ci această Măgură pe care o consideră şi astăzi ocrotitoarea identităţii lor slătiorene. Măgura Slătiorului face parte din existenţa lor cotidiană, încărcată bogat de virtuţi pe care îndrăznesc să le consider legendare.

Toată suflarea ţărănească a Slătioarei este dominată de această Măgură, astfel încât mă văd dator să vorbesc astăzi despre povestea ei. Toate satele Slătioarei se consideră ocrotite şi ascunse de Ea şi se află sub sânul Ei, toate bisericile în jurul cărora s-au alcătuit cătunele duc la Ea; toate drumurile la Sărbători duceau pe toate potecile, ca nişte pelerinaje, la Măgură. Toate hramurile Calendarului creştin-ortodox la care se întindeau mesele sărbătoreşti erau însoţite de lumina anotimpurilor care colora frunzişul Măgurii. Toate florile, începând cu ghioceii şi brânduşele şi Floarea Paştelui, răsar prima dată în luminişurile Măgurii, cireşii sălbatici în Măgură înfloresc primii, fagii de Armindeni în Măgură înverzesc primii, mierea de mai în florile salcâmilor Măgurii îşi află parfumul.

La Cornul Caprei, când se întunecă Măgura, se ştie că în curând va ploua cu siguranţă. Lumina toată a Slătioarei împrumută culorile Măgurii care arde ca focul, toamna şi înverzeşte crud primăvara. Prima ninsoare albeşte întâi crestele Măgurii. Viscolele, când vin dinspre munte, se izbesc de Măgură şi, astfel, Măgura le îmblânzeşte.

Sub Cornul Caprei, când Cerna desparte Măgura de Măgurice, se înalţă stâncile carstice semănând cu nişte piramide de piatră şi nisip, care îşi schimbă şi culoarea şi arhitectura după anotimpuri. Acolo se ascund corbii care se războiesc cu şoimii din Măgurice.

Am fost martor la un Ajun de Crăciun când Slătioara a fost onorată de binecuvântarea unei troiţe de către I.P.S. Gherasim, troiţă ridicată în marginea Cernei. Începuse o ninsoare uşoară, se auzea clinchetul clopoţeilor cădelniţei când, deodată, din văzduh, s-a auzit glasul şoimilor ca un ison şi, ridicând privirea, am văzut cu toţii minute în şir  rotirea şoimilor deasupra noastră  şi a troiţei, timp în care ninsoarea a încetat ca prin farmec, iar noi am trăit o clipă de linişte sfântă până când rotirea şoimilor s-a pierdut în văzduh.

Aceasta a fost şi pentru mine, ca slătiorean, o clipă unică dovedind sacralitatea Măgurii slătiorene.