Pe Facebook a fost ceva mai clar, şi anume a spus că va candida cu mesajul anticorupţiei, asta după ce a venit în primul mandat cu mesajul că la sfîrşitul mandatului său nu se va mai vorbi despre corupţie şi a fost hăituit de-a dreptul în timpul candidaturii sale de un proces de incompatibilitate declanşat de ANI la sugestia SRI- primarul Iohannis, ca multe sute de primari, încălcase regula de a nu face parte din consiliul unei societăţi de apă şi canalizare. Apărarea lui a fost că societatea nu era doar a oraşului, ci regională, pe scurt, un chiţibuş pe formă cu care a cîştigat, desigur, după ce şi-a început mandatul.

La scurt timp după aceea, şeful ANI, Horia Georgescu, a fost arestat pentru fapte petrecute pe cînd era într-un consiliu la agenţia de restituire a proprietăţilor. Cazul s-a încurcat între timp, iar Georgescu a pretins mereu că a fost o răzbunare. La fel, contracandidatul Victor Ponta s-a trezit cu dosare mai degrabă ciudate, că l-ar fi pus pe Ghiţă pe listă că a sponsorizat venirea lui Tony Blair (ştim toţi că îl punea oricum) sau că a spălat bani şi a trişat fiscul cînd a luat bani nu tocmai munciţi, dar pe contract, de la Şova, din care şi-a plătit impozitele la stat. Noroc cu judecătorii că l-au mai achitat pe unde era chiar groasă. Al doilea concurent potenţial, Călin Popescu Tăriceanu, s-a trezit cu un dosar pentru mărturie mincinoasă la care niciun preşedinte de Senat din Europa nu ar fi ajuns din prima să vorbească cu procurorii, dar a fost achitat între timp de judecători, iar al treilea, Liviu Dragnea, care a devenit şi numărul 1 după ce a cîştigat alegerile în 2016, s-a trezit cu o mie de dosare, niciunul convingător din cale afară (la ce puteri are statul la ora asta, cînd nu mai există secret bancar, să nu ai nici şpagă, nici avere necuvenită la unul pe care îl prezinţi ca inamicul public nr. 1, să ai doar instigare la un abuz în serviciu de acum zece ani, e justiţie de clasa I, ce să mai vorbim), dar suficiente ca să nu mai poată fi contracandidatul nimănui.

Chiar dacă i-a luat ceva vreme lui Iohannis să se convingă, că venise cu agenda să ne scoată din MCV la început, mesajul cu corupţia e profitabil electoral. Cum arată colegii mei Andrea Bagenholm şi Nicholas Charron, mesajele anticorupţie aduc succes în alegeri şi atunci sigur că sunt întreţinute cu mare grijă şi ca atare vorbim mult mai mult despre corupţie azi, cînd a scăzut, decît cînd ea era generală, şi evident, despre corupţia PSD, deşi corupţia PSD din anii 2000-2004, cu care coabita primarul Iohannis, era mult peste cea de azi, cînd PSD mai mult se apără prin justiţie. În orice caz, al doilea mesaj al lui Iohannis pentru mandatul doi, dacă e la drept vorbind diferit de primul, e cel anti-PSD. Iohannis, care şi-a luat şef de administraţie prezidenţială pe strategul lui Adrian Năstase, Dan Mihalache, care şi-a luat consilier de politică externă pe succesorul intelectual al lui Adrian Năstase, Bogdan Aurescu, care are consilier pe probleme externe pe secretarul de stat în guvernul PSD Năstase, Leonard Orban (după aceea, cel mai slab ministru al fondurilor europene sub Boc) a ajuns cel mai antipesedist preşedinte, conducînd o echipă cu doctorate la generalul Mişu Ionescu sau preluată de-a dreptul din statul etern şi paralel cu sine, ca generalul Medar. Pesediştii sunt răi dacă rămîn la PSD, altfel dacă fac pasul în zona obscură, devin buni de tot, o regulă începută cu Grindeanu şi continuată prin Tudose, Vlase şi aşa mai departe. Ca să înţelegem toţi bine, singurul pesedist bun e un pesedist securist, ceea ce ar trebui să umple de bucurie PSD, că totuşi o cale de salvare e mai bună decât niciuna...

Vreo cinzeci de mii de români îşi exprimaseră deja entuziasmul la vreo două ore după declaraţia lui Klaus pe pagina de circa 1,7 milioane fani Iohannis. Nu sunt mulţi, dar e un început. Restul probabil se mai gîndesc ce i-o fi venit.

Uite ce i-a venit. Cu contracandidaţii lui ocupaţi toţi cu justiţia şi cu un sprijin extern unanim în vederea preşedinţiei europene, Iohannis a băgat de seamă că există un moment politic excepţional care îi poate asigura realegerea, pe care riscă să o piardă chiar fără adversari in cauza lipsei de mobilizare a celor 1.650.000 de susţinători cam dezumflaţi, ca şi a celorlalte trei milioane de-a dreptul dezamăgite. Acesta e suspendarea sa de către PSD, excepţională lansare pe gratis a campaniei sale electorale! Şi atunci, oricîte sprîncene mirate s-or ridica prin jur, s-a grăbit omul să ne anunţe că avem ce face, alegîndu-i iarăşi pe el şi crema pesediştilor paraleli la Palatul Cotroceni.

Îi puteţi trimite comentariile dvs. autorului pe RomaniaCurata.ro