Momentul acela de care te temeai

Ai avut o viață frumoasă și fericită. Și cu puțin noroc, e drept. Dar ai muncit mult pentru ea, și ai meritat-o. Ai fost o studentă conștiincioasă, stăteai să înveți până noaptea târziu, când fetele lăsaseră de mult cartea din mână, se fardau și mergeau în locurile acelea în care tu ai fost o singură dată. Dar abia așteptai să se întoarcă, să-ți povestească.

V-ați căsătorit cu acte după ce ai terminat facultatea. A fost greu la început, tare greu. Erau vremuri aspre, dar acum te uiți cu un zâmbet îngăduitor în urmă la ele. El a avut noroc, a intrat în una dintre primele multinaționale care au venit în România. Și a avansat rapid. Fiindcă și el e conștiincios, serios, de încredere, foarte muncitor, gata oricând să facă și să sacrifice orice pentru familie. Dar era de la sine înțeles să fie astfel, doar de asta l-ai ales pe el și nu pe ceilalți.

Tu ai putut să te întorci repede la cariera academică la care te gândeai dintotdeauna. Ți-ai făcut liniștită doctoratul, fără grabă, și aceea a fost și prima carte publicată. Ai mai încetinit ritmul când ați făcut primul copil. Dar ai putut să lucrezi și de acasă, ai avut noroc cu bona, era de încredere și stăteai liniștită.

Ai avut mare noroc și cu copiii. Copii buni, frumoși, au fost mereu primii în clasă, chiar și numai cu câteva meditații sporadice. Te-au speriat rău de câteva ori, dar nu a fost ceea ce ai crezut. Sunt copii buni, într-adevăr. Sigur, ai stat mereu cu ei și ai știut cum să-i îndrumi ca să ajungă să-și facă temele cu plăcere. Și ești mândră de rezultatele lor la fel de bune și acolo, atât de departe, unde sunt acum la universitățile acelea atât de bune.

Sunteți din nou doar voi doi, ca la început. Și abia acum aveți timpul pe care vi l-ați fi dorit dintotdeauna, nu trebuie să mai munciți atât de mult ca înainte. Ai ajuns unde ai dorit la universitate, nu mai ai ce demonstra. Acum predai și scrii doar de plăcere, fără grabă sau obligație. El e de ani buni country manager la multinațională, foarte apreciat și recunoscut, cu bani cu care voi chiar nu ați mai avea ce face acum. Dar îi puneți deoparte pentru copii. Voi cheltuiți doar o mică parte din ei, mai mult pe vacanțe din ce în ce mai lungi și mai îndepărtate.

Nu vorbiți despre politică și despre ce se întâmplă în lume, deși ai încercat de mai multe ori. Dar el schimba de fiecare dată subiectul, adesea chiar înainte să termini prima frază. Te-ai mirat de câteva ori, dar îți aduceai mereu aminte că la multinațională ești plătit suplimentar și ca să spui doar ce trebuie, chiar dacă de multe ori îți vine să spui altceva. Dar știi cum să te controlezi și să-ți ții gura. Altfel nici nu ai fi acolo.

Tu ai vrea să ieșiți în parc, să mergeți mai mult la teatru, la operă, dar el spune din ce în ce mai des că e obosit și rămâne să se uite la televizor sau pe Internet.

Dar aseară te-a surprins fiindcă chiar el a deschis discuția despre ce se întâmplă în lume. Ți-a arătat niște cifre, un tabel cu mai multe coloane. Erau acolo prețuri la petrol, la energie, la cereale, la vânzări de arme.

Vezi, înțelegi acum? Tot timpul mi s-a părut ciudat războiul acesta. Când a început, mă așteptam să văd mii de morți, orașe paralizate, fără apă și curent, distruse, panică. Or, ce vedem, de fapt? Câte o explozie ici și colo, un bloc cu geamurile sparte, un mort, doi, și nici despre aceia nu mai suntem siguri că sunt reali, că nu ți-i arată niciodată pe cameră. În schimb, toate țările din lume și-au dublat cheltuielile de apărate și cumpărările de armament, prețurile la energie, la petrol și la cereale s-au dublat, transporturile. Și cine profită cel mai mult din toate astea și fac acum profituri colosale, dintre care pe foarte multe nici nu le vom afla noi vreodată? Americanii și rușii deopotrivă!

Ca să nu mai vorbim despre populație, căreia în orice moment poți să-i spui acum că sunt vremuri excepționale și că nu mai putem face orice ne-ar plăcea să facem, ca în vremurile normale. Uite, gândește-te puțin, vezi acum legăturile între toate acestea?

L-ai ascultat cu atenție, i-ai și zâmbit de câteva ori. Nici nu puteai face altfel, ți-ai dat seama imediat că sunt lucruri care îl preocupau de mult și care îl afectează profund, dar le-a ținut în el. Nu le-ai bănuit niciodată, deși ați fost tot timpul apropiați, nu sunteți ca alte familii, care abia se mai văd sau își vorbesc după douăzeci de ani de căsătorie.

La cină ați băut un vin scump, ați vorbit despre copii și despre planurile lor, despre vacanțele de iarnă și Crăciunul vor veni curând. Ai și încercat să glumești, spunând că menajera nu mai are energia de altă dată și că poate ar fi bine să angajați una nouă, mult mai tânără. Dar el nu a râs, probabil nici nu a auzit ce ai spus. S-a dus apoi și s-a așezat la calculator. Tu ai ieșit să faci câțiva pași în frumosul parc din apropiere. Te-ai așezat pe o bancă, ți-ai pus capul în mâini și ai început să plângi ușor