Prostituţia în Sibiul interbelic: fetele au condicuţe şi pot fi găsite pe străzile Olari, Blănari şi Bumbului. Cele mai multe sunt unguroaice şi câştigă chiar şi 2.000 de lei într-o singură noapte
0
Un studiu publicat în revista Sibiul Medical în anul 1940 face o radiografie extrem de amănunţită a fenomenului prostituţiei în Sibiu, fiind făcută inclusiv evaluarea intelectuală şi psihologică a prostituatelor. Pentru a le „stimula” să renunţe la un moment dat la meserie, autorităţile le obligă să pună lunar la CEC bani din care, odată strânşi, multe şi-au cumpărat case şi s-au retras din branşă.
Studiul este elaborat de două asistente sociale, M.Teodorescu şi C. Camuescu, şi este intitulat „Contribuţiuni la problema prostituţiei în Sibiu – Aspecte sociale, ereditare şi psihologice”.
Asistentele descriu măsurile luate de autorităţi după anul 1930 când, odată cu noua lege sanitară, bordelurile au fost desfiinţate. Cum cea mai veche meserie din lume se practica în continuare, în case particulare închiriate în centrul oraşului, autorităţile, prin Serviciul Sanitar Municipal, se văd nevoite să ia măsuri.
„ Mai întâi, se hotărâşte ca toate prostituatele să locuiască la anumiţi proprietari şi în anumite străzi, ca simple chiriaşe şi liber profesioniste. Cum casele ce odinioară serviseră drept bordel nu au fost întrebuinţate pentru altceva, proprietarii au luat aceste fete ca simple chiriaşe, cari plăteau 100 de lei zilnic pentru întreţinere completă. Sunt libere să-şi întrebuinţeze timpul şi câştigul după plăcerea fiecăreia. Proprietarul, care în realitate este tot un patron, nu are voie să le împrumute bani şi este obligat să ţină un registru de casă în care este trecută orice nou venită şi cele care pleacă”, se arată în studiul citat.
Condicuţa şi carnetul CEC
Odată ce ajung în oraş, prostituatele sunt obligate să anunţe Serviciul Sanitar şi să facă o cerere pentru a li se aproba practicarea celei mai vechi meserii din lume. Primesc apoi „condicuţa”, un carnet roşu care conţine fotografia fiecăreia şi datele personale. Se înscriu la Biroul Populaţiei, rămân sub controlul sanitar iar când părăsesc Sibiul sunt obligate să anunţe şi să indice oraşul unde pleacă.
Iar la iniţiativa doctorului Sturza, medicul şef al municipiului, autorităţile vin cu o măsură inedită. „Pentru a pune capăt exploatării nemiloase a patronilor, a logodnicilor şi a cheltuielilor lor exagerate” fiecare este obligată să depună săptămânal la CEC cel puţin 200 de lei. Carnetele CEC se ţin la Serviciul Sanitar şi le sunt încredinţate când părăsesc oraşul, cu condiţia ca, dacă revin în oraş, să aibă depusă exact suma cu care au plecat.
„Rezultatul acestei măsuri a fost fericit în unele cazuri, căci unele au economisit în 2-3 ani peste 100.000 de lei, cu care şi-au cumpărat casă, mobile şi s-au retras din prostituţie”, se arată în studiu.
Cât priveşte asistenţa medicală pentru practicantele celei mai vechi meserii din lume, aceasta este gratuită. Toate au fişe de sănătate la policlinică şi sunt obligate să facă, la fiecare 3 luni, tratament profilactic împotriva sifilisului.
Prostituatele locuiesc pe străzile Blănari, Olari şi Bumbului. Câştigul ajunge în cazul unora la 2.000 de lei pe noapte
Numărul prostituatelor în Sibiu nu depăşeşte 80 vara şi 50-60 iarna, iar casele unde acestea pot fi găsite sunt pe străzile Olari, Blănari şi Bumbului. Studiul descrie inclusiv cum arătau camerele în care acestea îşi desfăşurau activitatea.
„Locuiesc câte 15-20 într-o casă, fiecare cu camera ei, amenajată confortabil, curat, cu oglinzi, covoare şi chiar plante verzi. Dar cu tot aranjamentul lor interior, aceste camere nu sunt deloc prietenoase; sunt respingătoare, un miros de tutun şi băutură pluteşte în aer, sunt luminate discret, la care aspect de adaugă impresia neplăcută a fetelor care te privesc cu neîncredere unele, cu ironie sau nepăsare, au gesturi indecente, vorbesc urât, îmbrăcămintea le este sumară, citesc literatură pornografică”.
Câştigul variază „în raport cu numărul clienţilor, cu obişnuinţa şi rezistenţa fiecăreia precum şi cu dorul de câştig”. Cele mai dornice de câştig primesc până la 20-25 de clienţi pe noapte, iar cele mai frumoase şi mai căutate câştigă chiar şi 2.000 de lei pe noapte. La celelalte, câştigul este de 200-300 de lei pe noapte.
Prostituatele, după naţionalitate: 18 românce, 25 de unguroaice, 4 nemţoaice şi 3 evreice. Aproape 95 la sută sunt „înapoiate mintale”
Studiul practic pe care se bazează cercetarea este făcut pe 50 de prostituate, dintre care 25 sunt unguroaice, 18 românce, 4 nemţoaice şi 3 evreice. Dintre acestea, 22 au patru clase primare, 4 câte 2-3 clase gimnaziale iar 19 sunt analfabete.
„În ceea ce priveşte inteligenţa prostituatelor, aceasta este inferioară, media vârstei mintale fiind 10 ani şi 8 luni. Repartizate după coeficientul intelectual care în medie a fost fixat la 76, găsim că 94,53% sunt înapoiate mintale. Iar după gradul de înapoiere mintală, 16,20% sunt moroane, 40,5% sunt mărginite, 37,83% sunt proaste şi numai 5,47% sunt normale.
În ceea ce priveşte aspectul emotiv-activ, prostituatele au o stăpânire de sine redusăşi o tensiune psihică mare, dovedind că lucrează obişnuit, cu întreaga energie psihică de care dispun. Prostituatele prezintă o tendinţă generală psihopatică foarte accentuată, aproape toate tendinţele lor depăşind media normalilor şi înclinând spre o tendinţă de instabilitate psihică.
În ceea ce priveşte viaţa instinctivă a prostituatelor, aceasta este predominată de patru impulsuri: sexual, cel mai dezvoltat, achizitiv, nutritiv şi de afirmare proprie. Cel mai scăzut este impulsul de curiozitate, nu le interesează nimic în afară de meseria lor”, arată autoarele studiului.
Cazuri concrete
Autoarele studiului spun că în foarte multe cazuri familia şi mediul în care s-au format au influenţat alegerea celei mai vechi meserii din lume, combinate cu „o constituţie nativă defectuoasă”. Pentru a-şi susţine afirmaţiile, sunt exemplificate şi câteva cazuri concrete.
Cazul S.G., 24 de ani
Femeia provine dintr-o familie cu un frate al tatălui alcoolic, o mătuşă fostă prostituată care a murit de TBC, o soră a mamei „nebună” şi mama decedată în urma unui atac de cord. „Probanda, rămânând orfană de mamă, tatăl fiind beţiv, aducea diferite femei acasă, a fost ademenită de un şofer cu care care a avut un copil la vârsta de 15 ani. Părăsită de şofer, acasă fiind certată şi bătură, s-a dedat prostituţiei pe care o practica de la vârsta de 17 ani. Se complace în această viaţă, fumează foarte mult, preferă clienţii tineri şi bruni. Ca intelect, face parte din cele mărginite”.
Cazul P.A., 19 ani
„Nu ştie nimic despre bunicii ei, căci a fugit de acasă de la vârsta de 14 ani. La şcoală a urmat numai 3 clase primare, a fost dată la croitorie, dar nu i-a plăcut să înveţe, îi plăcea să meargă la cinematograf şi să se întâlnească cu băieţii. Tatăl probandei, bine situat, a suferit mult din cauza purtării ei. A murit într-un accident, iar soţia a trăit după aceea în concubinaj cu trei bărbaţi. Fiind descoperită de mamam ei că avea raporturi sexuale cu concubinul, a bătut-o şi ea a fugit de acasă. A continuat să se întâlnească cu concubinul mamei ei, care până la urmă chiar el i-a înlesnit să se întâlnească cu diferiţi bărbaţi. Obişnuindu-se apoi cu acea viaţă care nu-i cerea niciun efort pentru a câştiga, a plecat la Braşov, Cluj, Deva, practicând prostituţia. Îi place această meserie şi nu se gândeşte să înceapă o viaţă corectă şi normală”.
Cazul B.A., 26 de ani
Femeia provine dintr-o familie cu un bunic alcoolic, un frate al tatălui hoţ de cai şi criminal, închis la penitenciarul Aiud şi o soră a mamei care şi-a omorât concubinul.
„Tatăl probandei a fost tuberculos şi alcoolic şi a murit paralizat. Într-un acces de beţie a avut raporturi sexuale cu probanda fiica lui legitimă, rezultând un copil debil mintal, care este la mama ei. Mama probandei este surdă şi retardată. Doi fraţi ai probandei sunt delincvenţi recidivişti. Probanda are patru clase primare, ca intelect trece drept normală, ca şi constituţie psihică este foarte instabilă şi cu înclinări spre indisciplină şi perversitate. Practică prostituţia de 4 ani, pretextând că nu găseşte de lucru, iar în fabricile unde a lucrat era plătită puţin şi nu-i ajungea”.
Se încarcă comentariile...
