Filozofia alocării de fonduri europene pentru ieşirea din criză este simplă. Slăbite de pandemie, ţările îndatorate şi aşa prea mult din cauza cheltuielilor sanitare suplimentare, nu se mai pot împrumuta la preţuri convenabile pentru a-şi pune pe picioare economia. E clar că singura soluţie o reprezintă un fond european care să acţioneze cum a acţionat Planul Marshall după Al Doilea Război Mondial. Atunci, Europa devastată de de război nu ar fi putut să se refacă şi ar fi fost condamnată la sărăcie perpetuă dacă nu ar fi existat o finanţare asigurată de Statele Unite. Efectele au fost imediate şi s-au tradus într-un adevărat miracol economic european.

În ziua de azi, Uniunea Europeană a acceptat să joace roul SUA din anii de după război şi să finanţeze economiile statelor membre, dar cu bani obţinuţi în numele UE de pe pieţele internaţionale.

Cu o singură condiţie, proiectele finanţate să ducă la o revoluţie tehnologică, la un salt, astfel încât economiile respective să devină mult mai rezistente la viitoare crize, nu numai să supravieţuiască actualei pandemii. Banii vor merge acolo unde se face acest salt aşteptat să se adreseze şi altei crize majore cu care omenirea deja  se confruntă, schimbarea climatică.

În această perspectivă, construcţia de autostrăzi sau a altor tipuri de infrastructură, irigaţiile şi alte asemenea nu se încadrează strict în PNRR.

Autorităţile de la Bucureşti s-au gândit să profite cât mai mult de aceşti bani şi să bage în lista trimisă la Bruxelles tot ce nu s-a făcut în zeci de ani.

Dar nu merge aşa. PNRR nu este destinat finanţării unor proiecte ce nu s-au făcut în Secolul XX. Finaţarea este destinată unor proiecte de Secolul XXI. De aici diferenţa. Noi vrem autostrăzi, căi ferate, drumuri, irigaţii, conectare la gaze pentru că nu le-am făcut în secolul trecut. Şi ne trebuie. Dar, Comisia Europeană spune nu cu banii din PNRR. Nu aici e ghişeul potrivit. Mergeţi la celelalte fonduri europene pentru aşa ceva.

Cum să convingi că faci o revoluţie dacă te apuci să construieşti o autostradă ce trebuia să fie gata acum 20 de ani? Ai putea numai dacă va fi populată cu foarte multe automobile electrice şi dotată cu staţii de încărcare performante. Vrei să conectezi la gaze milioane de gospodării? Foarte bine, dar trebui să ţii seama că gazul este un combustibil de tranziţie. Trebuia să ai conectarea la gaze a populaţiei făcută demult, acum ar avea sens dacă pe ţeavă ar curge hidrogen, nu gaz metan. Sau dacă în proiect ai include şi un plan de obţinere de combustibil curat. La fel irigaţiile. Ţin de alte priorităţi, de fondurile pentru agricultură. Se poate face, dacă vorbeşti despre ecologie, lupta împotriva deşertificării, plantarea de perdele forestiere şi multe altele.

E o diferenţă uriaşă. Noi vrem să acoperim repede un decalaj de zeci de ani, europenii vor să construiască economii noi, performante şi compatibile cu ţintele legate de reducerea impactului asupra mediului.

Adevărul este că totul este nou şi pentru Uniunea Europeană. Sunt state cu economii mari care se află în aceleaşi discuţii legate de scopurile pentru care sunt destinaţi banii.

Este PNNR un dezastru în acest moment ? Nu. Dar poate deveni unul, dacă rămânem la ceea ce am făcut până acum.