Am văzut multe articole şi postări despre Ura stîrnită împotriva Bisericii. E la mintea cocoşului că nu BOR e de vină. Dar biserica îşi cere puterea şi atunci cred că ar fi bine să-şi ceară şi responsabilitatea. Preoţii nu vin neinvitaţi, tinerii să meargă la biserică în loc să se ducă la club şi alte asemenea nu-ştiu-cum-să-le-numesc ar fi lucruri mai mult decît „neinspirate” chiar şi din gura unui preot oarecare. Lumea are încredere în BOR, o spun toate sondajele. Şi ce face BORul? Vorbeşte aşa cum vorbeşte.

Ţara împînzită de catedrale reacţionează aşa cum mi se pare firesc. Dar cei care au construit catedralele acelea nu întotdeauna reacţionează aşa. Şi mie-mi place umorul şi jovialitatea părintelui Constantin Necula de pildă, dar el e una dintre excepţii şi nicidecum „varianta oficială”. Varianta oficială este Patriarhul Daniel.

În general, mi se pare că biserica are o problemă lăuntrică peste tot. Creştini convinşi mustesc de ură împotriva migranţilor, sprijină formaţiuni extremiste sau, iată, dau sfaturi morţilor fără pic de decenţă. În acelaşi timp, biserica are putere şi este o putere. N-ar trebui să se mire că mulţi o văd responsabilă de unele lucruri. 

Mama stă lîngă o catedrală ortodoxă. În fiecare duminică este trezită de slujba microfonizată ore în şir. Oamenii se adună şi ascultă slujba chiar şi vizavi de biserică. Ce le-o fi spunînd preotul? Responsabilitatea nu e o rubrică pe care o bifăm cînd avem noi chef de asta.