Un stat mic, sărac, aflat pe o falie geopolitică, profund corupt şi părăsit de propriii cetăţeni nu ar avea prea mult la ce să mai spere. Republica Moldova ajunsese în această postură, nu departe de poziţia unui stat eşuat. Maia Sandu şi formaţiunea sa au reuşit imposibilul, câştigând succesiv alegerile prezidenţiale şi apoi pe cele parlamentare anticipate. Însăsi ajungerea la anticipate a fost în sine a victorie într-o luptă extrem de dură.

Secretul victoriei este tenacitatea doamnei Maia Sandu de a nu se abate de la obiectivul strategic, obţinerea puterii executive şi legislative pentru a putea face ceea ce cetăţenii Republicii Moldova aşteaptă să facă. Altfel, mandatul de preşedinte ar fi rămas doar o iluzie.

Iar pentru a realiza acest lucru, era absolut necesar ca partidul Maiei Sandu să nu cedeze în faţa niciunui compromis, să meargă în faţa electoratului  pe varianta totul sau nimic. Adversarii fiind socialiştii lui Dodon asociaţi cu comuniştii lui Voronin, şi în această privinţă lucrurile erau clare, pericolul venea din partea falşilor aliaţi, care ar fi folosit autobuzul PAS pentru o călătorie gratuită, cu pretenţia de a fi debarcaţi apoi direct la guvernare.

Mulţi au criticat “aroganţa” PAS şi, implicit, a Maiei Sandu, de a nu pleca urechea în faţa unor asemenea pretinşi prieteni, în realitate fără niciun fel de capital electoral, aşa cum rezultatele alegerilor au dovedit-o pe deplin. Maia Sandu a avut dreptate, nu a fost vorba despre aroganţă şi nici despre propagandă făcută cu surle şi trâmbiţe, pur şi simplu a spus oamenilor că dacă vor să dea Republicii Moldova o şansă, nu au decât un singur partid de votat, PAS, şi nimic mai mult. Aşa au dispărut şi falşii pro-europeni şi falşii reformişti şi falşii pro-români şi falşii unionişti.

Votul a tranşat lucrurile, PAS a câştigat cu un rezultat istoric pentru Republica Moldova. Obiectivul a fost îndeplinit. PAS va face guvernul fără să depindă de nimeni, fără compromisurile care au ucis de atâtea ori speranţele la Chişinău.

Victoria este cu adevărat mare, iar dacă ţinem cont de complicaţiile îngrozitoare ale politicii de la Chişinău şi de disproporţia de forţe - de unde a plecat Maia Sandu cu numai câţiva ani în urmă când nimeni nu-i dădea nicio şansă - ceea ce s-a întâmplat în Moldova, rămâne un exemplu că oamenii au cu adevărat puterea de a schimba lucrurile. Nu întotdeauna votul poate fi hotărât de bani, minciună şi manipulare.

Maia Sandu s-a ferit de capcanele bombastice şi a câştigat cu mesajul simplu că cetăţenii Republicii Moldova merită să scape de hoţii care au adus ţara în situaţia celei mai sărace  din Europa. Sfârşitul domniei hoţilor, cum declara Maia Sandu, după anunţarea victoriei de duminică.

Este, pe deplin, victoria democraţiei şi a orientării pro-Europene, iar pentru România, victoria instalării unui viitor guvern cu care va putea colabora.  Evident, după succes, greul abia începe şi nimic nu va fi simplu în îndeplinirea aşteptărilor. Dar fără această victorie, nu s-ar mai fi pus problema niciunei aşteptări de îndeplinit.