Mândria lui Ceauşescu, astăzi: ce au ajuns marile uzine comuniste din Bucureşti şi cât a mai rămas din ”gloria” lor industrială

0
Publicat:
Ultima actualizare:
Fostele uzine chimice "9 Mai" din Bucureşti. FOTO Fototeca online a comunismului românesc cota 216/1970
Fostele uzine chimice "9 Mai" din Bucureşti. FOTO Fototeca online a comunismului românesc cota 216/1970

Fabricile şi uzinele din Bucureşti, o dată mândria regimului comunist condus de dictatorul Nicolae Ceauşescu, au ajuns, o bună parte din ele, la cheremul celor care le-au cumpărat la preţuri de ruină. Unele sunt valoroase prin terenul pe care au fost construite, altele mai funcţionează chiar, însă la un nivel redus.

Schimbarea venită cu căderea comunismului în România a adus cu sine şi o regândire a sistemului industrial, defazat din punct de vedere tehnologic. În Bucureşti, marile platforme industriale au fost înlocuite de centre comerciale, sau au rămas pur şi simplu în paragină.

Republica, vândută pe bucăţi

Este şi cazul faimoasei fabrici Republica care, după o privatizare care a dat greş şi după mai multe lupte sindicale, nu a mai rămas decât numele. După 1990 compania încă funcţia, având contracte comerciale cu 25 de ţări. Uşor uşor comenzile au scăzut, în lipsa investiţiilor tehnologia s-a învechit, iar fabrica a intrat în decădere.

În 2003, statul a scos fabrica la privatizare. A fost cumpărată de un concern rusesc format din MOODY - ROM TRADING SRL Romania, MOODY International Trading Inc. SUA, OOO Temerso - Rusia şi ZAO Compania Temerso - Rusia. Privatizarea a eşuat, iar Republica a fost preluată din nou de stat, în 2004. În octombrie 2011 fabrica era în faliment, încă din 2005, fiind în prezent şi vândută pe bucăţi. Situaţia uzinei a fost ca un blestem pentru miile de oameni care muncea acolo. În 1989 Republica număra peste 10.000 de angajaţi, pe când în 2003 nu mai lucrau decât 1.265 de muncitori.

IMGB, salvată de investitori

Există însă şi finaluri fericite, când marile uzine au fost salvate de investitori străini. Este şi cazul Întreprinderii de Maşini Grele Bucureşti salvată de sud-coreenii de la firma Doosan. A fost înfiinţată în 1963. În 1992, a fost divizată în cinci companii diferite, sub marca IMGB rămânând divizia metalurgică şi cea mecanică. Potrivit capital.ro, în 1998, firma este vândută norvegienilor de la Kvaerner, de la care o preiau, în 2006, sud-coreenii de la Doosan. În 1999, IMGB SA avea 1.840 de angajaţi şi o cifră de afaceri de circa 6,5 milioane de euro. În 12 ani, numărul salariaţilor a scăzut cu 62%, până la 700. În schimb, cifra de afaceri înregistrată în 2011 a fost de 15 ori mai mare - 96 de milioane de euro.

Platforma Timpuri Noi, bună pentru teren

O altă fabrică-mândrie comunistă este Timpuri Noi, renumită în domeniu construcţiilor de maşini şi de utilaje. În 2000, fabrica îşi închidea porţile. Producţia a fost mutată uşor, în afara Capitalei, spre zona Jilava. A rămas însă terenul, nu mai puţin de 5,4 hectare, evaluat în perioada de dinainte de criză la aproape 90 de milioane de euro.

„Maşina” de făcut autobuze ROCAR

Principalul producător român de autobuze din perioada comunstă a închis obloanele în 2003. Autobuzele de la Rocar n-au mai făcut faţă pieţei, iar fabrica a funcţionat o perioadă ca atelier de reparaţii. Cum era de aşteptat, lipsa de retehnologizare a făcut ca majoritatea companiilor de transport locale să se orienteze către autobuzele străine cu tehnologii moderne şi mai uşor de întreţinut.

Situată în zona Pieţei Progresului, fabrica Rocar a atras privirile investitorilor imobiliari, fiind vorba de peste 15 hectare de teren la marginea sectorului 5 al Capitalei. Iniţial activele societăţii au fost achiziţionate cu şase milioane de euro, după ce fabrica intrase deja în lichidare din cauza datoriilor.

Din 2008, platforma ROCAR a ajuns la fondul austriac de investiţii Immoeast. În 2011, Comisia de Avizare tehnică a Agenţiei de Mediu a primit din partea administratorilor terenului o cerere de demolare.

Fabricile dispărute de pe hartă şi metamorfoza din Pipera

Unele fabrici au rezistat valurilor de privatizări şi de metamofoze, dar grosul întreprinderilor aşezate îndeosebi înspre marginile oraşului au dispărut. Este şi cazul fostei fabrici de lapte Mioriţa, care a dat faliment şi apoi a fost demolată pentru a face loc hipermarketului Cora Militari, ori cu fabrica de pâine Titan, care a dispărut sub lamele buldozerelor în urmă cu circa şase ani, în locul ei începând să se ridice un complex rezidenţial, potrivit capital.ro.

Printre acestea se numără şi Granitul din Pantelimon, întreprindere care a fost înlocuită de un parc comercial sau fosta fabrică de săpun Stela, în locul căreia s-a ridicat hipermarketul Kaufland din Colentina. Fosta uzină Semănătoarea există şi astăzi, devenind încet un business park modern.

Uzina Pumac de pe bulevardul Iuliu Maniu sau Tricodava, Electrotehnica şi Frigocom din Drumul Taberei (ultimele trei cumpărate în 2006-2007 pentru circa 100 de milioane de euro de spaniolii de la Gran Via) au rămas la stadiul de teren viran, neexistând nici un proiect concret.  

Foste mândrii industriale, actuale clădiri moderne de sticlă pline cu biouri, zona Pipera este printre cele mai afectate de "metamorfoza capitalistă", care s-a petrecut extrem de rapid şi de puternic. 

București



Partenerii noștri

image
canal33.ro
Ultimele știri
Cele mai citite