Întrebarea norocoasă

Uneori am norocul să pun întrebarea norocoasă, adică cea care să clarifice dintr-o dată şi pe deplin lucrurile, chiar de la început, şi asta ne economiseşte o mulţime de timp, şi mie şi candidatului.
Uneori am norocul să pun întrebarea norocoasă, adică cea care să clarifice dintr-o dată şi pe deplin lucrurile, chiar de la început, şi asta ne economiseşte o mulţime de timp, şi mie şi candidatului.
Nu stiu ce vezi tu asa de norocos in intrebarea ta. Ce ai prins a fost momentul in care candidatul isi da seama ca vorbeste cu un redus mintal si o nulitate. In afara, nu prea ai de a face cu specimene din astea. Adica, asa ceva nu vei fi intrebat niciodata la vreun interviu. Probabil pentru ca esti nul pe orice subiect, ti se pare distractiv sa pui intrebari imbecile. Ziceai odata ca una s-a ridicat si a plecat cind i-ai atras atentia ca CV-ul nu e formatat cum trebuie. Calitatea HR-istilor e low, iar in Romania e super-low...atit de low incit nici nu merita sa-ti pierzi timpul cu ei.
Ai dreptate, Cataline. Bunul simt si inteligenta nu-i un atuu al HR-istilor romani, mai ales a celui ce a scris articolul. Se vede clar ca n-o umblat la multe scoli...nu stiu cie-i ia candidatii dar daca selectia-i facuta de el...hm
@madea catalin Credeam ca am auzit intrebarea norocoasa a secolului de la clona lui Butunoiu din Anglia. Mi-a fost povestita de un coleg, cu doctorat la una din cele mai prestigioase universitati britanice. Candidatul explica ca are un PhD (doctorat). Enervat, clona lui Butunoiu il intreaba: Bine bine, dar ai terminat sixth form (liceul)? In Romania se pluseaza cu intrebarile norocoase. Si apoi ne intrebam cum au ajuns toti incompetentii in functii de directori. Raspunsul e clar, candidatii inteligenti au dat de un Butunoiu si au plecat rapid peste hotare.