Încântător, veţi spune, în momentul în care toate partidele politice europene, toate în afara extremiştilor populişti, au ajuns să susţină fără rezerve concluziile devastatoare din Rezoluţia Parlamentului European (elaborată de cei de la ALDE), votată cu o covârşitoare majoritate, consemnând încălcările grave de către Guvern şi Parlament ale setului de valori europene şi principiilor statului de drept.

Conform logicii lui Murphy, dacă primeşti laude şi încurajări, totul este bine doar dacă nu-i rău.

Aşa şi cu situaţia de faţă în care, printr-o glumă sinistră a sorţii, am ajuns să fim lăudaţi, îmbărbătaţi şi daţi ca exemplu de cei care fie au militat direct pentru distrugerea proiectului european, fie sunt în fruntea euroscepticilor citaţi mereu ca exemplu nefericit al unei tendiţie populiste, extremiste şi xenofobe. România guvernată de coaliţia PSD-ALDE primeşte omagiile cam din topor ale liderilor populiştilor europeni: Nigel Farage, propagandistul în favoarea BREXIT, şi Viktor Orban, prim-ministrul  Ungariei, auto-erijat în purtător de cuvând nu numai al Grupului de la Vişegrad, ci al luptei ţărilor din centrul şi estul Europei împotriva nedreptăţilor comise de birocraţia de la Bruxelles, precum şi a încălcărilor brutale de către instituţii europene a suveranităţii lor naţionale.

Cum se explică această bruscă întoarcere a armelor?

E o întrebare care merită toată atenţia. Sigur că, la timpul respectiv, diplomaţia românească trata cu maximă discreţie afirmaţiile grave, descalificante uman şi politic, făcute la adresa poporului român de către Farage în timpul furibundei sale campanii în favoarea ieşirii Marii Britanii din UE. Ne-a fost jenă să protestăm violent faţă de porcăriile imense transmise de UKIP ca argument electoral în campania jegoasă a acestei formaţiuni politice care a folosit mereu exemplul României şi Bulgariei pentru a ilustra pericolul pe care-l reprezintă UE la adresa suprevieţuirii şi prosperităţii Marii Britanii. Vă amintiţi aceste afişe de campanie ale partidului condus de Nigel Farage?

Atunci, Nigel Farage avea nenumărate intervenţii foarte dure împotriva României şi Bulgariei. Iată, spre exemplu, ce spunea despre români într-un interviu difuzat de postul de radio LBC:

Adevărul nefericit este că ne aflăm într-o uniune politică cu o ţară post-comunistă care a devenit extrem de expusă crimei organizate... Există procentaje diferite între naţionalităţi în ce priveşte criminalitatea şi este perfect legitim să arăţi acest lucru şi să-l discuţi public... Datele oferite de poliţie sunt absolut clare asupra faptului că există un nivel înalt de criminalitate în cadrul comunităţii româneşti din Marea Britanie. Sigur că asta nu înseamnă că toţi sau cea mai mare parte a românilor care trăiesc în Regatul Unit sunt răufăcători... Dar asta înseamnă că orice fiinţă normală şi raţională are perfectă dreptate să fie îngrijorată atunci când un grup mare de români se mută brusc de partea cealaltă a uşii...

Dar asta a fost atunci.

Acum, când vocile  domnilor Dragnea, Tăriceanu, Iordache, Toader et comp. sunt pe deplin acordate cu mesajul antieuropean al domnului Farage, altfel zice şi dânsul despre românii supuşi nedreptăţilor de către cei de la Bruxelles. Drept care vine să-i liniştească cu acelaşi tip de mesaj profund demagogic adresat conaţionalilor săi pe care-i dorea ieşiţi cât mai repede din UE, exact aceia care nu ştiu acum ce să facă să scape de coşmarul care se desenează pentru Marea Britanie:

E important să nu dramatizăm ce s-a spus săptămâna aceasta la Strasbourg. Ceea ce e clar e că sunteţi o ţară care a trecut printr-o perioadă oribilă de istorie. Teribil, oribil! Au trecut 25 de ani şi faceţi progrese. Fără discuţii. Prieteni buni de-ai mei investesc în România. Ceea ce e interesant. E un bun sistem de educaţie, sunt lucruri interesante care se întâmplă. România are perspective foarte bune de viitor. Un viitor foarte bun, nu am niciun dubiu în sensul ăsta. Dar! Dar sunteţi pe pragul de a fi trataţi - încă nu s-a întâmplat, dar sunteţi pe pragul de a fi trataţi ca cetăţeni de rangul doi de această Uniune Europeană. Sunteţi ameninţaţi ca vechea doctrină Brejnev, a suveranităţii limitate, să fie aplicată ţării voastre. Treziţi-vă!

Să vă spună vouă că sunteţi o ţară coruptă... să fim serioşi. Cine impune valori cui? Este treaba voastră, a alegătorilor voştri să decidă dacă aveţi un guvern corupt sau un guvern prost. Dacă alegătorii voştri, într-o ţară liberă, cred că aveţi un guvern corupt, atunci îi vor da jos şi vor alege pe altcineva. Sincer, aveţi încredere în oameni, aveţi încredere în oamenii din democraţiile libere să ia aceste decizii, nu birocraţii din Bruxelles. Şi înţelegeţi că cultura şi modul de viaţă din România sunt diferite de altele. Suntem ţări diferite, nu suntem aceiaşi oameni, avem diferenţe religioase, culturale şi vreau să trăiesc într-o Europă care respectă faptul că oamenii au diferite culturi. Hai să lucrăm împreună ca prieteni, să nu încercăm să impunem valorile noastre altor oameni. Este o greşeală.

Şi Farage nu e singurul care, brusc, capătă dragoste faţă de guvernanţii României. Neaşteptat, dar însuşi prim-ministrul ungar Viktor Orban ne laudă. Adică, pentru a fi foarte precişi, laudă votul europarlamentarilor români din grupul ALDE (Renate Weber, Mircea Diaconu, Norica Nicolai şi Ramona Mănescu) care au fost împotriva Rezoluţiei PE prin care se cere activarea art.7 în cazul Ungariei, amintind că şi europarlamentarii unguri reprezentând FIDESZ au votat acum împotriva Rezoluţiei privind România. Dar, atenţie, a mai citat România în legătură cu ţările unde Ungaria poate implementa programe de dezvoltare economică cu ajutorul naţiunii majoritare. Asta după ce, conform modelului obişnuit, ne insultase amintind de Anul Centenarului şi strecurând ideea „resursei Transilvania“ pentru Ungaria.

Acum 100 de ani, România a intrat în epoca modernităţii. Înţelegem că, din punctul lor de vedere, acesta este un moment festiv, dar să înţeleagă şi ei că pentru noi nu e un moment festiv şi rugăm să privim faptul că România modernă, de 100 de ani, nu ştie ce să facă cu acel fapt că aici trăiesc peste un milion de unguri. Ştiu că în Bucureşti se spune că secuimea nu există, eu sunt de acord cu lozinca UDMR care spune că a existat şi atunci când România modernă nu a existat încă. Şi, cum privesc în jur, secuimea va exista şi atunci când toată Europa se va fi aplecat în faţa islamului. Oferta noastră, deci, e către toţi vecinii noştri, deci şi către prietenii noştri români, în loc să negăm realitatea, ceea ce nu e raţional, mai bine să considerăm această realitate ca o resursă. Privim Transilvania ca o resursă, vrem o secuime puternică, o maghiarime mai puternică (…) fiindcă asta va însemna şi pentru România o resursă. Asta e calea pe care trebuie să păşim, să vrem numai.

Nimic nu este întâmplător. După părerea mea, astfel de discursuri, astfel de repoziţionări sunt doar preludiul apariţiei în România a unui partid populist şi extremist, dar şi, spun unele surse din Bruxelles, a un partid secesionist care să proclame autonomia Transilvaniei, pe modelul atât de des invocat al Cataloniei. Nu vă grăbiţi să spuneţi că este imposibil, căci nu se ştie cât vor mai dori cei din partidele politice tradiţionale din Europa să păstreze cu orice preţ PSD sau ALDE.

În consecinţă, dacă ceea ce tot aud de câteva zile pe diverse canale se va şi confirma, s-ar putea să vedem cum Farage, Marine Le Pen, Viktor Orban, Salvini şi, evident, Steve Bannon, vor veni la Bucureşti să-i sprijine pe adevăraţii patrioţi reuniţi într-o nouă forţă politică ieşită la luptă împtriva exponenţilor ideologiei paseiste, facţioniste, deviaţioniste şi corupte, oricum subjugată oligarhiei (rele) capitaliste. Cu ce efecte ? Păi, printre altele, cu siguranţă, o pledoarie pentru ROEXIT şi, realitate subsecventă, pentru fracţionarea teritorială a României..

Nu credeţi? Amintiţi-vă că primul care a salutat victoria referendumului în favoarea BREXIT a fost Donald Trump care zicea că BREXIT-ul este „a smart thing“ (o decizie deşteaptă, n.r.) şi anunţa şi convingerea sa că alte ţări vor urma acest exemplu. Ţările Europei centrale şi de est vor deveni nou câmp de bătălie nemiloasă, indiferent de dezastrul de acum şi de cel ce vine pentru Marea Britanie. Atunci să vedeţi populismul feroce în acţiune şi cum vor fi folosite trompetele din arsenalul marilor ofensive. A tuturor împotriva tuturor.