Ion Ceauşu visează la ziua în care va antrena pe FC Argeş
0
Fostul fotbalist care şi-a petrecut cea mai mare parte a carierei la FC Argeş aşteaptă clipa când va reveni ca antrenor pe stadionul din Trivale, unde şi-a tocit crampoanele.
Născut şi crescut în Piteşti, Ion Ceauşu a avut de mic înclinaţii către sport. În clasa I, s-a apucat de gimnastică, iar un an mai târziu avea să se orienteze către sportul cu balonul rotund, care avea să-i aducă ulterior foarte multe satisfacţii. O perioadă le-a îmbinat pe amândouă. Dimineaţa se antrena în sala de gimnastică de la şcoala unde învăţa, iar după –amiază bătea mingea pe terenul de fotbal, care se afla la câţiva zeci de metri de blocul unde locuia.
Nicoale Dobrin i-a pus pe braţ banderola de căpitan
Asta până într-o zi când antrenorul de la fotbal, prosorul Mihai Georgescu l-a pus să aleagă între gimnastică şi fotbal. „Într-o zi, aveam programate la aceeaşi oră antrenamente şi la gimnasticdă şi la fotbal. Nu ştiam ce să fac. Profesorul Georgescu m-a pus să aleg vestiarul în care vreau să merg, la fotbal sau la gimanstică. Am stat câteva secunde să mă gândesc după care am intrat în vestiarul unde se aflau colegii mei de la fotbal”, îşi aminteşte Ion Ceauşu. Avea să fie alegerea potrivită, pentru că gazonul i-a purtat noroc, deşi s-a născut într-o zi de 13. Astfel, după ce şi-a încheiat junioratul la clubul „Aripi” Piteşti, Ion Ceauşu a ajuns la FC Argeş, club la care avea să debuteze în Divizia A la 19 ani. Un merit în ascensiunea sa l-a avut Nicoale Dobrin, care i-a încredinţat banderola de căpitan de echipă în 1992, la 22 de ani. „ Pentru mine, Nicolae Dobrin înseamnă mult. Nu cred că se va mai naşte un jucător la fel de mare ca el. În cariera mea de fotbalist, Nicolae Dobrin a fost omul care mi-a dat elanul de care aveam nevoie în anii tinereţii”, povesteşte mijlocaşul cu şut de temut pentru portari. La FC Argeş, a jucat opt ani, până în 1998 când a fost la un pas să abandoneze fotbalul din cauza unui accident nefericit.
Gimnastica i-a salvat cariera de fotbalist
„ În iarna anului 1998 am căzut de pe casa din comuna Bradu, acolo unde mă mutasem cu familia. M-am întors de la săniuş împreună cu băiatul meu cel mare şi am văzut că e o fisură pe acoperiş pe unde se infiltreză apa. Am urcat pe acoperiş să văd ce se întâmplă şi am aplunecat. Am căzut de la înălţimea de 8 metri. Am avut refex, pentru că făcusem gimnastică şi am atenuat căderea. Am căzut în picioare, sprijinându-mă în mâini. Însă, pur şi simplu, de la căzătură mi-a explodat călcâiul. Am fost foarte aproape de nu mai putea juca fotbal. Aveam Am avut noroc însă, pentru că nu mi-a fost afectat osul de la călcâi”, spune fostul jucător al lui FC Argeş. Acccidentul l-a ţinut totuşi departe de gazon aproape o jumătate de ani. După recuperare, a încercat să se transfere în străinătate, în Emiratele Arabe Unite, acolo unde antrena Ilie Balaci. Ar fi avut şansă să câştige banii frumoşi din mâinile şeicilor, numai cădupă perioada de probe în locul său la echipă a fost preferat un brazilian. Reîntos în ţară, după trei luni petrecute în Emirate, Ion Ceauşu şi-a regăsit locul în Divizia A la Gloria Bistriţa, acolo unde antrenor era Constantin Cârstea, fost jucător şi el la FC Argeş. A continuat să joace fotbal până în 2003, strângând în total 280 de meciuri în prima ligă naţională. În această perioadă, a înscris 16 goluri, din postura de mijlocaş central. În acelaşi an a absolvit şi Şcoala Naţională de Antrenori la Bucureşti, sub comanda lui Mircea Rădulescu, şi până în prezent a antrenat două echipe. Prima a fost Sporting Piteşti, în Liga a III-a, iar cealaltă FC Internaţional Piteşti, în Liga a II-a, echipă pe care a salvat-o de la retrogradare în 2004. Actualmente, Ion Ceauşu este liber de contract şi aşteaptă clipa când visul său ca antrenor şi va împlini. „ Am jucat atâţia ani la FC Argeş şi, bineînţeles, că tot aici vreau să mă afirm şi ca antrenor. Sufletul meu rămâne la FC Argeş astfel că visez la ziua când voi revini ca antrenor pe stadionul unde mi-am tocit crampoanele”, conchide Ion Ceauşu.
Întrebari şi răspunsuri
Care este cel mai bun preşedinte de club de fotbal din România?
După părerea mea, Jean Pădureanu. Asta nu pentru că am jucat eu acolo, ci pentru că Jean Pădureanu este genul de om parolist. Ce-ţi promite, aia îţi dă. Îmi aduc aminte că mai aveam de primit 700 de dolari de la Bistriţa. Plecasem de acolo, iar într-o zi m-a sunat nea Jean Pădureanu şi din discuţie şi-a amintit că mai avea să-mi dea acei bani. A doua zi mi i-a trimis pe un fost coleg de echipă care avea drum spre Piteşti.
Băieţiilor tăi le palce fotbalul?
Amândoi îmi moştenesc pasiunea pentru fotbal. Cel mare, care are 16 ani, joacă la juniori la clubul unde am crescut şi eu, fostul „Aripi” Piteşti, iar cel mic, care are 8 ani, este la o grupă de copii şi juniori de la FC Argeş. Sunt ambiţioşi şi mă simt mândru când îmi spun că vor să ajungă şi ei să joace pentru FC Argeş în Liga I.
Ce-i place
„ Cel mai bine mă simt când sunt înconjurat de familie, de soţie şi de copii. În timpul liber, mergem împreună la film, ieşim la un grătar sau mergem în excursii, să vizităm diferite locuri din ţară, care au legătură cu trecutul nostru istoric”
Ce nu-i place
„ Cel mai mult mă deranjează că noi, cei care am făcut ceva pentru FC Argeş, nu suntem băgaţi în seamă de cei care conduc actualmete clubul. Mă doare inclusiv faptul că foştii jucători ai lui FC Argeş nu sunt invitaţi să asite din tribuna oficială la meciurile de acasă ale echipei. Nu că nu ne-am permite să plătim un loc la oficială, ci pur şi simplu din respect”.
Se încarcă comentariile...
