Analiză Piesa „Mamacita” a împărțit România în două. Sunt copiii lui Alex Velea victimele marketingului sau micii artiști ai noii generații?

Lansarea piesei „Mamacita” de către Dominic și Akim, copiii artiștilor Alex Velea și Antonia, a declanșat o dezbatere aprinsă despre limitele industriei de divertisment și siguranța emoțională a minorilor. Dincolo de ritmurile trap-pop, versurile care evocă scene de club și cuceriri amoroase la vârste de doar 9 și 11 ani ridică întrebări incomode despre „adultizarea” forțată a noii generații. Experții în educație, psihologie și sociologie consultați de „Adevărul” avertizează că scandalul nu este despre „copii needucați”, ci despre un vid pedagogic și o ipocrizie socială în care minorii devin oglinda comportamentelor pe care adulții refuză să le explice, dar le promovează intens pentru vizualizări.

Frații Velea au lansat piesa „Mamacita”. Foto arhivă

„Astăzi, copiii nu mai cântă cântece nevinovate despre grădiniță sau despre bucuria primăverii, acele cântece cumva „cuminți”.  Este clar că versurile duc spre alte tipuri de activități și preocupări, cele mai multe prea din vreme. Personal, nu cred  că ceea ce cântă acești copii, vor face, să meargă în club etc.

În final, ține foarte mult de fiecare dintre noi cum ne educăm copiii: spre ce tip de muzică îi îndrumăm să asculte, cum le cultivăm gusturile muzicale și dacă comportamentul lor rămâne unul moral și în acord cu ceea ce ascultă. Restul este secundar”, a declarat psihologul Mihai Copăceanu.

Gabi Bartic: Cazul nu e despre copii needucați, ci despre un vid în educație

Și expertul în educație Gabi Bartic mută accentul de pe copii pe rolul adulților și pe lipsurile sistemului, afirmând că „ne scandalizează niște copii de 9–11 ani care spun ceva pe muzică, dar refuzăm sistematic să-i educăm exact despre lucrurile pentru care îi judecăm”.

„Cazul acesta nu e despre „copii needucați”. Este despre un vid de educație pe care noi, adulții, îl tolerăm de ani de zile. Împingem educația pentru sănătate spre liceu, ca să nu ne fie nouă incomod, și apoi ne mirăm că niște copii mici reproduc, fără filtru, limbaj și comportamente pe care nu le înțeleg.

La 10 ani se formează deja reprezentările despre corp, relații, limite și putere. Dacă nu le explică nimeni ce înseamnă respectul și consimțământul, vor învăța din trap, TikTok și conversațiile dintre colegi sau ce conversații de adulți “prind”. Și atunci problema nu mai e la copii. Adevărul incomod este că nu poți cere responsabilitate acolo unde ai refuzat educația. Iar fiecare astfel de scandal e, de fapt, nota de plată pentru ipocrizia noastră: vrem copii „curați”, dar ne ferim să vorbim cu ei despre lucrurile reale. Despre lumea reală. Dacă nu introducem educația pentru sănătate devreme, serios și consecvent, vom continua să ne prefacem surprinși de exact rezultatele pe care le producem”, a declarat experta pentru „Adevărul”.

Gelu Duminică: Vă rog să priviți acești copii cu blândețe

Pe de altă parte, sociologul Gelu Duminică a adus în discuție implicațiile expunerii publice timpurii și a atras atenția asupra echilibrului fragil dintre talent și presiune.

„Ultimul exemplu (din showbizul românesc) este cel al unor frați de 9 și 11 ani, copii de vedete, care au lansat recent două melodii intens discutate”, a declarat Gelu Duminică, subliniind că „prima piesă a atras critici pentru stil și mesaj, iar a doua, apărută la doar o lună distanță, a stârnit reacții și mai puternice, fiind percepută ca mult prea matură și agresivă pentru vârsta lor”, în timp ce „o parte a publicului a reacționat dur, iar valul de comentarii negative crește oră de oră”.

Din perspectiva sa, responsabilitatea nu aparține copiilor: „Pentru mine este limpede că acești copii nu au nici-o vină pentru forma de exprimare artistică în care au fost împinși, ei bazându-se pe adulții din viața lor în care au cea mai mare încredere. (...) Evident, la vârsta lor, nu pot înțelege cum funcționează internetul, celebritatea, ridiculizarea publică sau presiunea viralizării, însă părinții lor, artiști la rândul lor, o fac foarte bine”.

Aici apare, spune el, „marea provocare”: „expunerea intensă a acestor doi frați îi transformă în personaje publice înainte ca ei să devină persoane cu identitate construită în tihnă și prin o serie lungă de alegeri personale – cum este normal”.

Consecințele sunt deja vizibile, conchide sociologul, adăugând că „așteptările, comparațiile și glumele online care deja sunt super prezente apasă greu pe umerii lor, timpul pentru joacă și explorare se schimbă în timp pentru apariții și conținut, validarea vine (și) din vizualizări și comentarii, iar relațiile cu colegii devin complicate din cauza vizibilității lor”, iar „cel mai mare pericol este ca reacțiile negative repetate să conducă către un tip de epuizare emoțională, mai ales că ambii sunt la o vârstă în care fragilitatea este super-normală”.

Potrivit specialistului, „un copil expus prea devreme la presiune, ridiculizare și validare externă ajunge, ca adult, să-și construiască relațiile cu teamă, cu neîncredere sau cu nevoia constantă de confirmare”, putând deveni „hipervigilent la critică” sau dependent de validare, în timp ce „imaginea publică (impusă în copilărie) devine o mască greu de dat jos”.

Reamintind rolul esențial al copilăriei, el subliniază că aceasta „este baza pe care se construiește tot ceea ce devii ca adult, iar felul în care este trăită formează încrederea, felul în care te raportezi la tine, la ceilalți și la lume”, fiind etapa în care „se așază primele modele, primele limite, primele răni și primele vindecări”.

În final, apelul său este unul la empatie: „Așa că vă rog să priviți acești copii cu blândețe, având în minte că în spatele fiecărui videoclip, fiecărei melodii și fiecărui comentariu stau doi oameni de 9 și 11 ani care încearcă să înțeleagă lumea”, pentru că „ei au nevoie, ca orice alt copil, de răbdare, de înțelegere și de un spațiu în care să crească fără teamă” și, uneori, „cel mai bun lucru pe care-l putem face este să fim mai calzi decât contextul în care au fost puși”.

„Oribil, grotesc, vulgar!”. Antonia unde este? Îi place?”  

Și internauții au reacționat, chiar pe pagina lui Alex Velea, unde a fost promovată melodia. „Alex Velea ești bine ?! Ce ai avut cu copiii?! De ce să-i lași să facă asta ?! Cred că e mult prea devreme să facă o fetiță să fie a lui !!!! Sunt niște copii totuși !!!”, a scris unul.

„Oribil, grotesc, vulgar! Minori expuși unor asemenea situații, puși să repete acele cuvinte nepotrivite vârstei lor...Protecția copilului mai există in țara asta?!”, a scris un altul.

„Promovarea unor copii în astfel de contexte ar trebui reglementată mult mai strict ȘI INTERZISĂ. Versurile nepotrivite vârstei lor și mesajele care încurajează superficialitatea, petrecerea excesivă sau comportamentele „golănești” nu fac decât să influențeze negativ adolescenții încă de la o vârstă fragedă. Artiștii și producătorii au o responsabilitate reală atunci când lucrează cu minori, iar transformarea lor în instrumente pentru conținut discutabil este, cel puțin, lipsită de etică.

Poate ar fi momentul ca autoritățile competente, inclusiv CNA - Consiliul Național al Audiovizualului, să analizeze mai atent astfel de situații.

Rușine, Alex Velea!”, a scris un urmăritor al artistului.

„Versuri nepotrivite vârstei copiilor. Antonia unde este? Îi place?”, a scris un alt participant la discuție.

„Am luat-o razna cu totul. Ce versuri sunt astea pt niște copii, “nu ma las pana nu o fac a mea” și mai apare și o fetiță în clip. Ba’ ce dracu, ne-am tâmpit cu toții? Asta e modelul pe care îl propunem noilor generații?”, a precizat un alt internaut.

Cine a compus versurile

Sâmbătă seara, după două zile de la lansare, piesa „Mamacita” avea 47.000 de vizualizări și 261 de aprecieri. Potrivit descrierii aferente melodiei, producător este Florin Buzea (Bonny), compozitori și textieri sunt Alex Velea, Cristian Valentin Udrea și David Botescu.

Cine sunt frații Velea

Frații Velea, adică Dominic și Akim, sunt copiii artiștilor Alex Velea și Antonia, iar apariția lor în muzică a devenit rapid un subiect intens discutat în spațiul public. Piesa „Mamacita” marchează practic debutul lor artistic, venind la scurt timp după prima lansare, „Te iubesc”, publicată cu aproximativ o lună înainte. Ambele proiecte au apărut pe platforma YouTube, unde cei doi sunt creditați nu doar ca interpreți, ci și ca autori și compozitori, alături de echipe de producție, ceea ce a atras și mai mult atenția asupra faptului că doi copii de 9 și 11 ani sunt integrați deja într-un proces muzical complex, specific industriei pop.

„Mamacita” este construită într-un registru trap-pop, cu influențe latino atât în linia melodică, cât și în expresiile folosite, însă discuțiile publice nu au fost generate de partea muzicală, ci de conținutul versurilor. Fragmente precum „Mă duc în club, o iau la dans”, „Chiar îmi place de ea” sau mai ales „nu mă las până nu o fac a mea” au circulat intens în mediul online, fiind considerate de numeroși comentatori nepotrivite pentru vârsta interpreților. În ansamblu, piesa descrie o scenă de flirt și interacțiune într-un club, cu trimiteri la atracție, seducție și ideea de posesie într-o relație, elemente care sunt caracteristice mai degrabă muzicii adresate adolescenților sau publicului adult decât unor copii aflați la început de drum artistic.

Versurile piesei „Mamacita”

„Mă duc în club, o iau la dans, îmi place că are haz,

mamă, ce fată nebună, pare că-mi face necaz.

O zic, pe bune, chiar îmi place de ea,

dar nu mă las până nu o fac a mea.”

Luminile sunt fixate pe ea,

toți în jur: «uite-o, mă, pe fata aia»,

colorată mică, vine din Columbia,

ola, que pasa mi chica,

mami, vino încoa.”

Shakalaka, fata asta e belea,

vreau să vii cu mine în Punta Cana sau Belize,

ia bani de la mami și plecăm în Caraibe.

Sângele îmi fierbe că e de latino vero,

mamasita, que bonita, dame, dame tu cosita.”