Bonele şi îngrijitoarele din Filipine cuceresc România. Asiaticele le dau clasă româncelor la seriozitate şi devotament

Bonele şi îngrijitoarele din Filipine cuceresc România. Asiaticele le dau clasă româncelor la seriozitate şi devotament

Bona Magi are grijă de două gemene din Bucureşti

Moda bonelor şi menajerelor filipineze a prins foarte bine în România, peste 600 de asiatice fiind angajate ca „fete-n casă“ de familiile de la noi. Avantajele sunt multe: discreţie, devotament, seriozitate, engleză vorbită la perfecţie şi educaţie ca la carte.

Ştiri pe aceeaşi temă

Numeroase românce au luat drumul Occidentului pentru a lucra ca bone, menajere şi îngrijitoare pentru familii de peste hotare. Multe dintre ele au plecat în Italia, dar au căutare şi în Austria, Germania sau Anglia. Cine le înlocuieşte în România? Există un răspuns, dar şi un nou trend: bonele, menajerele şi îngrijitoarele din Filipine.
 
Persoanele cu venituri bune, care îşi permit să angajeze o „fată în casă” se îndreaptă din ce în ce mai mult spre femeile din Filipine. 

Vestea că asiaticele sunt foarte bune în această meserie s-a răspândit foarte repede, din vorbă-n vorbă, astfel că în 2014, în casele românilor, lucrează cu contract de muncă aproximativ 600 de filipineze. Avantajul, spun cei care le-au angajat: provin dintr-o cultură diferită de a noastră, care le e împărtăşită copiilor români, cunosc bine engleza, şi sunt crescute după valori şi principii solide.
 
În România, cele mai multe bone şi menajere din Filipine lucrează în Bucureşti, unde sunt peste o sută, iar restul s-au împrăştiat în marile oraşe. Clienţii sunt oameni cu venituri peste medie, de regulă, afacerişti care au copii mici, dar şi cei care au rude în vârstă sau cu probleme medicale. 

Cherry, „mamă“ de gemeni
 
Cherry (34 de ani) este bonă angajată de o familie din Timişoara, pentru a avea grijă de copii gemeni, o fată şi un băiat, în vârstă de doi ani şi patru luni. Cherry vine după o experienţă de doi ani ca bonă în Taiwan. Acasă, într-un oraş situat lângă Manila, capitala arhipelagului Filipine, şi-a lăsat fetiţa de cinci ani şi a plecat în lume pentru a creşte copiii altora şi a face bani
 
„Sunt de aproape doi ani aici, la Timişoara. Sunt foarte mulţumită de familie şi de locul în care am venit. Am învăţat deja cuvinte multe în limba română. Aşa că, în casă, vorbesc cu copiii în engleză, română şi, câteodată, în tagalog (n.r. – limba vorbită în Filipine, pe lângă engleză). O dată pe săptămână avem o zi liberă, sâmbăta, iar atunci ies în oraş”, a spus Cherry.
 
Dacă în Filipine putea să câştige cel mult un salariu de 100 de dolari pe lună, în România e plătită cu 500 de dolari, la care se adaugă cazarea şi masa.
 
„E foarte greu să găseşti un loc de muncă bun în Filipine. Nu e uşor să fiu departe de familie, dar, după terminarea contractului, mă voi întoarce acasă. Mi-e dor de copilul meu”, a adăugat Cherry.
 
Ea a mai povestit, pentru „Adevărul”, că i-a fost destul de uşor să se adapteze la familia din România, iar cel mai greu i-a fost să se adapteze la temperaturile scăzute de la noi, în sezonul rece. 
 
Cherry de abia aşteaptă să ajungă acasă la copilul ei

Mama gemenilor de care are grijă Cherry ne-a mărturisit că nu are pretenţia ca filipineza să se ocupe de educaţia copiilor. „De asta mă ocup eu. Bona se ocupă doar de babyseeting. Trebuie să aibă grijă de sănătatea şi siguranţa copiilor, ca ei să fie bine îmbrăcaţi, hrăniţi, curaţi. Să aibă grijă de ei 24 de ore din 24. Sunt foarte mulţumită de Cherry”, ne-a spus femeia din Timişoara, protejându-şi identitatea. De altfel, pentru că contractul cu Cherry se va încheia în curând, timişorenii se gândesc să o înlocuiască tot cu o filipineză.
 
„Ea şi-a dorit să plece acasă, unde are un copil mic. Zilele astea, am interviu pentru o nouă bonă, tot din Filipine”, ne-a mai spus angajatoarea. 

„Sunt educate şi harnice”

Gloria (49 de ani), o altă filipineză, a fost angajată de o familie din Timişoara pentru a avea grijă de o femeie în vârstă de 78 de ani, operată pe creier. Acasă, în Filipine, şi-a lăsat trei copii, toţi peste 20 de ani, şi a decis să plece din ţară, pentru bani. A lucrat 13 ani în Arabia Saudită şi, de mai bine de un an, a ajuns în România. 

„Opt ani ne-am chinuit să găsim pe cineva de la noi din ţară. Am făcut multe încercări, dar majoritatea femeilor erau neserioase. Am avut alcoolice, frustrate, nevrotice, nerăbdătoare. Aveam nevoie de cineva care să stea permanent cu bunica. Aşa că eram nevoiţi să plătim trei persoane, pentru tura de dimineaţă, cea de după-amiază şi o femeie care să stea noaptea”, ne-a declarat, păstrându-şi anonimatul, omul de afaceri timişorean care a angajat-o pe Gloria. 

Bărbatul mai susţine că aşa a ajuns la „varianta filipineză”: „Gloria lucrează la noi de un an şi sunt foarte mulţumit. Sunt altfel crescute, au răbdare, sunt educate şi harnice. Important este ca ea să ştie de la început ce intră în atribuţiile sale. Nu am avut niciun fel de probleme”.
 
Timişoreanul mai susţine că a semnat, pentru doi ani, contractul cu Gloria: „După doi ani, e mai bine, însă, să angajezi o altă fată în casă. Sunt oameni şi ei şi intervine automulţumirea. Nu mai dă randamentul de la început. Dar, depinde de caz. Dacă te înţelegi bine cu ea, îţi este dragă, se adaptează în familie, poţi să continui tot cu ea”. 

De la biserică la mall

Şi Gloria e foarte mulţumită de timişorenii care au angajat-o. Ba chiar se simte lângă ei ca-n familie. „Mă înţeleg bine cu femeia de care am grijă. E ca mama mea. Mă iubeşte. Am lucrat 13 ani în Arabia Saudită, unde, doi ani, am avut grijă de copii, iar 11 ani am lucrat la o clinică medicală privată. Nu ştiam foarte multe despre România, doar că este o ţară din Europa”, ne-a spus Gloria, adăugând că şi-a propus să stea cât mai mulţi ani în România. 

Gloria mai are de gând să stea în România

În Timişoara, sunt angajate cu contract de muncă, fie ca bone, fie ca menajere, şase femei din Filipine. În zilele libere, toate se întâlnesc şi îşi petrec ziua împreună, în oraş. „Dimineaţa mergem la biserică. La Domul Catolic din Piaţa Unirii, pentru că noi suntem catolice, ca majoritatea  filipinezilor. Apoi, mergem la mall sau în Centru. Îmi place Timişoara. E un oraş liniştit, nu e aşa multă lume, nici maşini multe”, ne spune Gloria, care câştigă la noi un salariu lunar de 500 de dolari. 

Moda a ajuns şi la „casele mari“
 
Premierul Victor Ponta şi soţia sa, Daciana Sârbu, sunt printre românii care au preferat să angajeze o bonă discretă din Filipine, pentru a avea grijă de fetiţa lor. Salariul oferit: 500 de dolari lunar. „Avem o bonă din Filipine, are contract de muncă. Stă toată ziua cu fetiţa noastră, pentru că, din păcate, noi doi suntem plecaţi tot timpul”, a explicat, în urmă cu câţiva ani, Victor Ponta.

Printre persoanele publice din România care au recunoscut că au recurs la angajarea unei bone din Filipine este şi jucătoarea de tenis Raluca Sandu, fiica fostului preşedinte al Federaţiei Române de Fotbal, dar şi Ion Ion Ţiriac, fiul omului de afaceri Ion Ţiriac, Silviu Prigoană, Dana Războiu, actorul Dragoş Moştenescu sau solista Sanda Ladoşi. 

Cum se face recrutarea şi ce trebuie românii să le ofere filipinezelor

Una dintre primele firme de recrutare pentru bone din Filipine a fost înfiinţată la Bucureşti, în 2010, de către un cetăţean din Israel şi de către soţia acestuia, Magdalena Peisakh. Ideea de a aduce bone asiatice în România le-a venit în urma unei experienţe personale. Prima filipineză adusă de cei doi a fost chiar bona pentru gemenele lor. De patru ani, familia Peisakh lucrează cu aceeaşi femeie venită de departe. 

„Este foarte greu să găseşti o bonă internă de la noi de care să fii mulţumit. Noi am adus prima bonă pentru noi şi suntem foarte mulţumiţi. Ideea a venit după exemplul din Israel, unde sunt peste 60.000 de persoane din Filipine. Ele sunt angajate nu ca bone, ci ca îngrijitori pentru bătrâni. Suntem foarte mulţumiţi de bona noastră, Magi. De patru ani stă la noi. Copiii o iubesc foarte mult, dar şi ea pe ei”, a declarat Magdalena Peisakh, directorul agenţiei „Bone de Nota 10”, din Capitală.
 
Interviuri video online
 
Magdalena Peisakh mai susţine că bonele din Filipine vin cu contract de muncă pe doi ani. Înainte să ajungă în România, ele sunt recrutate de o firmă de profil acreditată din Filipine. La dosarul pentru angajare, ele depun cazierul judiciar, analize medicale la zi, actele de studii, iar apoi trebuie să treacă printr-un interviu preliminar. Dacă sunt selectate, ajung în baza de date a firmei de recrutare acreditată în Filipine, la care au acces şi firmele colaboratoare din toată lumea.

Magdalena Peisakh, directorul agenţiei "Bona de Nota 10", alături de gemenele ei

„Avem un parteneriat cu o firmă acrediată din Filipine. În funcţie de nevoi şi de cerinţa angajatorilor căutăm o bonă. Pe lângă munca de bonă, fetele fac şi menaj. Majoritatea şi gătesc mâncare asiatică, dar nu numai. Multe dintre ele au un curs de specializare şi traininguri în «housekeeping», altele au experienţă vastă în alte ţări. Multe au fost în ţările arabe, în China, Israel, în zona asiatică. Când ştim ce vrem, facem un interviu online cu ea, prin Skype. Apoi, noi le punem la dispoziţia clienţilor CV-urile şi prezentări video, după care are loc un interviu între angajator şi bonă”, a mai spus Magdalena Peisakh.

La plecare, le cumperi bilet de avion

Magdalena Peisakh mai susţine că vârsta minimă pe care trebuie să o aibă bonele sau menajerele filipineze este 28 de ani, iar cea maximă 55 de ani. Un punct în plus la dosarul de angajare este dacă ele sunt căsătorite, dacă au copii acasă, pentru a fi motivate să lucreze. Angajatorul este obligat să ofere pentru doi ani, cât durează contractul, salariul lunar, cazare, masă şi cele necesare pentru igiena personală bonelor, îngrijitoarelor sau menajerelor.
 
După doi ani, li se oferă şi un bilet de avion pentru întoarcerea acasă. Acestea sunt, de fapt, reguli impuse de către Ministerul Muncii din Filipine.
 
Filipineza Gloria s-a adaptat uşor la viaţa din Timişoara

Unul dintre marile avantaje ale bonelor din Filipine, spun cei care se ocupă de recrutarea lor şi de plasarea pe piaţa muncii, este discreţia. „Practic, nu le simţi prezenţa în casă, iar copilul poate să interacţioneze, astfel, cu o altă cultură, şi poate învăţa uşor engleza. Filipinezele sunt femei devotate, muncitoare, responsabile, înţelegătoare şi răbdătoare. Sunt blânde cu copiii. Avantajul bonelor interne este că asigură şi menajul complet al casei”, mai spune Magdalena Peisakh. 
 

FOTO Aventurier în Indonezia: Românul care experimentează traiul aproape primitiv al papuaşilor

FOTO Bioenergeticianul român care-i tratează pe călugării budişti din Thailanda

Dacă apreciezi acest articol, te așteptăm să intri în comunitatea de cititori de pe pagina noastră de Facebook, printr-un Like mai jos:

citeste totul despre: