi statornică împotriva principiului vaccinării, condamnând alte următoare generaţii de copii să se confrunte cu ameninţarea unor epidemii.

O mentalitate de înapoiaţi, de babe habotnice şi de primitivism anunţat ca parte de realitatea României viitoare. Sigur că, slavă Domnului, există şi cealaltă Românie, cea care începe să se conecteze la Europa şi sistemele sale de valori, inclusiv administrative. Dar, în continuare, realitatea acelei o treime de copii cu closet în curte implică un factor de risc major rămâne deloc virtual de care România va trebui să scape. Dacă, vreodată, va avea şi politicienii care să-şi dorească acest lucru. Dacă nu, acesta este virusul cu coroană care provoacă o maladie cronică în România anului 2020.