Putin ameninţă România şi Polonia. Rămâne la vorbe sau va trece şi la fapte?

FOTO EPA-EFE

Ciudată poziţia lui Putin. Dă din gură, sperând să sperie occidentul şi NATO, sau va trece şi la fapte? În ce vor consta acţiunile sale viitoare? Mai are suficientă luciditate să aprecieze ce consecinţe va avea un conflict la scară largă în Europa? De la înălţimea unei asemenea funcţii, a „da din gură” şi apoi a renunţa la ameninţări înseamnă decredibilizare totală, externă şi internă.

Ce susţine Putin

După întâlnirea cu Viktor Orban, rămas singurul său „prieten” din UE şi NATO, Putin s-a dezlănţuit şi a explicat clar de ce ameninţări este afectată Rusia.

Putin: „Se cunoaşte faptul că noi am primit promisiuni că NATO nu se va extinde spre Est niciun pas. Acest lucru este cunoscut de toată lumea. Acum vedem unde se află NATO – Polonia, România, statele Baltice. Au spus una şi au făcut altă, la noi poporul obişnuişte să spună despre aceste lucruri că pur şi simplu ne-au înşelat”.

Putin minte. Nu există în niciun document NATO specificată această promisiune.

 „În România şi Polonia vor fi în curând, dacă nu sunt deja instalate, sistemele de lansare a rachetelor, rachetele MK41 şi Tomahawk pot fi instalate, ce nu constituie un sistem de antirachetă, sunt sisteme ofensive, de atac.”

România şi NATO au explicat de multe ori că la Deveselu este instalat un scut defensiv, de apărare împotriva unor rachete ruseşti. Mai nou, i-au invitat pe ruşi să viziteze instalaţiile de la Deveselu, dar pe bază de reciprocitate. Să faci proces de intenţii la asemenea nivel, este prea mult!

Invers, Rusia are rachete de atac, în Belarus şi Crimeea, care ameninţă România şi Polonia? Ba bine că nu! În mod sigur are astfel de rachete, ceea ce a şi condus la instalarea scuturilor defensive din România şi Polonia. Pe cine vrea să păcălească Putin cu aceste „vrăjeli” strategice? Cel mult pe ruşi!

„Acum să fiţi atenţi la mine, vă rog să ascultaţi cu atenţie ce vă spun. Ucraina în documentele sale doctrinale cuprinde şi faptul că doresc să recupereze peninsula Crimeea pe căi militare”.

Putin e bântuit de spaimele acţiunilor agresive ale NATO şi, implicit ale Ucrainei, devenită membru NATO. Au trecut zeci de ani în care a fost posibilă o convieţuire paşnică între Rusia şi NATO şi, dintr-o dată, nu mai este posibilă.

Şi Putin se încadrează în categoria oamenilor cărora „puterea le ia minţile”. Sindromul „Hybris”. E plină istoria de astfel de exemple, de ar fi sa menţionăm doar pe Hitler şi Stalin. Omul vede ameninţări peste tot, şi ar vrea reînvierea URSS. Poate fi oprit de propriul anturaj, de şefii armatei? Nu se ştie încă. Dar oficialii şi oligarhii ruşi ar trebui să se uite la Coreea de Nord, înainte de a-i da ascultare până la capăt.

„Eu cred că foarte mulţi nu se gândesc la securitatea Ucrainei, sau poate că se gândesc, dar acest lucru este unul secundar, ci în primul rând tot ce se întâmplă se îndreaptă împotriva Rusiei.”

Exact ce spuneam. Putin vede ameninţări venind din toate părţile acum, după o perioadă lungă de convieţuire în actualul echilibru militar şi strategic din Europa şi din lume. Dintr-o dată, îl apucă spaimele agresiunilor împotriva Rusiei. Să fie vârsta de vină, care a dus la alterarea lucidităţii lui Putin?

Cum sunt afectate România şi Republica Moldova

Pentru România sunt importante declaraţiile lui Putin, care vrea întoarcerea la situaţia geostrategica din 1997, când ţările est-europene nu intraseră în NATO. Nu realizează că este imposibil aşa ceva? Se pare că nu! Ceea ce ridică iarăşi semne de întrebare asupra lucidităţii lui Putin.

Boris Johnson, premierul Marii Britanii, aflat în vizită la Kiev, face o declaraţie importantă:

„Sunt unii care spun că noi exagerăm ameninţările, că Statele Unite şi Marea Britanie amplifică lucrurile. Dar rapoartele serviciilor arată altceva. Există un pericol clar şi prezent”. „Vladimir Putin încearcă să impună o nouă Ialta şi o zonă de influenţă. Nu va fi doar Ucraina, trebuie să ne gândim la Georgia, Republica Moldova şi alte ţări.”

Boris Johnson nu declară ce crede el, ci specifică rapoarte ale serviciilor de informaţii, fapt care ridică la alt nivel aceste declaraţii.

Este clar că, în caz de agresiune, Rusia nu se va opri la Ucraina de 45 de milioane de locuitori, şi va „ierta” Republica Moldova şi Georgia. Această ameninţare este prea importantă pentru România, care nu poate rămâne pasivă la ce se întâmplă peste Prut. Rusia are trupe în Transnistria şi Kaliningrad, enclave ruseşti în ţări vecine, pe care vrea să le controleze în continuare.

Unde nu mai e logic Putin

Nu este iminentă intrarea Ucrainei în NATO, urmată de aducerea de trupe, avioane şi rachete în Ucraina, cu scopul de a recuceri Crimeea. Astea sunt „vise războinice”, ale unui conducător care şi-a pierdut luciditatea. Vede ameninţări peste tot, şi uită echilibrul strategic şi militar în care am trăit cu toţii atâţia zeci de ani.

Putin a înţeles, probabil, ce pierderi uriaşe pentru Rusia, în vieţi omeneşti şi în economie, ar produce invadarea Ucrainei. Acum „se dă” ameninţat de NATO, neagă intenţia de a invada Ucraina, şi speră să obţină un tratat de la ţările occidentale, în care acestea să scrie, negru pe alb, că nu vor primi în NATO Ucraina şi Georgia, şi că retrag lansatoarele de rachete din România şi Polonia. Speră degeaba. Nu va obţine aşa ceva.

Întrebarea care rămâne, până unde va merge Putin după faza cu ameninţările verbale. Dacă nu trece şi la fapte, se decredibilizează total intern şi extern. Dacă trece la fapte, se poate trezi cu mii de soldaţi ruşi morţi şi cu o economie paralizată şi distrusă. Cum îl va privi poporul rus?

Ce va alege Putin? Va putea fi oprit de anturajul său, politic si militar, de la Moscova? Aceasta este întrebarea!

LE. Intr-o scrisoare semnată de 2000 de intelectuali ruşi, adresata conducerii Rusiei, se spune:

„E destul de evident că ideologia politică a Rusiei este determinată acum de oameni care au fost pe deplin formaţi din punct de vedere politic, psihologic şi ideologic în secolul XX. Aceştia sunt oameni profund sovietici”.

„Rusia nu are nevoie de un război cu Ucraina şi Occidentul. Nimeni nu ne ameninţă, nimeni nu ne atacă. Politica bazată pe promovarea ideii unui astfel de război este imorală, iresponsabilă şi criminală şi nu poate fi implementată în numele Rusiei. Un astfel de război nu poate avea nici scopuri legale, nici morale”

„Războiul nu doar că nu corespunde intereselor Rusiei, ba chiar devine o ameninţare la adresa existenţei acesteia. Acţiunile nebuneşti ale conducerii politice a ţării vor duce inevitabil la formarea unei mişcări de masă anti-război în Rusia. Fiecare dintre noi devine în mod natural o parte din aceasta. Vom face tot posibilul pentru a preveni şi, dacă este necesar, pentru a pune capăt războiului”