VIDEO Adevărul despre românii din Marea Britanie: cum ne-au transformat presa şi politicul în poporul invadator

VIDEO Adevărul despre românii din Marea Britanie: cum ne-au transformat presa şi politicul în poporul invadator

Magazine româneşti pe bulevardul Cricklewood, din nord-vestul Londrei

Timp de o săptămână, trei jurnalişti de la „Adevărul” au fost la Londra pentru a înţelege cum au devenit imigranţii români carne de tun pentru mare parte din presa britanică. Sub influenţa politicului, tabloidele din Insulă i-au transformat pe români, pentru prima dată în istorie, într-un popor invadator.

Ştiri pe aceeaşi temă

Românii au invadat Marea Britanie încă din 2013, când „valul“ s-a revărsat în paginile ziarelor din Regatul Unit. Eliminarea restricţiilor de pe piaţa muncii din Europa, de la 1 ianuarie 2014, pentru români şi bulgari, a impus şi un preţ greu de plătit: imaginea României. Duetul imbatabil presă – politic ne-a făcut să preluăm rolurile de personaje negative. Nu putem spune cu exactitate cine a dat startul cruciadei împotriva românilor, dar cert este că am ajuns să ne aşezăm la o masă la care nu fusesem invitaţi.

În isteria intreţinută de media britanică, românii au ajuns nişte etichete de care locuitorii din Albion trebuie să se teamă. Cerşetori, hoţi, criminali sunt doar câteva dintre caracterizările de care am avut parte în discursul mediatic care a împânzit Marea Britanie. Cotidianul tabloid „The Daily Mail“ a fost principalul motor al cruciadei anti-români, dar susţinerea a venit din partea mai multor ziare care au jucat după cum le-a dictat retorica politică a partidelor eurosceptice.

Am vorbit cu jurnalişti de la cele mai mari organizaţii de presă din Marea Britanie. Toţi dintre ei au fost şi în România pentru a scrie despre „potopul” care avea să vină peste britanici, şi ne-au explicat cum au ajuns românii să hrănească presa, într-o ţară în care libertatea de exprimare este sfântă. 

„Au inventat ştiri“

„Există anumite ziare, în special «The Daily Mail» şi «The Express», care au fost populiste şi în căutare de senzaţional, aşa că au inventat ştiri. Este greu însă să le critici pe acestea când guvernul a transmis practic acelaşi mesaj“, explică Jon Henley, jurnalist şi corespondent pentru unul dintre cele mai cunoscute ziare din Marea Britanie, “The Guardian”.

La finele anului trecut, Jon Henley a fost trimis în România pentru a demonta mitul invadatorului român. Deşi jurnalistul găseşte şi alte argumente care să justifice atitutdinea presei faţă de imigranţii români, Jon este conştient că presa a urmat o agendă impusă de Partidul Independenţei din Marea Britanie, UKIP.

„UKIP a dirijat agenda celor de la The Daily Mail, dar a dictat şi o mare parte din mizeria prezentă în politica britanică. Este foarte alarmant”, spune el.

 

„Nu există statistici, dar vom fi invadaţi”

S-a scris în nenumărate rânduri despre românii care vor năvăli în Regatul Unit în 2014. Pronosticuri s-au făcut, însă nimeni nu a ştiut să spună câţi imigranţi vor veni de fapt în ţara lui Shakespeare. 

În ciuda lipsei de statistici, dezbaterea despre invazia românilor a continuat la cel ma înalt nivel politic şi mediatic. Peter Stanford, jurnalist la The Telegraph, cotidian cu orientare de dreapta implicat în denigrarea românilor, arată şi el cu degetul către lipsa cifrelor.

„Ceea ce a fost aproape fascinant în jurul acestei dezbateri care a marcat ultimele 12 luni, până la finalul anului 2013, a fost faptul că guvernul a afirmat în tot acest timp că nu ne poate da statistici. Este foarte greu să prezici numărul de români care urmează să vină, de unde să ştii asta, te duci să întrebi pe toată lumea din România dacă vrea să emigreze? Aşa că nimeni nu a putut să ne dea cifre, dar am continuat să folosim această dezbatere despre valul care ne va indunda.”

Cred că putem învinui presa pentru că a inflamat dezbaterea, dar cu siguranţă aceasta exista şi înainte. 

Totuşi, Peter Stanford atrage atenţia asupra acelei dezbateri care există într-adevăr în societatea din Regatul Unit: problema imigraţiei. O temă sensibilă, o îngrijorare acută dovedită de sondajele realizate în ultimii ani în rândul britanicilor.

„Cred că putem învinui presa pentru că a inflamat dezbaterea, dar cu siguranţă aceasta exista şi înainte. Trăim pe o insulă relativ mică, iar cifrele imigranţilor au crescut considerabil în ultimii 10-15 ani. Şi asta se întâmplă din cauza globalizării, a faptului că Londra este un centru financiar important în lume, a popularităţii limbii engleze, dar şi pentru că nu avem îndeajuns de mulţi muncitori calificaţi”, consideră jurnalistul.

„Am fost cam aroganţi să credem că toţi vor să vină aici”

Motivele pentru care românii au consumat cerneala din tipografiile britanice nu sunt doar politice. Jurnaliştii recunosc că lipsa subiectelor din perioada de sărbători a condus practic la fabricarea unor subiecte populiste. Şi ce subiect ar putea fi mai bun pentru audienţă dacă nu cele 29 de milioane de români şi bulgari pregătindu-se să subjuge un popor care, în istoria sa, a colonizat peste 400 de milioane de locuitori?

Pe 1 ianuarie 2014, Emily Dugan, jurnalist la „The Independent”, se urca în primul autocar care pleca din România cu destinaţia Londra. După 52 de ore de călătorit împreună cu românii, a înţeles că nu există nicio invazie. Românii n-au venit într-un val, ci treptat, pe parcursul anilor, chiar şi înainte de 2007.

„Cred că am fost puţin aroganţi să presupunem că toţi oamenii aceştia vor să vină la noi. De fapt, a fost o isterie ridicolă. În autocarul în care am fost eu, cei mai mulţi mergeau către Germania, Franţa sau către alte locuri unde credeau că oamenii vor fi mai prietenoşi cu ei, dar unde ar avea şi mai multe şanse de reuşită”, a spus Emily.

Ziarele nu vor recunoaşte că au greşit

 
Nu voi critica presa, deşi au fost câteva articole dezgustătoare, dar au şi ei interesele lor, ceea ce este în regulă. Avem o presă liberă, aşa că trebuie să acceptăm ceea ce spun oamenii, chiar dacă inventează lucruri
Jon Henley, jurnalist

Presa este liberă să scrie ceea ce vor jurnaliştii, indiferent de interesele care le dictează cuvintele, ne spune şi Peter Stanford, jurnalist la „The Telegraph“, cotidian cu orientare de dreapta implicat în denigrarea românilor. Acum, însă, este linişte. Nici politicienii şi nici presa nu mai vorbesc despre invazie. Dar paginile ziarelor intră în arhivă, iar pe internet românii tot hoţi şi invadatori rămân.

Peter Stanford explică: „E greu să spui «Uite o ştire importantă: asta nu s-a întâmplat!». Ai tendinţa să scrii despre lucruri care se întâmplă. Cred că ziarele sunt foarte reticente în a spune «Uite, am greşit. Ne pare rău, dar nu v-am spus adevărul despre asta»“.

Ţapi ispăşitori

Aşezaţi pe o tablă de şah străină lor, românii au ajuns pioni într-o luptă politică internă, alimentată de presă. Jurnalistul BBC Paul Kenyon spune că tragem ponoasele unei sincronizări proaste: poporul potrivit la locul nepotrivit.

„Cred că România a picat pur şi simplu într-un moment prost, chiar la apogeu. Acum este foarte uşor să-i mai înţepi o singură dată pe britanici şi să le spui: „Iată încă un grup de oameni, de data aceasta nu mai sunt polonezii, sunt românii şi bulgarii!”. Dacă România ar fi intrat în UE cu mult înainte de 2007, atunci nu cred că voi aţi mai fi fost ţapii ispăşitori, cred că altă ţară s-ar confrunta cu situaţia prin care treceţi voi acum.”

 

Fabrica de discriminare

Presa pândeşte la colţ după primul pas greşit pentru a ne pune înapoi pe hârtie sau pe micile ecrane. Sunt jurnalişti pentru care campania de presă agresivă la adresa românilor a însemnat xenofobie, rasism şi dicriminarea unei întregi naţiuni. Paul Kenyon, reporter BBC Panorama, este unul dintre ei. Paul s-a declarat însă un apărător al României, o ţară pe care o ştie încă din primii ani de după comunism şi pe care a vizitat-o de zeci de ori. El o cunoaşte, dar colegii lui nu.  

„Modul în care presa a acoperit subiectul a fost unul deficitar. Oamenii nu au percepţia corectă şi exactă despre România. Ei cred că românii, din cauza confuziei create de presă, merg în căruţe cu cai şi dorm sub poduri. Este o denaturare groaznică a imaginii unei întregi naţiuni. Iar motivul pentru care se întâmplă asta este pentru că tabloidele care o fac au propriile interese, iar acestea le dictează să fie împotriva Europei. Aşa că s-au folosit de România pentru a spune: „Uite ce lucru rău poate fi Europa!”.

„Romii trebuie înţeleşi“

Confuzia creată inteţionat de tabloide a născut prejudecăţi şi a făcut victime nevinovate. Flavia Kenyon, singurul avocat pledant de origine română din Marea Britanie şi soţia jurnalistului de la BBC, ne spune ce s-a întâmplat în ţara în care trăieşte de 20 de ani.

„Toate tabloidele transmit că «Români egal romi egal infracţionalitate». Este jignitor pentru toţi. Romii, care sunt un grup etnic mândru, trebuie să fie înţeleşi şi trebuie să li se dea o şansă ca să se integreze. Nu poţi anihila complet o etnicitate prin a spune că toţi dintre ei comit infracţiuni. Nu-i aşa. Am cunoscut mulţi care nu o fac. Care încearcă să se integreze“.

Un lord în apărarea românilor

Fiecare infracţiune comisă de un român, indiferent dacă este rom sau nu, are o un loc asigurat în paginile ziarelor. Manipularea media a avut roade în rândul britanicilor, chiar dacă aceştia trăiesc de mulţi ani cu vecini români.

„Din nefericire, majoritatea oamenilor cred presa până când au experienţe personale care contrazic ceea ce spune presa”, spune Baronul Davies de Stamford, membru al Camerei Lorzilor din parlamentul britanic şi fost ministu al Apărării.

„Dacă citesc în «Daily Mail» că sunt mulţi romi care au fost condamnaţi pentru furturi mărunte sau cerşit, iar «Daily Mail» sugerează că toţi romii sunt hoţi şi cerşetori şi sugerează totodată că toţi românii sunt romi, oamenii pot, din nefericire, să creadă. Până când aceştia vor locui lângă o familie de români”, încheie lordul.

Mizele politice în campania antiromâni

 
Cruciada britanică împotriva românilor a fost numită mai degrabă a tabloidelor. Percepţia generală este că presa, în căutare de senzaţional, a creat şi alimentat o isterie cu privire la „hoardele” de imigranţi români şi bulgari care vor „invada” Marea Britanie începând cu 1 ianuarie 2014, odată ce restricţiile de muncă vor fi ridicate pentru aceste state. Deşi nouă ţări europene au eliminat restricţiile pentru cele două ţări care au intrat în UE în 2007, doar în Regatul Unit s-a iscat o adevărată panică generală faţă de aceşti imigranţi est-europeni. 
 
Nimeni nu mai poate spune cu exactitate când au devenit ronmânii subiectul unei dezbateri atât de intense în societatea britanică. La fel cum nimeni nu-şi mai poate da seama dacă această campanie împotriva lor a pornit de la politicieni sau din presă. Cert este că, în ultimul an cel puţin, în presa britanică – în special în cea tabloidă, dar nu doar acolo – a apărut un număr fără precedent de articole cu privire la România şi imigranţii de aici. 
 
Însă, în timp ce scopurile presei sunt cumva evidente – în dorinţa de senzaţional, tabloidele nu s-au dat în lături nici de la a inventa ştiri – interesele politice de la baza acestei campanii de denigrare deosebit de agresive au fost trecute cu vederea. Aceasta a fost situaţia în România, unde oamenii nu înţeleg de unde aceste atacuri, cât şi în Marea Britanie, unde am descoperit că majoritatea britanicilor sunt dezinformaţi şi manipulaţi de politicieni cu privire la imigranţii români. 
 
Viaţa politică britanică se află acum sub semnul a două referendumuri, ambele cruciale pentru ţară şi, de fapt, pentru Uniunea Europeană. Primul este referendumul care va avea loc în septembrie, când scoţienii vor decide dacă vor independenţa faţă de Marea Britanie. Al doilea referendum nu are o dată stabilită, însă este promis acum de două dintre principalele partide politice – Conservatorii şi Liberal-Democraţii, care formează coaliţia aflată acum la guvernare la Londra – şi de o a treia grupare, Partidul Independenţei din Regatul Unit (UKIP). 
 
Făcând un joc de cuvinte din denumirea sa abreviată (UKIP este şi citirea fonetică a cuvintelor „You keep” - tu păstrezi, en.), acest partid de extremă dreapta este cel care a susţinut că, de la 1 ianuarie, 29 de milioane de români şi bulgari vor veni în Anglia, şi a împărţit fluturaşii pe care era imprimată o fotografie a fostului premier Victor Ciorbea, alături de mesajul: „Toţi românii arată aşa”. 
 
În nenumărate rânduri, liderii UKIP au susţinut că românii ridică rata infracţionalităţii din Marea Britanie, că fură locurile de muncă ale populaţiei autohtone şi că fraudează sistemul de ajutoare sociale pentru care statul britanic este cunoscut. 
 
Am mers să discutăm cu Tim Aker, directorul de strategie politică al UKIP, partid care creşte rapid în preferinţele britanicilor. Deşi face la rândul său aceste acuzaţii, Aker nu ştie câţi români au cerut ajutoare sociale în Marea Britanie anul trecut. A acordat numeroase interviuri pe această temă, dar n-a ştiut să ne spună nici numărul total de cereri pentru ajutoare sociale pe care le primeşte statul britanic, nici câte dintre acestea sunt de la imgranţi. 
 
Din cele 5,7 milioane de solicitări pentru beneficii sociale primite anul trecut de statul britanic, 7% au fost înaintate de imigranţi. Dintre aceştia, 1.740 au fost români. Adică 0,03% din total. 
 
Dar Tim Aker şi UKIP nu se-mpiedică de statistici. În primul rând pentru că britanicii nu le cunosc şi, manipulaţi de ceea ce citesc în presă, nu doar că nu-i contrazic, ci îi susţin în număr tot mai ridicat. 
 
Atât de puternice au fost efectele campaniei politico-mediatică împotriva imigranţilor încât au forţat Partidul Conservator condus de premierul David Cameron şi unul dintre cele mai vechi partide politice din Marea Britaniesă promită un referendum pentru ieşirea din Uniunea Europeană. Pentru că aceasta este adevărata miză din spatele cruciadei anti-români din Marea Britanie. 
 
„O strategie demnă de Goebbels”
 
„Dacă vrei să-i întărâţi pe oameni, nu vorbeşti despre UE, cu atât mai puţin despre detaliile Tratatului UE, care nu interesează pe nimeni în afara aparatului politic, ci vorbeşti despre imigraţie şi stârneşti teama că o armată de străini va veni aici şi vor lua locurile de muncă ale oamenilor, vor exploata sistemul de beneficii sociale.Este o încercare foarte isteaţă, dar crudă, demnă de Goebbels, de a transforma negrul în alb şi albul în negru şi de a încerca să prezinţi UE drept o ameninţare economică din cauza chestiunii cu imigraţia”, ne-a explicat Baronul Davies de Stamford, membru al Camerei Lorzilor din parlamentul britanic şi fost ministru al Apărării. 
 
 
Furăm locuri de muncă pentru că suntem prea ieftini
 
Partidul UKIP şi-a făcut multă campanie şi pe tema locurilor de muncă furate de sub nasul britanicilor de imigranţii români. „Ei, cine spune «fură»?”, zâmbeşte Aker. Până la urmă, recunoaşte că adevărata problemă este că românii sunt dispuşi să muncească pe salarii mult mai mici decât orice ar accepta un britanic. Programul propus de UKIP este ca Marea Britanie să iasă din UE, iar apoi să nu mai permită imigranţilor să lucreze acolo. Sau, mai bine zis, unor imigranţi. Cei calificaţi, fără de care economia britanică n-ar fi înregistrat creştere economică în anii 1990-2000, ar fi în continuare bineveniţi. La fel şi companiile străine şi capitalul adus de ele, la fel şi imigranţii care-şi deschid firme şi creează locuri de muncă. „Guvernul are o responsabilitate faţă de poporul britanic şi ar trebui să dea prioritate cetăţenilor britanici la locurile de muncă”, propune Aker. 

Dacă apreciezi acest articol, te așteptăm să intri în comunitatea de cititori de pe pagina noastră de Facebook, printr-un Like mai jos:


citeste totul despre: