Traian Băsescu sau nevoia de Opoziţie în România

„Traian Băsescu pare să fie la o a doua tinereţe politică”

Traian Băsescu a reuşit, într-o singură ieşire publică, să facă mai mult decât întreaga Opoziţie în 16 luni de la instalarea în funcţie a Guvernului USL. I-a demascat pe Victor Ponta şi Crin Antonescu drept nişte impostori politici, care parazitează spaţiul public românesc.

Fără a folosi nici măcar un cuvânt de ocară, i-a arătat în toată splendoarea lor: goi de conţinut, ranchiunoşi, avizi după imagine, însetaţi de putere şi obsedaţi de funcţii. Nişte politicieni mărunţi, care i-au minţit pe români, şi-au întors faţa de la oameni şi guvernează exclusiv pentru propria camarilă şi atingerea propriilor ambiţii.

Declaraţiile Preşedintelui de luni-seară trebuie marcate ca fiind punctul de inflexiune politică al actualei guvernări. Din acest moment, începe erodarea de fapt a încrederii în USL şi în Premier. S-a terminat cu „anul de miere” al Puterii, s-a terminat cu propaganda deşănţată a celor care se pretind astăzi salvatorii naţiunii şi, mai presus de toate, s-a terminat cu vremea în care Ponta şi Antonescu puteau face orice cu ţara fără să fie nimeni care să-i tragă de mânecă.

Traian Băsescu a pus degetul pe-o rană deschisă şi dureroasă: şomajul creşte necontrolat şi USL nu este în stare să-i pună stavilă, asta deşi au promis un milion de noi locuri de muncă. Preşedintele a lăsat la o parte retorica politicianistă şi a vorbit de ceea ce îi doare pe oameni cu adevărat. A arătat din nou că este un om responsabil, lucru pe care l-a dovedit şi în trecut, când şi-a asumat măsuri nepopulare, dar absolut necesare.

Şi cum au răspuns Ponta&Antonescu?

Primul s-a ascuns, repornind magnetofonul propagandistic în ale cărui difuzoare răsună refrenul „totul va fi bine”, iar „catindatul USL” s-a pornit pe ameninţat şi intimidat DNA-ul şi întreaga Justiţie, crezând că impresionează pe cineva cu postura de „viitor” Preşedinte. În loc să explice cum este cu proiectul de ţară, de ce nu se găseşte în PNL un personaj necontroversat pentru şefia Ministerului Transporturilor sau ce părere au liberalii faţă de taxele şi impozitele în creştere, Crin Antonescu şi-a pus mâinile în brâu şi a început să ţipe că se fac dosare politice. Nimic despre românii care nu au locuri de muncă, nimic despre investiţiile tăiate în toată ţară, despre creşterea constantă a numărului firmelor intrate în insolvenţă sau în faliment. Peste un an şi câteva luni, când nu va deveni Preşedinte (deşi i s-a promis), şeful PNL o să privească retrospectiv la anii de istericale şi ţâfne politice, care enervează românii, cu atât mai mult cu cât sunt foarte departe de problemele adevărate ale oamenilor.

În ceea ce-l priveşte pe Victor Ponta, deşi mult mai şmecher decât Antonescu în poziţionările sale publice, e clar că a început declinul. Semnele sunt acolo să le vadă toată lumea: presa începe să discute despre problemele din economie, despre promisiuni făcute şi neonorate, se pune mai mult accentul pe ce face Guvernul decât pe ce spune Premierul. Nu mai merge placa „sabotajului lui Băsescu” – aşa cum s-a convins chiar el în cele două săptămâni de atacuri furibunde la adresa Preşedintelui şi a mea de după întoarcerea din concediul de la Miami. Supraexpunerea mediatică de care s-a bucurat până acum nu va mai acoperi nevoia de locuri de muncă, salarii şi pensii mai mari, servicii sociale de mai bună calitate sau infrastructură performantă. Oamenii, inclusiv cei din presă care l-au creditat până acum, încep să se prindă că Victor Ponta este doar un „produs de marketing politic”. Fiecare zi care trece demonstrează clar că pe Premier nu-l interesează ce se întâmplă cu România şi că nu are un plan pentru ţară.

De partea cealaltă, Traian Băsescu pare să fie la o a doua tinereţe politică. Deşi trecut prin multe războaie care i-au afectat imaginea publică, reuşeşte să pună în dificultate o Putere politică de 70% în Parlament şi care deţine toate pârghiile de putere în stat. Şi face asta natural, reînnodând legătura cu românii şi dovedind că înţelege problemele cu care aceştia se confruntă. De unul singur, fără purtători secundari de mesaj, fără înţelegeri cu presa şi fără un partid puternic în spate, Traian Băsescu pune guvernarea la colţ. Şi asta se vede şi în sondaje.

Iată de ce susţin eu faptul că, până şi în acest moment când se apropie de încheirea a 20 de ani la vârful politicii româneşti, ultimii 10 în funcţia supremă în stat, tot Traian Băsescu este soluţia pentru consolidarea forţelor de centru-dreapta din România. Le place sau nu unora, e singurul în stare să se lupte cu această maşinărie politică a USL. În timp ce toţi ceilalţi pretendenţi dezamăgesc, parcă străduindu-se prea mult să convingă că ei sunt cei care ar trebui să-i urmeze,Preşedintele devine principalul obstacol în calea reinstalării sistemului ocult de conducere a ţării pe care încercă să îl instaureze PSD la începutul anilor 2000 şi pe care Victor Ponta îl vede acum ca o ţintă ce poate fi atinsă. Chiar dacă ar mai putea să mai şi greşească uneori, Traian Băsescu este liderul natural al dreptei politice româneşti şi cel care se opune întoarcerii la statul clientelar, corupţia generalizată şi controlul politic asupra justiţiei, care formau democraţia originală a lui Ion Iliescu.