Se pare că devine obicei.  În preajma Crăciunului sau a Revelionului, Legea Educaţiei Naţionale primeşte de la Guvern, direct în gură, nişte ordonanţe de urgenţă. În 2013, s-a întâmplat pe 18 decembrie, când sub semnătura Ecaterinei Andronescu, pe atunci ministru, Guvernul Ponta adopta o ordonanţă de urgenţă care prevedea că profesorii universitari puteau sa fie rectori şi după pensionare, rectorii puteau fi şi parlamentari sau puteau avea funcţii de conducere în partide, profesorii universitari puteau să conduca oricâte doctorate vroiau muşchii lor. Ordonanţa rezolva de fapt nişte interese de clan şi de partid.

În 2014, s-a întâmplat pe 29 decembrie într-un mod încă şi mai scandalos. Guvernul a adoptat ordonanţa de urgenţă care, printre altele, permite celor care deţin titluri ştiinţifice să renunţe la acestea, de bună voie şi fără justificare. La prima lectură, este evident să destinatarul şi beneficiarul imediat al ordonanţei este premierul Ponta. Când a trimis Universităţii Bucureşti cererea de renunţare la doctorat, o fi crezut că face un gest frumos, spectaculos chiar. Nu s-a gândit însă că Universitatea îl va lua în serios: a trimis ministrului Educaţiei, cel care emite ordinul de anulare a doctoratului, nu doar cererea lui Ponta, ci şi dosarul Comisiei de Etică, cea care a atestat plagiatul încă din anul 2012. În consecinţă, ministrul era silit să justifice retragerea titlului tocmai pe baza plagiatului. Prin emiterea ordonanţei, premierul şi-a rezolvat această problemă personală: poate renunţa fără justificare la doctorat, astfel încât acuzaţia de plagiat să nu-i mai fie atârnată şi oficial de coadă.

La a doua lectură, putem observa că ordonanţa slujeşte, de fapt, tuturor plagiatorilor prezenţi sau viitori. Ori de câte ori o lucrare de-a lor va fi pusă sub lupa vreunei comisii de etică, aceştia, ştiind bine ce au făcut, vor putea renunţa la titluri înainte ca un verdict să fie dat. Acesta este, cu adevărat, marele pericol pe care îl aduce ordonanţa: lipseşte mediul academic sănătos, atât cat mai e el, de posibilitatea de a sancţiona eficient şi descurajator tentativele de fraudă intelectuală.

 Evident, în faţa unei asemenea samavolnicii guvernamentale, toată suflarea românească aştepta un punct de vedere şi al preşedintelui Iohannis. Mai cu seamă că acesta a desemnat Educaţia ca fiind prioritatea zero a mandatului său. Ieri, la Adevărul Live, preşedintele a spus că nu comentează ordonanţele guvernului decât atunci când îi vin la promulgare. De ce o fi atât de tolerant preşedintele faţă de un subiect care a stârnit atâta indignare naţională şi chiar internaţională?

Un posibil răspuns putem formula dacă, în paralel, citim integral odioasa ordonanţă şi programul politic al lui Klaus Iohannis. Pe lângă chestiunea renunţării la titlurile ştiinţifice, ordonanţa mai reglementează un aspect: introducerea învăţământului în sistem dual. Este acea formă de calificare prin care şcolile colaborează direct cu firmele astfel încât să pregătească elevii într-un mod cât mai adecvat la piaţa muncii. Iar în capitolul dedicat Educaţiei din programul politic al preşedintelui Iohannis, pe lângă dezideratele generale, singurul lucru cu adevărat concret este exact acesta: dezvoltarea învăţământului în sistem dual. Avem aici trei ipoteze:

1. E o simplă coincidenţă. Posibil. Dar fostul ministru al Educaţiei, Remus Pricopie, vorbeşte de vreo doi ani despre dezvoltarea sistemului dual, aşa încât nu văd de ce, pentru a-l implementa, a fost nevoie de o ordonanţă de urgenţă între Crăciun şi Anul Nou, câtă vreme a fost suficient timp de reglementare printr-un proiect de lege.

2. Premierul Ponta i-a „oferit” din proprie iniţiativă preşedintelui sistemul dual, în speranţa că va primi indulgenţa acestuia ca să-şi rezolve şi problema cu plagiatul.

3. Preşedintele şi premierul au negociat toată afacerea, în timpul întâlnirilor discrete pe care le-au avut, după logica „eu îţi reglementez sistemul dual, tu mă laşi să-mi rezolv plagiatul”.

La acest moment, încă nu ştiu care din aceste ipoteze este cea adevărată, dar cred că vom avea un răspuns atunci când legea de aprobare a ordonanţei va merge la promulgare la Cotroceni.

Dacă nu va fi prea târziu, căci Parlamentul se întruneşte abia în februarie şi abia după ce ordonanţa va fi discutată acolo va merge la promulgare. Până atunci se pot întâmpla multe: imediat ce ministrul Educaţiei emite ordinul privind procedura de renunţare la titlurile ştiinţifice, Victor Ponta poate întrebuinţa liniştit ordonanţa.