Acest apel e pentru cei care au văzut în Traian Băsescu mai mult decât omul, e pentru cei care au votat pentru un principiu. Dezamăgiţii sunt şi ei incluşi aici, poate că nimeni nu i-a numărat, dar, cu siguranţă, numărul lor e cu mult mai mare decât credem noi. 

Electoratul lui Traian Băsescu există. Electoratul lui Traian Băsescu e cel care a avut curajul să voteze în 2004 împotriva lui Adrian Năstase şi în 2009 împotriva coaliţiei dintre moguli şi oamenii politici. Electoratul lui Traian Băsescu nu este electoratul PMP-ului, nu este electoratul unui anume politician şi nu este nici măcar al lui Traian Băsescu. Atunci când vorbim despre electoratul lui Traian Băsescu vorbim despre românii care au votat pentru un stat de drept, o Românie europeană, o justiţie independentă şi împotriva unei clase politice corupte şi captive propriilor interese.
 
Electoratul lui Traian Băsescu este mai eterogen decât s-ar crede la o primă vedere. Nu fac aici o analiză sociologică, ci mai degrabă o atribuire simbolică. Electoratul PMP-ului face parte din electoratul lui Traian Băsescu. Aşa cum şi electoratul PDL-ului şi cel al Forţei Civice fac parte şi ele din electoratul lui Traian Băsescu. Mai mult, să nu uităm că în 2004 toţi liberalii au votat cu Traian Băsescu. În 2009, deşi Crin Antonescu l-a sprijinit pe Mircea Geoană în turul doi, liberalii au votat tot cu Traian Băsescu. Şi mai există un electorat căruia nu îi pasă de niciun partid şi, totuşi, face parte din electoratul lui Traian Băsescu. Sunt cei care, deşi dezamăgiţi de ce se întâmplă, nu au abandonat încă puterea de a-şi folosi votul şi l-au susţinut pe Traian Băsescu pentru că au crezut că statul de drept are nevoie de susţinerea lui.
 
Paradoxul acestor zile constă în faptul că dreapta e dispusă să se unească în spatele unei idei generoase şi drepte precum cea care a dus la alegerea lui Traian Băsescu, dar nu şi în spatele unui singur om. Fie el chiar şi Traian Băsescu. De aici şi căutarea omului providenţial. Se vede că ne-am epuizat răbdarea şi înţelepciunea de a face ceva singuri şi atunci e cazul să recunoaştem că va trebui să lăsăm ELECTORATUL să ne unească în ciuda disensiunilor noastre. El e singurul care ne poate împinge de la spate într-o construcţie unică de dreapta. Dar nu subestimez capacitatea multora dintre politicienii de dreapta capabili să ignore toate semnalele şi să eşueze pe stâncile propriului orgoliu.
 
Toată dreapta e îngrijorată că nu luptă nimeni cu Victor Ponta şi că doar Traian Băsescu a rămas să mai spună câte ceva. De aici şi opinia că dreapta e slabă şi paralizată. Eu aş zice că nu Victor Ponta e problema, ci mecanismul din spatele lui. El poate fi schimbat oricând de o altă clonă, care va spune şi va face acelaşi lucru ca şi el. Cu amendamentul că şi Victor Ponta are meritul lui. Rar mai găseşti un jongleur de calitatea lui, când vine vorba de multiple personalităţi. 
 
Iar dreapta este slabă. Nu pentru că nu are pe cine să îi opună lui Victor Ponta, ci pentru că nu are ce să pună în locul mecanismului şi nu e hotărâtă să intervină decisiv în reformarea profundă a sistemului. În 2004 am ales între Traian Băsescu şi Adrian Năstase, evitând la mustaţă o captivitate a statului de drept. Astăzi situaţia e identică, cu diferenţa că dreapta nu a propus încă un candidat. Dar evităm întrebarea fundamentală: cu ce ne-am ales după zece ani de Traian Băsescu?
 
Meritul de necontestat al lui Traian Băsescu a fost că a înţeles importanţa sistemului. Problema gravă a fost că, deşi a început reformarea înconjurat de mulţi oameni capabili şi dispuşi la sacrificii, publicului i-a transmis că face acest lucru haiduceşte, de unul singur. Toţi cei care i s-au opus au văzut personalitatea acaparatoare a şefului statului, înaintea ideilor pe care le promova.

Ne-au luat zece ani să ajungem să avem o Justiţie care face primii ei paşi liberi. ZECE ANI!!

În ritmul acesta, vom reuşi să avem un întreg stat funcţional în cât timp? 50 de ani? 100 de ani? Şi nici nu suntem siguri că progresele făcute vor fi păstrate.
 
Problema e sistemul prost construit, care permite ca o gaşcă de băieţi deştepţi să îl deturneze cu două-trei legi. Marea dezbatere a dreptei nu e cum reformăm sistemul, ci dacă a fost sau n-a fost lovitură de stat în 2012. În 2012 am avut parte de cel mai bun exemplu al deturnării unui stat prin cele mai non-violente mijloace posibile. Facem dezbateri în jurul definiţiei loviturii de stat şi uităm că, de fapt, avem un stat slab şi un sistem şubred şi incapabil să se apere. Dar nu mai e nevoie de o armată care să ia în captivitate statul. E nevoie de câţiva absolvenţi de drept care să ştie cum să manevreze legile. Astăzi e posibil să paralizezi o economie din spatele unui monitor de calculator. De ce nu ar fi posibil şi cu un sistem legislativ?
 
Şi noi facem comemorări şi dezbateri de istorie recentă. Dar ce punem în loc? Cum ajutăm sistemul să reziste la următoarea lovitură? Dan Şova e tânăr, are timp suficient să mai lucreze la cîteva preluări ostile cu ajutorul legilor pe care şi le va vota din timp. Oricât ar fi de dificil pentru noi şi pentru electorat, e momentul să uităm de disputele interne şi să venim cu o soluţie pro-sistem.

Să chemăm electoratul lui Traian Băsescu la vot şi la susţinere publică pe aceleaşi motive clare: statul de drept şi drumul european al României.

Traian Băsescu ar trebui să uite de sine şi să facă acelaşi lucru. Înghiontelile cu Victor Ponta nu fac decât să îi aducă acestuia şi mai mult capital politic. Mecanismul din spatele lui Victor Ponta trebuie distrus.
 
Nu l-am atacat pe Traian Băsescu. Doar l-am criticat pentru vulnerabilităţile sale şi pentru că îşi face sieşi rău! Şi nu pentru că mi-a dictat peste umăr Vasile Blaga vreo scrisoare. Vă plac servilismele atât de tare încât nu credeţi că există oameni care să le reziste!?! Împotriva mea, totul este construit la o scară uriaşă a celor mai groaznice tuşe de personalitate. Arogant şi oportunist, fripturist şi îndrăgostit de funcţii. Dar nu uitaţi că sunt şi ”îndrăgostit de vita Kobe şi unguente pe care mi le-am cumpărat pe banii Guvernului, cât să îmi ajungă pentru două vieţi”.

Am ajuns să fiu criticat de la Palatul Cotroceni în acelaşi stil ca la Antena 3.

Traian Băsescu ştie că am dreptate când îl critic. Ştie că ar fi fost mai înţelept să mi se alăture în lupta care vine şi că nu mai poate să fie el cel care conduce în bătălia care urmează. Şi, deşi ştie, omul şi emoţiile sale au ales cea mai nefericită variantă: să se îndepărteze de electoratul său. Şi vina pentru că cei peste cinci milioane de votanţi şi simpatizanţi s-au redus astăzi la numărul celor care susţin PMP este faptul că şi-a început mandatul împreună cu oameni ca Andrei Pleşu şi îl termină de mână cu Elena Udrea şi Cristi Hriţuc.
 
Cred că în campania care va începe în curând va trebui să ne concentrăm pe destructurarea mecanismului din spatele lui Victor Ponta. Putem să îl contrazicem noi oricât de mult ne dorim prin ziare şi emisiuni televizate, păienjenişul care îl susţine pe Victor Ponta are resurse financiare, mediatice şi umane suficiente pentru a-l apăra de orice lovitură. Mecanismul trebuie distrus, şi nu omul. Victor Ponta poate fi înlocuit oricând, PSD-ul nu a dus niciodată lipsă de cadre credincioase, dispuse să se compromită şi să se pună în slujba grupurilor de interese care compun stânga.
 
Şi mai e nevoie ca, în acelaşi timp, să lucrăm la o soluţie care să nu le mai ofere ocazia de a dărâma tot ce s-a construit bun în ţara asta. Aşa cum s-a început cu garantarea proprietăţii private, e momentul unui pact solid care să garanteze independenţa Justiţiei, mai presus de orice. Fără nicio negociere care să îi permită unuia ca Tiberiu Niţu să ajungă Procuror General al României şi terfelirea publică a unor oameni ca Laura Codruţa Kovesi, Daniel Morar şi Monica Macovei. Drumul european al României nu e monedă de schimb în afacerile particulare ale lui Victor Ponta şi găştii cu care face vizite în China. Statul de drept, înaintea intereselor de partid. Vom avea surprize plăcute în viitorul apropiat. Decimarea clasei politice a început tăcut, dar ireversibil. Dacă vom câştiga alegerile, e nevoie să venim în faţa electoratului şi să facem ceea ce vom promite: România înaintea oamenilor politici, înainte intereselor clanurilor mafiote şi chiar înainte destinelor noastre politice. Cine greşeşte, minte şi fură nu trebuie să mai primească o a doua şansă.
 
Acest apel este un apel către cei care chiar au puterea de a decide destinul viitor al României. Nici eu, nici Traian Băsescu şi nimeni de pe dreapta nu va putea face ceva important în anii care urmează, dacă acest electorat nu va alege cu grijă şi responsabilitate. Statul de drept şi drumul european al României stau în mâna electoratului. Toţi cei care vor candida la funcţia de Preşedinte, avem o singură datorie către acest electorat: să respectăm drumul început de Traian Băsescu şi să ne asigurăm că vom vedea o Românie în care statul de drept funcţionează, în care economia nu e distrusă de baroni, moguli şi oameni politici, că rolul nostru în Europa e unul important şi nicidecum de furnizori de imigranţi şi că 25 de ani umilinţă au fost suficienţi. Şi toate acestea trebuie să se petreacă repede, nu într-un veac de tergiversări.