Cum a obţinut o mireasă daune morale pentru rochia făcută la comandă: „Ghinion, miresele nu stau cu mâinile pe sus“

O mireasă care a rămas fără rochie cu trei zile înainte de nuntă a cerut daune morale FOTO Arhivă

Un dosar din arhiva Tribunalului Timiş scoate la iveală modul în care o tânără a obligat o firmă producătoare de rochii de mireasă să îi restituie banii pentru rochie şi să îi achite şi daune morale.

O tânără din Timişoara nemulţumită de rochia de mireasă realizată la comandă a dat în judecată firma producătoare, cerând să îi fie restituiţi banii, să îi fie plătită diferenţa achitată pentru o rochie mai scumpă şi să îi fie plătite daune morale de 10.000 de lei pentru că a rămas fără rochie de mireasă cu trei zile înaintea nunţii. Totul a început în vara anului 2016, când o tânără şi-a comandat o rochie de mireasă pentru nunta programată în 1 octombrie 2016.

Mireasa a arătat că prima probă a rochiei a avut loc la începutul lunii septembrie, ocazie cu care a constatat că nu îşi putea ridica deloc braţele şi nu se putea mişca având rochia îmbrăcată. Astfel, a cerut efectuarea modificările necesare, urmând ca rochia să fie ridicată în 15 septembrie, cu două săptămâni înainte de nuntă.

Tânăra s-a mai plâns judecătorilor că la data la care rochia trebuia ridicată, a constatat cu stupoare „nu doar că rochia nu era finalizată, ci nici măcar materialul necesar efectuării modificărilor solicitate nu era comandat”. Cu o săptămână înainte de nuntă, mireasa s-a dus să îşi ia rochia, ocazie cu care a constatat că „deşi mânecile acesteia erau modificate, tot nu putea ridica mâinile”.

Mireasa şi-a exprimat nemulţumirea, iar croitoreasa a încercat pe loc să repare mânecile rochiei. În final, după aceste ultime modificări reuşea să ridice mâinile, dar nu mai mult de 45 de grade. Tânăra a arătat că după ce a cerut explicaţii i s-a spus: „Ghinion, miresele nu stau cu mâinile pe sus”.

Mireasa a mai arătat în instanţă că, fiind în stare de şoc şi presată de timp, a luat rochia pentru care a plătit 3.500 de lei, sperând să găsească o croitoreasă care să repare rochia. Ajunsă, însă, acasă avea să constate că nici voalul nu era de culoarea solicitată, astfel că a doua zi s-a întors la firma producătoare.

Când mai erau trei zile până la nuntă, mireasa tot nu avea rezolvată problema rochiei. Astfel, i-a cerut patroanei rezilierea contractului şi restituirea banilor, lucru cu care patroana croitoriei a fost de acord, dar a cerut un răgaz de o săptămână pentru a putea restitui banii.

Rochie cumpărată în regim de urgenţă

Rămasă cu trei zile înainte de nuntă fără rochie, mireasa şi-a cumpărat o altă rochie. Preţul a fost, însă, cu aproape 2.000 de lei mai mare decât rochia pe care voia să o facă la comandă. După nuntă, mireasa şi-a cerut banii înapoi pentru rochia neconformă, dar patroana croitoriei i-a spus de fiecare dată că „din lipsa fondurilor, nu poate momentan să o despăgubească”.

Urmare a acestei situaţii, mireasa a deschis proces cerând judecătorilor să oblige firma producătoare de rochii de mireasă să îi restituie banii, să îi plătească diferenţa achitată pentru rochia cumpărată în regim de urgenţă, dar să îi achite şi daune morale de 10.000 de lei.

Judecătorii i-au admis tinerei în parte cererea, obligând-o pe mireasă să restituie rochia neconformă, iar pe firma care a creat rochia să achite contravaloarea produsului, diferenţa pentru rochia cumpărată în regim de urgenţă şi daune morale de 5.000 de lei.

„Reclamanta a menţionat că i-a fost adusă atingere integrităţii sale psihice, prin stresul provocat de starea de incertitudine cu privire la dobândirea unei rochii de mireasă. A arătat că i-a fost afectată şi capacitatea de a lucra, menţionând că evenimentele au consumat-o din punct de vedere emoţional şi a fost în imposibilitate de a se mai bucura cum se cuvine de nuntă. Instanţa apreciază că evenimentele în cauză i-au provocat reclamantei o stare de incertitudine şi suferinţe pe plan moral, reclamanta fiind nevoită să efectueze demersuri pentru achiziţionarea unei rochii noi cu mai puţin de o săptămână înainte de nuntă”, se arată în sentinţa Judecătoriei Timişoara, menţinută şi de Tribunal, unde decizia a rămas definitivă prin neatacare.