Că opiniile sale sunt respectate în lumea finanţelor mondiale rezultă  şi din constatarea că preţul împrumuturilor sunt considerabil mai mici pentru acele ţări care au acorduri cu FMI.

De asemeni, acordul cu FMI are legătură cu deja celebrul MTO.

Obiectivul bugetar pe termen mediu (OTM sau MTO - engl.) este un indicator care măsoară echilibrul bugetar structural al unei ţări la un anumit moment. Respectarea acestei valori este o parte importantă a programului de convergenţă pe care fiecare stat membru UE îl redactează şi îl trimite Comsiei Europene, în conformitate cu cerinţele Pactului de stabilitate şi de creştere.

Conform ECONOMICA.net, MTO-ul României cere să ajungă la un deficit structural (venituri versus cheltuielile anuale fixe ale statului: salariile bugetarilor, pensii, alocaţii etc.) de 1% din PIB la sfârşitul anului 2015. 

În plus, în absenţa unui acord cu FMI,  cofinanţarea proiectelor pe bani europeni va creşte de la 5% la 15%, diferenţa va fi achitată din bugetul de stat.

Iată ce spune comunicatul dnei Andrea Schaechter, remis joi AGERPRES.

Se preconizează că şi relaxarea fiscală prociclică din anul 2016, menită să impulsioneze cererea internă, să contribuie la o accelerare a activităţii economice cu aproximativ 3,9% în anul viitor; ea va inversa însă progresele recent obţinute în stabilizarea datoriei publice. Volatilitatea reînnoită de pe pieţele financiare globale, inclusiv riscurile de evoluţii sub aşteptări în zona comerţului şi a fluxurilor de capital, ar putea genera tensiuni în economia românească.”

„Pentru anii 2016 şi 2017, politicile adoptate şi cele care se intenţionează a fi adoptate—o combinaţie de reduceri masive de impozite şi taxe şi de majorări salariale –vor împinge deficitul fiscal până aproape de 3% din PIB în anul 2016, şi peste acest nivel în 2017 dacă nu sunt identificate măsuri compensatorii sau dacă nu se întâmplă din nou neexecutarea integrală a cheltuielilor de capital”.

Comunicatul analizează pe larg aspecte economice esenţiale, opinii venite de la persoane competente şi recunoscute pentru profesionalismul lor.

Acţiunile de îmbunătăţire durabilă a performanţelor obţinute de multe întreprinderi de stat (ÎS) ineficiente din sectoarele transporturi şi energie au fost stopate, acest lucru datorându-se parţial neîmbrăţişării pe deplin a conceptului de mai bună guvernare corporativă a acestora”.

Formularea elegantă ne spune că politrucii puşi la conducerea întreprinderilor de stat, pentru mulţumirea clientelei politice şi a finanţatorilor puşculiţei de partid distrug şi duc în faliment întreprinderile de stat, inclusiv cu scopul de a fi privatizate pe nimic.

În aceste condiţii, mai este posibil un nou acord cu FMI? Probabil că nu!

Precedentul acord nu a fost finalizat, de câteva ori misiunea de evaluare a fost trimisă la plimbare de catre guvernul Ponta.

Declaraţiile ministrului de Finanţe, Eugen Orlando Teodorovici, şi ale lui Victor Ponta, spuneau asta vară că România are nevoie de deficite de 4-5% pentru a se dezvolta, că România este elevul prea „cuminte” al UE, că alte ţări au deficite mai mari.

Acele alte ţări au şi PIB-uri de invidiat, o producţie de bunuri şi servicii vandabile şi cu valoare adăugată mare, incomparabil mai bună cu aceea din România.

Ce s-a întâmplat în România după ce guvernul Tariceanu a lăsat la un deficit de 5,5%? Mai bine să nu rememorăm anul 2010.

Declaraţia dată de preşedinţie după întâlnirea cu misiunea FMI şi actualul comunicat lasă mici speranţe de încheiere a unui nou acord cu FMI.

România a vândut zilele trecute obligaţiuni de stat în valoare de 2 miliarde de euro, pe termen de 20 de ani, anticipând cumva că urmează o perioadă dificilă în zona împrumuturilor externe.

Una este alta, este o greşeală mare a actualului guvern că renunţă la un acord, fie şi preventiv, cu FMI.

Când a realizat că face o gafă, guvernul s-a repliat, dar era deja prea târziu.