Primul câine ar putea încă scăpa, dacă ar da drumul osului, pentru că al doilea s-ar repezi la os şi l-ar lăsa în pace.

Al doilea câine ar putea şi el scăpa, dacă ar renunţa la osul ăla (mai sunt pe lume alte oase, nu era un os esenţial).

Dar atâta minte au ei că sar amândoi deodată peste gardul şubred şi cad în baltă cu gardul peste ei.
Iaca, aşa, casa nu mai are gard, ci doi câini înecaţi. 

O ceată de găini contemplă catastrofa şi îşi dau cu părerea dacă a fost luptă pentru os sau luptă pentru principii.

De tare ce cotcodăcesc, nu bagă de seamă că gardul, greu, a crescut nivelul bălţii, care îneacă încet, dar sigur, grădina până la gâtul unui câine şi peste capul unei găini.

Pisica s-a refugiat pe acoperiş şi priveşte cu indiferenţă întreaga chestiune. Se spală şi îşi spune ce noroc are ea că nu s-a născut găină sau dulău. Sau poate nu îşi spune nimic, numai se spală?

Nu mă întrebaţi care e legătura cu repatrierea rezervei valutare de către PSD, cu blocarea bugetului de către preşedinte sau cu creşterea riscului de ţară de către agenţia Standard and Poor’s.