Copiii care merg pe jos prin două judeţe pentru a învăţa carte. „Când plouă, te uzi tot. Cărţile la fel. Răceşti. Nasoală treabă“

Copiii care merg pe jos prin două judeţe
pentru a învăţa carte. „Când plouă, te uzi tot. Cărţile la
fel. Răceşti. Nasoală treabă“

Doisprezece copiii dintr-un sat izolat din Iaşi parcurg zilnic aproape zece kilometri pentru a învăţa carte. Micuţii se trezesc cu noaptea în cap pentru a ajunge la timp la şcoală şi pentru a nu fi atacaţi de câini, dimineaţa, când încă e întuneric, preferă să meargă în grup. Traseul lor este prin beznă: pentru vedea pe unde merg, copiii folosesc lanterna telefoanelor mobile.

Ştiri pe aceeaşi temă

Elevii din satul Poiana cu Cetate trec zilnic dintr-un judeţ într-altul, pe jos, pentru a putea să termine opt clase. Localitatea este situată la graniţa dintre două judeţe şi, de ani de zile, pentru că cea mai apropiată şcoală gimnazială este Protopopeşti, judeţul Vaslui, copiii merg până acolo pentru a studia.

Se trezesc în fiecare dimineaţă cu noaptea în cap şi, pentru că drumul până la şcoală străbate o pădure, copiii se aşteaptă unul pe altul pentru a merge în grup şi apăra astfel de animalele fără stăpân. 

Reprezentanţii Primăriei din care face parte Poiana cu Cetate, Grajduri, spun că de vină pentru situaţie sunt părinţii, că nu le-au solicitat microbuz. Primarul de acolo e în funcţie de 20 de ani. 

Mărturiile copiilor

Dintre cei doisprezece elevi navetişti, cel mai mult merge pe jos Alexandra Ioana Bălteanu. Copila stă, alături de familie, la capătul satului, şi merge zilnic în jur de 12 kilometri pentru a putea ajunge la şcoală. „Este foarte greu, şase kilometri de mers pe jos este, nu ştiu, foarte greu. Eu stau tocmai în deal, lângă pădure, sus. Sunt îmbrăcată foarte gros, dar tot frig îmi este. Nu este posibilitatea să mergem la altă şcoală, aşa că suntem nevoiţi să mergem aici”, spune fata.



Ceva mai aproape de ieşirea din sat stă Alexandru Alexa. La şase dimineaţă, pe un frig pătrunzător, când am stat de vorbă cu el, băiatul era înfofolit bine, însă ne-a spus tot îi frig „un pic aşa, la picioare”. „Este foarte greu să faci navetă. Când e mare zăpada, te uzi, îţi îngheaţă picioarele. Când plouă, te uzi tot. Cărţile la fel. Răceşti. Nasoală treabă! Mă trezesc la ora 6 şi la 6 şi jumătate ne vedem cu toţii la un băiat. Umblăm aşa, în grupuri, cum ar veni. Noi cum suntem mai mari pe cei mai mititei îi lăsăm în paza noastră, ca să meargă cu noi”, ne-a spus copilul. Acesta este în clasa a VIII-a şi spune că după ce termină ciclul gimnazial vrea să mergă la o şcoală profesională din Iaşi, unde să îşi caute un cămin. „Aş vrea să fie altfel, dar de unde posibilitate? Aş vrea să ne pună microbuz, să ne pună nişte becuri pe aici. Adică nu putem să venim în fiecare zi cu telefonul ca să...(n.r. facă lumină pe drum) la şcoală nu ne lasă cu el”, a mai spus copilul.

Ştefan Pavel face şi el naveta până la şcoală de patru ani. „Mi s-a mai întâmplat să răcesc”, spune el.
„Este greu. Iarna, când mergem la şcoală e zăpada mare, câteodată când e prea mare zăpadă mai lipsesc”, a spus şi Gabriel Marian Bălteanu.

De ce nu au copiii microbuz şcolar

Părinţii copiilor se arată şi ei neputincioşi în faţa situaţiei, despre care spun că datează „dintotdeauna”.
„Se aşteaptă unul pe altul pentru că îs singurei şi se tem. De multe ori îmi spune, «nici nu mă mai duc mâine la şcoală, că uite ce vreme e». Microbuz şcolar la noi nu este, parcă e un sat părăsit, aşa”, spune Ioana Bălteanu, mama a doi copii.

Iulian Alexa, tatăl unui alt elev navetist, spune că fiul său nu obişnuieşte să se plângă de situaţie. „Ca copiii, tace si el din gură, merge înainte”, spune bărbatul.

Satul Poiana cu Cetate face parte din comuna Grajduri, condusă de acelaşi primar încă din 2000. Constantin Zamfirache (PSD) ne-a spus că sunt „3-4 copii” care fac naveta „1-2 kilometri” pentru a ajunge la şcoala din judeţul Vaslui, pentru că aceea e mai aproape decât unitatea din Grajduri, care e la 7-8 kilometri. În realitate, sunt 12 copiii iar distanţa exactă, conform Google Maps, între Poiana cu Cetate şi Protopopeşti este de 4,4 kilometri.



Întrebat ce demersuri a făcut pentru a rezolva problema elevilor navetişti, Zamfirache a răspuns: „Este opţiunea părinţilor, în general se întâmplă aşa. De când sunt eu primar aici, copiii care termină şcoala la Poiana cu Cetate merg la gimnaziu în Protopopeşti. Al doilea microbuz este în conservare, acum e în revizie. Daca e nevoie să aducem copiii de la Poiana cu Cetata la Grajduri, ar trebui să înfiinţăm un post de sofer în organigrama. Microbuzul folosit acum, daca ar fi să meargă şi acolo, ar face mai mult timp şi nu ar ajunge in timp util cu toţi copiii la şcoală”, spune primarul, care se referă la elevii din celelalte sate ale comunei.

Dacă bani pentru copiii din Poiana cu Cetate nu s-au găsit, pentru un sediu mai grandios, da. Pe 23 iulie 2019, Primăria Grajduri a atribuit un contract de aproape 1 milion de lei pentru extinderea sediului instituţiei. Contractul a ajuns la firma unor verişori de-ai primarului, SC Tarcă Construct.

Dacă apreciezi acest articol, te așteptăm să intri în comunitatea de cititori de pe pagina noastră de Facebook, printr-un Like mai jos:


citeste totul despre:
Modifică Setările