De ce a fost construit combinatul siderurgic la Galaţi. Specialistul german care a lucrat fără oprire pentru a porni combinatul

Gheorghe Gaston Marin îndeplinea funcţia vicepreşedinte al Consiliului de Miniştri, însărcinat cu coordonarea ministerelor industriei grele, şi, totodată, preşedinte al Comitetului de Stat al Planificării.

Acesta a menţionat în memoriile sale de ce s-a ales construirea combinatului siderurgic la Galaţi: „Amplasarea la Galaţi a noului centru siderurgic avea mai multe motive: aprovizionarea directă pe Dunăre cu materii prime, transport pe cale ferată, cu linie directă din U.R.S.S. a minereului de la Krivoi Rog şi a cocsului sau a cărbunelui cocsificabil din Donbas şi multe alte avantaje regionale şi locale“.

Proiect românesc 

Combinatul a fost construit după un proiect al Institutului de Proiectări Metalurgice. „Realizarea combinatului de la Galaţi era unul dintre principalele obiective ale planului şesenal 1960–1965. (...) Întregul combinat a fost realizat pe baza concepţiei şi proiectelor Institutului de Proiectări Metalurgice (IPROMET) din Bucureşti de un grup numeros de ingineri metalurgi, constructori, automatişti, electronişti cu o vastă experienţă în producţie şi care au efectuat numeroase vizite în străinătate pentru a vedea cele mai recente realizări ale siderurgiei mondiale“, arată Gheorghe Gaston Marin în lucrarea „În serviciul României lui Gheorghiu-Dej. Însemnări din viaţă“. 

Echipamente din Franţa, Germania şi URSS

Cea mai mare parte din echipamentele folosite au fost de provenienţă românească, dar au fost aduse o serie de instalaţii din Franţa, Germania sau URSS:

„Echipamentele combinatului pentru furnale, cocserie, depozite de minereu şi cărbune, transporturi cu vagoane specializate şi altele, au fost produse în cea mai mare parte în ţară. Au fost achiziţionate laminorul de tablă groasă din Franţa, laminorul sleabing şi laminorul de benzi la cald din U.R.S.S., cea mai mare parte a oţelăriei L-D1, laminorul de benzi la rece, instalaţiile de zincare şi cositorire din R.F. Germania, fabrica de oxigen necesar oţelăriei din Marea Britanie“,

a mai prezentat Gheorghe Gaston Marin. 

Construit cu specialişti români

La construcţia combinatului au lucrat în cea mai mare parte muncitori şi specialişti români, dar Gheorghe Gaston Marin îşi aminteşte de un specialist german care a lucrat fără oprire toată noaptea până a doua zi la prânz şi a reuşit să remedieze probleme apărute la un echipament principal: 

„Construcţia şi montarea combinatului au fost realizate în întregime de ingineri, tehnicieni şi muncitori români, cu asistenţa unor specialişti străini trimişi de firmele furnizoare ale echipamentelor importate. Şantierul, organizat pentru construirea şi montarea combinatului, avea un regim de lucru în trei schimburi continuu, fără oprire duminica sau de sărbători, având cantine şi puncte de alimentare“.

În general, instalaţiile de import s-au comportat bine şi reprezentanţii furnizorilor pe şantier au arătat înţelegere şi flexibilitate faţă de problemele ridicate de beneficiar. „Singura defecţiune mai importantă, în perioada intrării în probe, a avut loc la fabrica de oxigen, al cărei compresor principal, livrat de firma «Demag» din RFG s-a gripat şi a atras după sine oprirea oţelăriei şi, în consecinţă, a întregului combinat. La o chemare telefonică, Demag a trimis în aceeaşi zi cu avionul un specialist cu un nou lagăr, pe care l-am adus cu maşina de la aeroport şi care din aceeaşi seară şi până a doua zi la prânz a montat lagărul şi a repus în funcţiune compresorul avariat. Am stat, cu sufletul la gură, […] lângă tehnicianul german, admirându-i competenţa şi conştiinciozitatea, refuzând orice propunere de a face o pauză şi de a servi o gustare“.