Mutarea drapelului Marii Britanii la sfârşitul unei reuniuni a sefilor de stat şi de guvern UE, dedicate tocmai ieşirii Regatului Unit din Uniunea Europeană, nu are cum să nu rămână definitorie pentru momentul pe care Europa îl traversează astăzi.

Rapiditatea cu care liderii celor 27 s-au pus de acord asupra principiilor de negociere privind Brexitul vorbeşte de la sine. Vor urma negocieri extrem de dificile, dar UE şi-a stabilit liniile la care nu va renunţa, chiar dacă asta va însemna ca la sfârşitul celor doi ani de negocieri să nu se ajungă la nici un acord. Atunci, Marea Britanie s-ar găsi în ipostaza unei ţări terţe, fără nici un fel de aranjament cu Uniunea Europeană.

Prin coincidenţă, gestul preşedintelui Iohannis, devenit imaginea summitului UE, vine la pachet, împreună cu dezvăluirile despre cina dezastruoasă pe care preşedintele Comisiei Europene, Jean-Claude Juncker a avut-o la Londra cu premierul Theresa May tocmai pentru a discuta perspectivele găsirii unor soluţii pentru cele mai dificile puncte ale negocierilor. „Plec de zece ori mai sceptic decât eram înainte”, i-ar fi spus Juncker doamnei May la ieşirea din Downing Street 10. Ca apoi să o sune pe cancelarul Merkel pentru a-i spune că guvernul britanic trăieşte pe o altă galaxie.

În opinia lui Juncker de după întâlnire, sunt acum peste 50% şanse ca negocierile să eşueze. El consideră că premierul britanic subestimează complexitatea discuţiilor, iar pentru a fi mai convingător i-a arătat doamnei May două tratate pe care le-a adus în servietă, aderarea Croaţiei la UE şi acordul de comerţ liber cu Canada, ambele de mii de pagini, cântărind în total şapte kilograme. Ieşirea Marii Britanii din UE nu are cum să fie cuprinsă într-un acord mai puţin complex decât acestea două, a fost mesajul preşedintelui Junker pentru partea britanică.

România este special interesată de evoluţiile negocierilor cu Marea Britanie ţinând cont de numărul mare de români care trăiesc şi lucrează în Regatul Unit. Subiectul drepturilor cetăţenilor europeni stabiliţi în Marea Britanie şi al britanicilor rezidenţi pe continent este în topul celor mai dificile, la fel de important ca banii pe care UK ar trebui să-i plătească UE în baza actualelor angajamente ale ţării faţă de Uniunea Europeană.

Vremea deziluziilor a venit pentru toţi cei care au crezut că sloganurile populiste pot fi puse în practică la fel de uşor cum este să faci promisiuni fără nici un fundament pentru a obţine un succes politic printr-un referendum. A mânca prăjitura şi a avea în acelaşi timp prăjitura în farfurie, aşa cum au spus susţinătorii Brexitului referindu-se la plecarea Marii Britanii din UE, asta nu este posibil.

A nu garanta drepturile cetăţenilor europeni stabiliţi în UK, dar a avea facilităţile uniunii vamale şi a pieţei europene, UE nu va accepta.

Politicienii populişti şi demagogi se întâlnesc, până la urmă, cu realităţile pe care nu le mai pot ocoli şi nici ascunde. Consecinţele pot fi de neprevăzut pentru sute de milioane de oameni. Mutarea steagului Marii Britanii nu a fost, probabil, gândit într-o perspectivă politică, dar reprezintă o realitate dură şi cât se poate de concretă a vremurilor pe care le trăim.