Demersul (similar acţiunilor declanşate cu ceva timp în urmă la adresa Poloniei şi Ungariei, ameninţate acum cu iminenţa invocării art.7 din Tratat, adică ridicarea dreptului de vot în Consiliu) a fost iniţiat de Grupul Verzilor şi, săptămâna trecută, primise deja o decizie favorabilă la nivelul Conferinţei Preşedinţilor, adică acordul de organizare, la început de octombrie, a unei audieri în ce priveşte situaţia din România. Eveniment la care s-a anunţat că este convocat şi prim-ministrul Dăncilă,  ca să dea explicaţii privind o serie întreagă, lungă şi deosebit de diversă, de evenimente considerate ca punând sub semnul îndoielii ataşamentul guvernului actual faţă de angajamentele luate înainte de aderare privind respectarea totală a valorilor europene şi a apărării statului de drept.

Azi, spuneam, s-a mers mai departe.  S-a decis că nu mai este suficientă o simplă audiere, mai ales că în memoria tuturor sunt vii scenele de ceartă ca la piaţă generate de trecutele asemenea evenimente. Neurmate de niciun fel de rezultate. Hotărârea luată azi este ca grupurile politice să redacteze o Rezoluţie care să fie dezbătutuă cu acest prilej, în formatul clasic, deci cu participarea europarlamentarilor, reprezentanţilor Consiliului şi ai Comisiei Europene. Ulterior, tot în lune octombrie, în sesiuna plenară (22-25 oct.), va urma votul pe această Rezoluţie. Însă reamintim şi un fapt deosebit de important:  în această sesiune plenară de la fine de octombrie a fost invitat să ţină un discurs şi preşedintele Klaus Johannis.

Sigur că s-a trecut la o etapă superioară şi motivele nu sunt foarte greu de descifrat. Pe de o parte, s-au adunat (şi au  trecut peste limita critică) semnalele venind dinspre şi despre România, reflectare a tuturor scandalurilor, urilor şi intoleranţelor interne îi speranţa că "cei de la Bruxelles" vor face dreptate. Au fost trimise plângeri, misive şi emisari către tot ce poate însemna factor de decizie la Bruxelles, a fost reclamat tot ce se poate din România şi, mai presus de toate, s-a cerut să se trimită pe tavă capul adversarului, totul în buna tradiţie fanariotă care ne-a otrăvit ADN-ul naţional.

Răspunsul a fost mereu acelaşi: nu ne mai implicaţi pe noi, încercaţi să vă rezolvaţi singuri problemele interne, dovediţi că sunteţi o ţară care a învăţat ceva din rudimentele jocului democratic. Au răspuns aşa până au obosit şi, uite că au început să se enerveze că responsabilii noştri politici, în loc să se încerce o liniştire a situaţiei, o tensionează pe oră ce trece, inflamând neîncetat atmosfera şi, după opinia unora, făcând-o foarte greu respirabilă după normele de mediu european ce ar trebui să caracterizeze o ţară care, peste doar trei luni, urmează să preia preşedinţia rotativă a Consiliului Uniunii Europene.

În urmă cu câteva zile, scriam că anunţul lui Liviu Dragnea privind tentativa de lovitură de stat, acţiune cu coordonare şi poate cu participare de forţe paramilitare, mişcare finanţată şi din străinătate, avea să aibă consecinţe. Întărite acum de plângerea oficială depusă de reprezentanţii Jandarmeriei Române care vorbeşte despre acţiuni anticonstituţionale, actele cele mai grav pedepsite de constituţia oricărei ţări.

S-au cumulat foarte multe elemente poate prost sau deloc explicate de echipa de comunicare de care dispune Guvernul, de oamenii care lucrează în birourile permanente de reprezentare pe care le au la Bruxelles Senatul şi Camera Deputaţilor sau de europarlamentarii partidelor aflate în coaliţia de guvernare. Oricum, rezultatul este catastrofal şi, din păcate, poate sta la baza unei acţiuni rapide tip tăvălug din care să aibă de pierdut România şi din care să pierdem noi toţi, pe termen lung, cu mult după ce va fi dispărut de pe firmament actuala echipă de politicieni.

Aici suntem, din păcate pentru noi toţi. Am avut ocazia să putem lega, într-un demers construit inteligent şi profesionist, Anul Centenarului cu pregătirile pentru preşedinţia Consiliului Uniunii Europene. Cum se putea asta? Foarte simplu, făcând o suprapunere între tema europeană prioritară a apărării valorilor proiectului european de cea deja declarată ca fiind centrală pentru preşedinţia românească, adică tocmai "apărearea valorilor fundamentale ale Europei".

Ce-am făcut, se vede. Iar acum, ironie tristă a unei istorii proaste, prim-ministrul Dăncilă este chemat la ordine tocmai pentru ce înseamnă respectarea statului de drept în România, cu tot ce înseamnă acest lucru. Sper să poată explica ce se întâmplă şi sper să fie convingătoare, cu un discurs coerent şi argumentat. Dacă nu, singura şansă care ne rămâne este ca preşedintele Iohannis să facă un apel la calm şi la raţiune, punându-se garant pentru România. O va face, dar, în continuare, asta va potoli lucrurile?

Asta este marea dilemă a momentului şi asta dă măsura gravităţii situaţiei. Şi nu cred că lucrurile se vor opri aici.