Mărţişoare de secol 19. Cum arată „Funia timpului“ care o celebra pe Baba Dochia

Mărţişoare de secol 19. Cum arată „Funia timpului“ care o celebra pe Baba Dochia

Sursa Facebook Complexul Muzeal Naţional Neamţ

Două mărţişoare extrem de rare, din 1886 şi 1900, sunt mărturia modului în care erau confecţionate simbolurile primăverii acum mai bine de un secol.

Ştiri pe aceeaşi temă

În „zestrea“ Muzeului de Istorie şi Etnografie Târgu Neamţ se află două mărţişoare inedite, valoarea lor fiind dată de faptul că sunt rare şi mai ales foarte vechi, datând unul din anul 1886, iar celălalt din 1900. 
 
Începutul primăverii stă sub semnul Mărţişorului, un simbol străvechi al regenerării continue a vieţii, care are specific actul confecţionării, al purtării şi al dăruirii unui şnur răsucit din două fire de lână sau mătase, de care, în trecut, era agăţată o monedă din aur, argint, aramă sau un medalion. 
 
Astfel că de 1 Martie, muzeograful Renata Buzău de la Târgu Neamţ a readus în actualitate cele două exponate. 
 
Pe pagina de Facebook a Complexului Muzeal Naţional Neamţ, într-o postare intitulată „Mărţişorul sau «Funia timpului»“, aceasta aduce în atenţia publicului obiectele simbolice inedite deţinute de muzeul din oraşul de sub Cetatea Neamţ. 
 
„Primul are o vechime de 135 de ani, formă circulară, este confecţionat dintr-un metal alb, însă, din păcate, provenienţa acestuia nu ne este cunoscută. Inscripţia de pe avers şi personajul feminin de pe revers, Baba Dochia, confirmă rolul acestei piese extrem de rare din a doua jumătate a secolului al XIX-lea“, explică muzeograful de la Complexul Muzeal Naţional Neamţ. 
 
 
Pe avers este reprezentată o rândunică în zbor, care duce în cioc ceea ce pare a fi o panglică pe care scrie cu majuscule „La mulţi ani cu sănătate“, iar în mijlocul formei rotunde este menţionată data de 1 martie 1886. Pe revers sunt trei rândunici în zbor spre soare, iar ceva mai jos se observă figura unei femei, care are într-o mână un băţ, iar la picioare o turmă de oi, în fapt o referire la legendele legate de Baba Dochia şi primăvară. 
 
Al doilea mărţişor are tot formă circulară, iar pe „faţă“ este scris numele gravorului, „CARNIOL FIUL“, localitatea în care a fost realizat, „BUCURESCI“, precum şi inscripţia „1 MARTIE 1900“. Pe revers este o ramură cu flori. 
 
„Având în vedere raritatea unor asemenea piese, dificultatea executării lor şi necesitatea de a le repurta, astfel de exemplare erau reinscripţionate. Este şi cazul medalionului pe care instituţia noastră îl deţine şi care prezintă anul 1900 gravat peste o datare mai veche“, mai spune muzeograful. 
 

Mărţişorul, inclus din 2017 pe lista reprezentantivă UNESCO 

Mărţişorul a fost confecţionat cel mai probabil din alamă şi a fost donat, alături de alte piese deosebite, de către profesorul Vasile Vrânceanu. De altfel, multe din bunurile culturale date muzeului de dascălul din Târgu Neamţ au fost adunate în timpul carierei de cadru didactic, fiind aduse de copiii pe care i-a îndrumat ca profesor de istorie. 
 
Sursa Facebook CMNN
 
Despre sărbătoarea Mărţişorului, de la 1 Martie, se spune că acesta ar fi un simbol exclusiv românesc şi nu mai există şi la alte popoare, chiar un obicei tradiţional şi că unele popoare vecine, cum sunt bulgarii sau mecedonenii, l-au adoptat, datorită frumuseţii tradiţiei. 
 
De altfel, Mărţişorul a fost inclus, în 2017, în lista reprezentantivă UNESCO a patrimoniului imaterial al umanităţii printr-o decizie luată în cadrul sesiunii Comitetului Interguvernamental pentru Salvgardarea Patrimoniului Cultural Imaterial de la Jeju, Coreea de Sud. 
 
„Mărţişorul a intrat pe lista selectă a patrimoniului imaterial UNESCO! Dosarul a fost depus de România alături de alte trei ţări - Bulgaria, FRI Macedonia, Republica Moldova - în care această frumoasă tradiţie a primăverii există, cu unele diferenţe de formă dar în acelaşi spirit al celebrării renaşterii naturii“, anunţata pe Facebook istoricul Adrian Cioroianu, delegat permanent al României la forul internaţional. 
 
Nu se cunoaşte cu certitudine când a apărut tradiţia Mărţişorului, dar se estimează că ea este foarte veche. Dovezi ale obiceiurilor de acum circa 8.000 de ani au fost descoperite în situl arheologic de la Schela Cladovei, judeţul Mehedinţi, unde au fost găsite coliere de care erau agăţate mici pietre de râu vopsite în alb şi roşu. 
 
„Considerate ca având funcţii apotropaice (talismane, care protejează împotriva răului, a duhurilor rele - n.red.), mărţişoarele se purtau la mână, la gât, la picior sau la reverul hainei, fiind apoi legate de ramurile unui pom. Dacă acel copac înflorea şi avea rod bogat, se spune că şi anul celui care purtase înainte şnurul aducător de primăvară, urma să fie unul cu sănătate şi belşug“, a mai precizat muzeograful Renata Buzău.
 

Vă mai recomandăm să citiţi: 

 
 
 
 

Dacă apreciezi acest articol, te așteptăm să intri în comunitatea de cititori de pe pagina noastră de Facebook, printr-un Like mai jos:


citeste totul despre:
Modifică Setările