Misterul morţii lui Mihail Moruzov, părintele serviciilor secrete române. Pe cine acuză fiica sa

Misterul morţii lui Mihail Moruzov, părintele serviciilor secrete române. Pe cine acuză fiica sa

Mihail Moruzov, omorât în urmă cu 75 de ani la Jilava DESEN Vali Ivan

Mihail Moruzov, spionul cu doar trei clase primare care a reuşit să pună la punct o reţea puternică de spionaj, om de încredere al lui Carol al II-lea, a sfârşit împuşcat într-o celulă din Jilava, în 1940. Totuşi, moartea „marelui anonim“, aşa cum era supranumit Moruzov, a fost un mister, aşa cum i-a fost şi viaţa.

Ştiri pe aceeaşi temă

Aurora Moruzov, de 90 de ani, singurul copil al marelui spion român, a aflat cine a fost tatăl său după ce el a murit. „Eram la Constanţa şi primisem ziarele. Acolo scria că Mihail Moruzov a fost împuşcat de legionari în celula de la Jilava, acolo unde era închis. Atunci am aflat că este tatăl meu“.
 
Telefonul din dulap
 
Pentru a o proteja, bărbatul nu a fost prea apropiat de copilă. „L-am văzut pe tatăl meu doar de trei ori şi nu am ştiut cine este. O dată m-a însoţit în tren, de la Sfântu Gheorghe la Bucureşti. Într-altă zi m-a oprit pe stradă la Constanţa şi m-a întrebat unde este Liceul «Mircea cel Bătrân»“, îşi aminteşte ea. Mult mai târziu a aflat că tatăl său ştia tot ce se întâmplă cu ea. Avea un dosar cu fotografii şi rapoarte despre ea.
 
Apoi, îşi aminteşte că mama sa, Maria, avea în dulap un telefon. „Noi credeam că este un ceas, care cânta la ore exacte. Dar mai târziu mama mi-a povestit că era, de fapt, un telefon, pe care suna numai tata între orele 11.00 şi 13.00“.  
 
Fără moştenire
 
Pentru memoria tatălui său, Aurora Moruzov a încercat întreaga viaţă să afle adevărul: cine a fost el şi de ce a fost omorât. Femeia spune că nu vrea avere. Toate casele şi terenurile lăsate de „marele anonim“ au ajuns pe mâinile nepoţilor sau ale străinilor, pe rolul instanţelor de judecată fiind şi în prezent mai multe cauze nesoluţionate. Bătrâna locuieşte singură într-un aparatament din Bucureşti. Are doar câteva amintiri cu tatăl său şi acte la mâna a doua, atât cât au ajutat-o nepoţii să le obţină, de pe la Tulcea. 
   
 
În actele vechi păstrează cu sfinţenie şi certificatul de deces al tatălui său, mort la vârsta de 53 de ani. 
 
Aurora Moruzov vrea ca memoria tatălui său să nu fie terfelită, iar moartea prematură a lui a făcut-o să vrea să afle mai multe. „În ziar scria că a fost împuşcat de legionari, dar nu-i adevărat“, spune bătrâna. Ea este convinsă că tatăl său a fost împuşcat de militari şi nu de legionari. „Ion Antonescu era un om ranchiunos. Tata aflase despre el că ar fi fost bigam“, spune ea. Într-adevăr, istoricii o confirmă. Pe lângă Maria, cu care era căsătorit în România, Antonescu mai avea o soţie la Paris, motiv pentru care atunci când s-a aflat a şi primit domiciliu forţat la Mănăstirea Bistriţa.
 
Întâlnire Moruzov-Carboni-Canaris
 
În septembrie 1940, Mihail Moruzov plecase la Veneţia, în Italia, la o întâlnire cu Giacomo Carboni, şeful Serviciului Secret Italian, şi cu Wilhelm Franz Canaris, şeful Serviciului de Spionaj Militar German, unde au discutat despre o colaborare între cele trei servicii. Anterior, Canaris i-a spus lui Moruzov: „Am informaţii că regele Carol al II-lea va fi silit să abdice şi în locul lui va fi numit Ion Antonescu“. 
 
Acest lucru ar fi fost o piedică în calea unei alianţe, fiind cunoscute relaţiile deosebit de proaste dintre Moruzov şi Antonescu. „Mă descurc eu cu el“, i-ar fi răspuns Moruzov. În timp ce se aflau la Veneţia, Ion Antonescu a fost numit în fruntea Guvernului, iar Carol al II-lea – debarcat.
 
În zadar Canaris a încercat să-l determine pe omologul român să-şi amâne întoarcerea în ţară până când aveau să se liniştească apele. Moruzov s-a întors în ţară şi, după o zi, a fost arestat. Legionarii se aliaseră cu Ion Antonescu, fiind proclamat Statul Naţional-Legionar, în al cărui guvern legionarii constituiau principala forţă politică. 
 
Plan de evadare
 
Fiica lui Moruzov a aflat că, în timp ce tatăl său era închis la Jilava, pusese la cale un plan de evadare împreună cu legionarii care îl păzeau. „Ei nu aveau încredere în Horia Sima şi tata le promisese că, dacă scapă, îi va lua în serviciul său. Urma ca legionarii să-l ducă la spital şi, pe drum, tata să evadeze. Pentru asta Moruzov ceruse familiei să-i aducă suma de 1.500.000 de lei, dar cei din familie au întârziat cu banii. «Sunt pierdut», ar fi spus Moruzov“, povesteşte fiica lui. 
 
Planul era ca el să treacă graniţa pe la Ruse, unde îl aştepta un nepot de-al său, pictor iconar, care fusese trimis în Bulgaria să picteze altarul unei catedrale şi rămăsese acolo după ce cunoscuse o bulgăroaică. „Eu l-am căutat după mulţi ani şi am aflat de la el ce s-a întâmplat în acea noapte. El a primit de veste ca să fie la Ruse, să-l treacă graniţa pe tatăl meu. A aşteptat în zadar să vină. Apoi a plecat spre casă şi a dat drumul la radio şi asculta Bucureştiul, pentru că prindea postul, şi aşa a aflat că tata a fost omorât“, povesteşte fiica lui Moruzov.
 

 
Evadare eşuată 
 
Dar de ce nu a reuşit să evadeze Mihail Moruzov? Lucrurile s-au precipitat după ce Canaris a venit în România pentru a vedea ce se întâmplă cu omologul său român. „Canaris a venit în România şi s-a dus la Antonescu pentru a încerca să-l salveze. Numai că Antonescu i-a spus că este prea târziu şi că a fost executat. Asta se întâmpla cu o zi înainte de a fi executat“, spune Aurora Moruzov.

A doua zi, Ion Antonescu a trimis militari la Jilava şi în noaptea de 26 spre 27 noiembrie aceştia au întrebat unde este celula numărul 1 unde era închis Moruzov şi l-au împuşcat. „Au tras în el 11 gloanţe şi l-au înjunghiat cu baioneta. De asta spun că a fost armata, pentru că legionarii aveau doar puşti-mitralieră“, spune ea. Apoi, toţi cei închişi la Jilava au avut parte de aceeaşi soartă. 
 
Toate cadavrele au fost înhumate noaptea, la repezeală. Trupul neînsufleţit al lui Mihail Moruzov a ajuns într-o groapă săpată pe o alee din Cimitirul Bellu, din Bucureşti. Ulterior, a ajuns într-o groapă comună. 
 
Tot Aurora Moruzov povesteşte că despre noaptea masacrului de la Jilava a aflat amănunte de la fratele unei foste colege de internat, pe care o chema Vizica: „Eu ştiam că toţi fraţii ei erau legionari şi într-o zi, prin anii ’60, m-am întâlnit pe stradă la Bucureşti cu ea şi am rugat-o să mă lase să vorbesc cu fraţii ei. Ea mi-a zis să vin acasă la ea şi să stau ascunsă într-o altă cameră şi să ascult ce se vorbeşte. Aşa am făcut şi când unul dintre fraţii ei a intrat în casă, ea l-a pus să-i povestească cum a fost la Jilava. Şi el mi-a confirmat că tot ceea ce ştiam era adevărat“.
 
Acesta a fost sfârşitul spionului cu doar trei clase primare, care reuşise să creeze o reţea de spioni care concura în secolul trecut cu cele ale marilor puteri europene, cu care a capturat agenţi nemţi şi a cules informaţii importante pentru front. Ca o coincidenţă, şi mareşalul Ion Antonescu avea să fie împuşcat tot într-o celulă de la Jilava, în iunie 1946. 
 

 

Dacă apreciezi acest articol, te așteptăm să intri în comunitatea de cititori de pe pagina noastră de Facebook, printr-un Like mai jos:


citeste totul despre:
Modifică Setările