Mica violenţă în şcoli. Sfaturi de la poliţişti pentru elevi: Evitaţi tovărăşia persoanelor conflictuale

Mica violenţă în şcoli. Sfaturi de la poliţişti pentru elevi: Evitaţi tovărăşia persoanelor conflictuale

Lovirile reprezintă jumătate din infracţiunile sesizate în ultimul an şcolar FOTO Adevărul

Mica violenţă reprezintă principala problemă întâlnită în instituţiile de învăţământ preuniversitar, faptele de lovirile şi alte violenţe reprezintă mai mult de jumătate din infracţiunile sesizate în ultimul an şcolar. Rata medie a infracţiunilor sesizate în şcoli la nivel de judeţ este de 0,59, majoritatea violenţelor apar drept consecinţe ale unor conflicte spontane ce pleacă de la certuri banale între copii.

 
Prevenirea violenţei în şcoli, a delincvenţei juvenile şi a victimizării copiilor reprezintă priorităţi de acţiune pentru Poliţia Română. De peste 10 ani, Poliţia Română derulează programe de prevenire care au drept scop scăderea riscului victimal şi infracţional în rândul copiilor, şcolile reprezentând zonele către care se orientează cu precădere eforturile în activitatea de analiză şi prevenire.
 
Pentru eficientizarea mesajului preventiv, adaptarea şi reorientarea strategiei către domeniile, zonele şi grupurile cu risc ridicat, Poliţia Română, prin Institutul de Cercetare şi Prevenire a Criminalităţii, cu sprijinul Direcţiei de Ordine Publică, a realizat o analiză privind climatul de siguranţă în şcoli. Conform Poliţiei Române, în rândul copiilor agresivitatea cunoaşte o multitudine de moduri de exprimare, de la agresivitate fizică, la agresivitate verbală sau indirectă - manifestatată prin jigniri, intimidare, discriminare, marginalizare sau hărţuire.
 
Având în vedere datele disponibile, infracţionalitatea sesizată în şcoli nu are o evoluţie constantă în ultimii ani, înregistrându-se uşoare variaţii de la an la an. Activităţile de prevenire derulate de poliţie sunt apreciate ca fiind de impact în rândul elevilor, acestea având atât rol de informare, cât şi de prevenire. Rata medie a infracţiunilor sesizate în şcoli la nivel de judeţ este de 0,59. Mica violenţă reprezintă principala problemă întâlnită în instituţiile de învăţământ preuniversitar. Lovirile şi alte violenţe reprezintă 54,9% din infracţiunile sesizate în ultimul an şcolar.
 
La nivel naţional, în perioada ianuarie-septembrie 2018, au fost susţinute în unităţile de învăţământ şi în tabere peste 16.000 de activităţi de informare pentru preşcolari, şcolari, liceeni pe diferite domenii de interes, în cadrul priorităţii naţionale „Prevenirea delicvenţei juvenile şi a victimizării minorilor”.
 
Recomandări pentru elevi în vederea prevenirii violenţei în şcoli:
 
-   Fiţi atenţi atunci când vă alegeţi prietenii. Evitaţi tovărăşia persoanelor violente, sau conflictuale;
 
-   Nu vă lăsaţi influenţaţi de ceilalţi. Analizaţi singuri riscurile la care vă expuneţi pe baza educaţiei primite şi a propriei experienţe;
 
-  Daca vreun coleg sau prieten vă roagă să faceţi ceva cu care voi nu sunteţi de acord, refuzaţi categoric, indiferent de promisiunile sau ameninţările primite;
 
-  Spuneţi-le prietenilor voştri să nu răspundă cu violenţă la provocările altor grupuri şi atrageţi-le atenţia asupra consecinţelor comiterii de fapte antisociale;
 
-  Când sunteţi jigniţi sau victime ale comportamentului violent al unor colegi sau al persoanelor din anturaj, anunţaţi profesorii, părinţii şi poliţia, pentru a fi ajutaţi;
 
-   Fiţi prudenţi în relaţiile cu persoanele nou cunoscute, pentru a nu fi manipulaţi să comiteţi infracţiuni sau să deveniţi victima acestora;
 
-  Dacă intraţi într-o dispută cu un alt coleg, fiţi primii care renunţă. Amintiţi-vă că urmarea acesteia poate fi: rănirea voastră sau catalogarea ca „bătăuşi” de cei din jur.
 
Recomandări pentru cadrele didactice:
 
-    Identificaţi elevii cu potenţial violent;
 
-    Implicaţi-i în activităţile şcolare sau de timp liber şi încercaţi să le descoperiţi interesele şi aptitudinile;
 
-   Evitaţi centrarea doar pe sancţiune şi excludere şi mai mult pe prevenţie şi susţinere a victimei şi a celui violent;
 
-   Introduceţi, în sesiunile de dezbateri cu elevii, teme relevante pe această problematică;
 
-    Derulaţi programe şi activităţi extracurriculare în unităţile de învăţământ: concursuri tematice, prezentări interactive a unor teme legate de violenţa şcolară.
 
Recomandări pentru părinţi:
 
-    Comunicaţi cu fiul/fiica dumneavoastră, fiecare copil trebuie înţeles şi personalitatea lui trebuie respectată;
 
-    Discutaţi la sfârşitul fiecărei zile cu copilul dumneavoastră despre ziua ce a trecut. Uneori copii nu vor să spună dacă au probleme la şcoală. începeţi prin a-1 întreba dacă la şcoală a văzut pe cineva hărţuind, agresând verbal sau fizic un alt coleg sau orice altceva ce l-a făcut să nu se simtă în siguranţă. Fiţi atenţi la unul sau mai multe din următoarele semne: scăderea calificativelor primite, pierderea prietenilor, haine rupte;
 
-   Dacă vă spune că pierde frecvent bani sau alte valori sau dacă observaţi că sustrage
bunuri din casă, e posibil să fie victima unor delincvenţi minori sau majori care percep „taxe de protecţie”. Discutaţi deschis, cu tact, cu copilul dumneavoastră şi dacă această situaţie se confirmă, sesizaţi imedia poliţia;
 
-  Interesaţi-vă permanent de situaţia şcolară a copilului dumneavostră;
 
-  Fiţi fermi cu minorul, dar nu agresivi, violenţa nu este nicidecum o modalitate de soluţionare a problemelor, ci mai degrabă le amplifică; încercaţi să-i cunoaşteţi şi să vă apropiaţi de prietenii copiilor dumneavostră; Asiguraţi în familie un climat afectiv de bună înţelegere;
 
-  Controlaţi-vă limbajul şi comportamentul în prezenţa copiilor! Aceştia vă vor imita, iar dacă vor avea o atitudine agresivă faţă de ceilalţi, vor primi un răspuns cel puţin la fel de agresiv. Ţineţi minte: exemplul dumneavoastră personal impresionează mai mult decât sfaturile pe care le daţi!
 
-Alegeţi comunicarea: lipsa dialogului creează bariere greu de trecut în relaţia copil-părinţi;
     
- Fiţi permanent atenţi la modul în care copiii dumneavoastră folosesc intemetul acasă şi la şcoală. Vorbiţi cu ei despre ceea ce fac atunci când navighează pe internet, ce siteuri vizitează, cu cine corespondează prin email, cu cine corespondează prin e-mail sau pe reţelele de socializare;
 
 - Când situaţia pare a scăpa de sub control, aaresaţi-vă celor care vă pot fi de ajutor (profesori, poliţie, organizaţii neguvemamentale, asociaţii de tineret) - vă pot sfătui şi sprijini în rezolvarea problemelor;
 
- Discutaţi cu conducerea şcolii despre planul de siguranţă a şcolii, despre cum sau dacă vă puteţi implica în acest plan de siguranţă, care credeţi că sunt priorităţile care trebuie avute în vedere pentru ca elevii să-şi desfăşoare activitatea într-un climat de siguranţă.
 

Dacă apreciezi acest articol, te așteptăm să intri în comunitatea de cititori de pe pagina noastră de Facebook, printr-un Like mai jos:

citeste totul despre: