Motivele sunt simple. Unele comune, adică în primul rând erodarea oricărei formaţiuni politice aflate în momente dificile la guvernare. Fapt pe care, mai mult ca sigur, l-au luat în calcul peneliştii încă din ziua de 4 noiembrie 2019, atunci când, în urma unei moţiuni de cenzură, în a cărei reuşită credeau foarte puţini, au preluat guvernarea. De la un PSD obraznic şi inconştient care avea ca deviză După noi, potopul!

S-au adăugat nepriceperea unor miniştri, faptul că prea mulţi dintre aceştia mai degrabă vorbesc decât fac, sau, dimpotrivă, cei care fac sunt slabi comunicatori. Exemplul cel mai evident este dl. Bogdan Gheorghiu care vorbeşte rar, iar când vorbeşte, mai bine, lipsă. Deficitară e şi comunicarea între ministere şi faptul că aceasta se vede cu ochiul liber în spaţiul public. Încăpăţânarea premierului Ludovic Orban de a nu opera schimbări de personal, acolo unde lucrul acesta se impune îşi are preţul ei. Dl. Orban pare că vrea să îl plătească.

Nu mi s-a părut deloc normal ca dl. Orban să rateze şansa de a fi putut renunţa la miniştrii neperformanţi, cu ocazia învestirii celui de-al doilea guvern condus de domnia-sa. Dl. Orban a preferat să acrediteze ideea că în noiembrie ar fi fost infailibil. Şi să persiste în această iluzie S-au adăugat nenorocirea reprezentată de pandemie, o seamă întreagă de ezitări şi întârzieri în a o recunoaşte, necesitatea adoptării unor măsuri cu caracter nepopular, o anume incapacitate de reacţie rapidă, vedetismele unor miniştri care nutresc o plăcere nebună în a da fuga la televiziuni spre a ne împărtăşi ce au ei de gând să facă, când, în mod normal, se cuvin comunicate numai deciziile clare, deja luate, neinterpretabile după bunul plac al fiecăruia, şi nu planuri din cuţite şi pahare. Faptul că guvernul a fost prins pe picior greşit şi nu a avut pregătite la timp actele normative necesare trecerii, fără probleme, de la starea de urgenţă la starea de alertă, haosul din trecutul week end de la frontiera de Vest a României înseamnă alte puncte slabe care, mai mult ca sigur, se vor reflecta ca atare în viitoarele sondaje de opinie. Aşa cum îşi vor spune cuvântul şi întârzierea adoptării unor măsuri concrete pentru relansare în anumite domenii (nu doar în economie, ci şi în cultură), dezamăgirile celor care se aşteptau ca starea de alertă să nu presupună, pe mai departe, o atât de mare cantitate de restricţii, sărăcirea unor tot mai consistente categorii ale populaţiei care se află în situaţia dramatică de a opta între securitatea medicală şi supravieţuirea economică.

La toate acestea se adaugă comportamentul neloial al Opoziţiei. Circul ieftin, mizer la care se dedă aceasta. Spectacolul de cea mai joasă speţă pe care l-am văzut nu mai departe decât lunea trecută în Parlamentul României. Cu domnii Marcel Ciolacu, Alfred Simonis şi Victor Ponta în chip de clovni, cu mari şanse de angajare la Circul Metropolitan, acolo unde manager general, ilegal numit de d-na Gabriela Firea, este una dintre fostele trompete ale PSD, tot mai penibila doamnă Anca Florea. Care nu mai are nimic în comun cu fosta starletă a Matinalului de la Radio România Actualităţi. Ieri, acelaşi spectacol jalnic.

Oameni politici de genul celor deja numiţi cărora în mod obligatoriu trebuie să le adăugăm epava politică pe nume Călin Popescu-Tăriceanu se dau de ceasul morţii să convingă populaţia că am trăi în plină dictatură. Au la îndemână pentru reuşita operaţiunii tot felul de organe de presă. Ziare (Cotidianul, Evenimentul zilei), radiouri (dl. Georgică Severin, preşedintele SRR, nu stă degeaba), televiziuni private (Antenele felixiene, România tv, Realitatea plus) şi Televiziunea publică cu urât mirositoarea ei emisiune România 9 şi cu servanţii Doina Gradea şi Ionuţ Cristache. Opoziţia vrea chiar să cenzureze prin Parlament deciziile guvernului ceea ce se pare că ar fi profund anticonstituţional. Dar ce mai e constituţional şi nu mai e în România de astăzi? Cine mai respectă legea? Dar adevărul?

Ce s-ar putea face? În primul rând, îmbunătăţirea comunicării publice. În al doilea, remanierea miniştrilor neperformanţi În al treilea rând, premierul Ludovic Orban s-ar cuveni să îşi cenzureze cu mai mare rigoare starea de nervozitate în vizibilă creştere. Dar şi orgoliile nemăsurate. Ar mai fi nevoie şi de un plus de transparenţă. S-au adunat prea multe necunoscute. Prea multe afaceri încurcate. Populaţia nu uită lucrurile bizare petrecute la Suceava, afacerea Vergil Chiţac, bizareriile din afacerea Sparanghelul, atribuirea netransparentă a unor contracte grase clienţilor politici ai PNL, dar şi atitudinile sfidătoare ale unor baroni locali. Şi nu le va uita nici la alegerile viitoare.

În aceste condiţii, o moţiune de cenzură, aşa cum ameninţă Opoziţia, sigur că ar produce iarăşi tulburări politice imediate. Nu ştiu însă dacă şi un cadou pentru PNL. Care, dintr-o dată, se va simţi cvasi-absolvit de toate vinile şi de toate grijile. Este însă această absolvire în folosul intereselor imediate ale ţării?

P.S. Acest text nu se adresează hiper-activilor şi irespirabililor vânătorul/d.c., lucifer, ioan stănilă, herr, victor nagy, zâna-măseluţă.

Comentariu apărut concomitent pe site-ul contributors.ro şi pe blogurile adevarul.ro