După 30 de ani de „reforme“ România:

  1. Aproape a încetat să mai aibă stat, acesta reducându-se doar la funcţia de prelevare fiscală. România este un stat captiv unui sistem de clică politică manipulabil de forţe cu capabilităţi superioare intelectuale, organizatorice, cu voinţă comercială sau naţională.
     
  2. Suntem singura naţiune fără proiect de ţară, aspect care pune în pericol in fiecare zi resursa umană, industrială, energetică, culturală, agricolă a acestei ţări.
     
  3. Cetăţenii români sunt siliţi să plece în bejenie în masă din ţară, ca în condiţii de război, românii fiind a doua comunitate naţională pusă pe drumuri după sirieni.
     
  4. Avem cei mai săraci salariaţi din Europa, fiind a doua cea mai săracă ţară din UE.
     
  5. Cetăţenii de etnie română sunt discriminaţi pe criterii etnice chiar în inima României.
     
  6. În momentul de faţă statul nu mai are aproape nicio pârghie de acţiune suverană în economie, educaţie, administraţie.
     
  7. Din cauza neglijării criminale a infrastructurii si a relei politici fiscale provinciile României sunt mai separate ca oricând in epoca modernă şi contemporană. Astăzi, Cluj-Napoca este mai conectată la Budapesta decât cu Bucureşti, iar trenul de la Bucureşti la Buzău merge mai încet decât în al Doilea Război Mondial. Avem cea mai mare mortalitate pe şosele din Europa.
     
  8. Ţăranii sunt in pragul extincţiei prin vânzarea terenurilor către speculatori,  prin lipsa utilajului agricol, lipsa completă de susţinere a producţiei asociative şi a gospodăriei ţărăneşti, a emigraţiei masive. După 45 de ani de comunism şi 30 de ani de tranziţie haotică şi agresivă, ţăranii sunt pe cale de dispariţie în România. Din datele noastre, mai bine jumătate din cele 4 milioane de familii de ţărani din 1989 au dispărut.
     
  9. Familia, stâlp al statului, al ordinii sociale, este supusă unei agresiuni fără precedent, neîntâlnită nici in epoca comunistă când, ţărănimea şi familia erau considerate cele mai anticomuniste elemente, alături de clerici şi intelectuali.
     
  10. Maternitatea este într-un grav impas. Mama nu mai este sigură că îşi vrea pruncii, avem cea mai mare rată a avorturilor din UE. Şi, când şi-i acceptă, are cele mai puţine mijloace de a şi-i apăra: avem cea mai mare mortalitate infantilă din UE.
     
  11. Economia este profund dezechilibrată, departe de potenţial şi configurată  să contribuie la produsul naţional brut al altora. Practic, România are o economie de război, de pradă, fiind principalul motiv pentru care mai bine de jumătate din forţa de muncă a emigrat în ultimii 25 de ani, în cadrul celui mai amplu proces de părăsire a unei ţări europene înregistrat în epoca modernă!
     
  12. Avem cei mai slabi indicatori la sănătate în aproape toate categoriile din UE. În special mortalitatea infantilă, mortalitatea la naştere, rata TBC etc. Sistemul nostru sanitar este construit în dispreţul actului medical.
     
  13. Oraşele noastre sunt un haos arhitectural şi în pragul blocajului circulaţiei mărfurilor şi persoanelor. Satele sunt desfigurate stilistic sau foarte îmbătrânite, părăsite.
     
  14. Comunităţile istorice se află în diferite faze de degradare a identităţii naţionale, fiind puternic agresate în: Ucraina, Serbia, Ungaria, Grecia, Bulgaria. Totodată, sunt neglijate în: Albania, Croaţia, Macedonia, Federaţia Rusă, Kazahastan. Proiectele din România destinate acestora sunt suprabirocratizate, gestionate de structuri dominate de incompetenţă, sau inexistente.
     
  15. Pe relaţia cu Basarabia după 30 de ani de la Podul de Flori de pe Prut încă nu avem interconectarea principalelor elemente de infrastructură, Televiziunea română nu este disponibilă la liber în R. Moldova, nici RRA, iar principala limbă a presei este limba rusă. Nu există o piaţă integrată a forţei de muncă iar o bună parte din basarabeni se raportează la România ca la o trambulină către Vest. În zone importante din Basarabia, România are un prestigiu scăzut.
     
  16. Respectul internaţional – România este percepută ca o remorcă a marilor puteri europene.

Faţă de toată aceste lucruri, se pune întrebarea: Ce este de făcut?

Având în faţă mai multe scrutine electorale, în următoarea lună, vom străbate la pas toată Ţara, răspunzând la problemele esenţiale, punct cu punct, pentru ca pe 10 august să ne regăsim în aceiaşi mişcare ca să schimbăm destinul naţiunii noastre, sub dictonul România Mare în Europa!