Viaţa de poveste a singurului român care a ajuns vicepremier al Australiei. De ce a intrat în istorie cu porecla „Red Ted“

Viaţa de poveste a singurului român care a ajuns vicepremier al Australiei. De ce a intrat în istorie cu porecla „Red Ted“

Edward Granville Theodore şi soţia lui, în anul 1930 FOTO Arhiva Bibliotecii Naţionale a Australiei

A rămas în istoria ţării cangurilor, prin reformele administrative profunde. Un întreg cartier din capitala Camberra poartă acum numele românului Edward Granville Theodore (supranumit „Red Ted”), fiul maistrului corăbier Vasile Teodorescu, din Galaţi, şi nepotul protopopului de Covurlui, Gheorghe Teodorescu.

Ştiri pe aceeaşi temă

Chiar dacă mulţi se căznesc să demonstreze contrariul, emigranţii românii „pricepuţi şi harnici” nu-s o „invenţie” a zilelor noastre, căci dintotdeauna (cu excepţia perioadei „cortinei de fier”, când graniţele au fost obstacole complicate) România a fost un teritoriu din care s-a emigrat pe capete. Am „exportat” mână de lucru brută, dar am exportat şi creiere, iar unii dintre cei plecaţi de aici au reuşit să atingă performanţe de excepţie în ţările adoptive.

Un astfel de exemplu este cel al lui Edward Granville Theodore, cunoscut şi sub numele de „Red Ted”, care la începutul secolului al XX-lea a devenit o figură legendară a Australiei. De altfel, românul este considerat unul dintre fondatorii Australiei moderne, cariera lui politică şi administrativă fiind de-a dreptul fulminată. A reuşit să ajungă vicepremier al ţării cangurilor, postură din care a realizat lucruri care l-au introdus în cărţile de istorie.

Interesant este faptul că deşi este celebru la Antipozi, Red Ted este practic necunoscut în România, cu toate că, potrivit mărturiilor istorice incontestabile, el este român la origine, lucru cu care, de altfel, s-a mândrit mereu. Există dovezi că în perioada interbelică Edward Granville Theodore chiar a vizitat oraşul Galaţi, locul unde s-a născut tatăl său, pentru a-şi găsi rudele.

Fiul unui corăbier din Galaţi devenit căutător de aur

Edward Granville Theodore s-a născut pe 29 decembrie 1884, în oraşul australian Adelaide, dintr-o familie mixtă, româno-irlandeză. Tatăl său, Vasile Teodorescu, era stabilit în Australia de circa patru ani, dar încă nu dobândise cetăţenia, iar mama lui, irlandeza Annie Tanner, era sosită de foarte puţin timp în noua ei ţară.

Potrivit datelor consemnate în bigrafia lui Edward Granville Theodore (coroborate cu datele din evidenţa Arhiepiscopiei „Dunării de Jos”)  Vasile Teodorescu era cel de-al treilea fiu al preotului  Gheorghe Teodorescu, protopoul Galaţilor în a doua jumătate a secolului al XIX-lea.

Vasile Teodorescu era un foarte apreciat maistru în construcţia de corăbii şi, după un periplu de câţiva ani prin mai multe porturi ale lumii, alege să plece către Australia, stabilindu-se în portul Adelaide.  Se pare că românul a făcut parte dintr-un val de emigranţi care avea ca ţintă noul „El Dorado” australian, însă nu există prea multe informaţii despre acest capitol din viaţa acestuia.

Biografia oficială a lui Edward Granville Theodore consemnează faptul că la 1882, Vasile Teodorescu s-a căsătorit cu o irlandeză, Annie Tanner, iar în 1886 şi-a schimbat numele Basil Theodore, devenind cetăţean australian. Al doilea din cei şase copii ai lui Basile a fost Edward Granville, care a primit prin naştere cetăţenia australiană, chiar dacă părinţii lui erau imigranţi fără cetăţenie.

De la miner la vicepremier

Deşi provenea dintr-o familie destul de săracă de emigranţi  Edward Granville Theodore a reuşit să aibă o ascensiune fulimantă în carieră, fiind considerat în prezent unul dintre fondatorii Australiei moderne şi, după aprecierile unui adversar politic, „cea mai bună minte financiară din emisfera sudică”.

În prima parte a vieţii a trudit din greu în minele de wolfram şi zinc. Firea lui directă, bătăioasă, îl face însă repede remarcat printre mineri, care-l aleg lider sindical, iar la doar 30 de ani ajunge preşedinte al Sindicatelor Unite din Queesland.

Intrând în Partidul Laburist, Edward Granville este ales, în 1919, prim-ministru al statului Queesland (avea doar 35 de ani), implicându-se curajos în reformele acestui al doilea stat ca mărime din Australia, vreme de şase ani.

Câştigă un loc în Parlamentul Federal, în 1927, iar peste alţi doi ani devine vicepreşedinte al Partidului Laburist şi este desemnat trezorier federal şi vicepremier al Australiei.

A gestionat, în această calitate, criza de la începutul anilor 30, dar soluţiile sale n-au fost admise în totalitate, fapt regretat mai târziu, când specialiştii au recunoscut că aplicarea lor ar fi fost benefică pentru ţară.

A fost adeptul politicii „fără doctrine”, considerând că singurul scop al aleşilor unei comunităţi este să lupte pentru binele oamenilor simpli. De altfel, prin sistemul creat de Theodore, oamenii de rând au putut să devină proprietari de pământ şi de mine, iar muncitorii australieni au fost cel mai bine plătiţi din lume timp de zeci de ani.

Mândru de originile româneşti

Conform volumului „Ortodoxia Românească în Australia”, publicat în anul 2007 de preotul profesor Dumitru Găină (preot misionar ortodox în „ţara cangurilor”), Edward Granville Theodore ar fi venit în România în 1924 sau 1925 (în vremea când era vicepremier în Queesland), la Galaţi, pentru a-şi căuta rudele.

De atunci datează, de altfel o relatare inedită a vieţii preotului Gheorghe Teodorescu de la Biserica Mavromol şi a fiului său, Basile, emigrat în Australia, cu referiri la premierul australian, păstrată în colecţia de documente a Muzeului Judeţean de Istorie din Galaţi.

S-a retras din politică în 1931 (pe fondul neînţelegerii cu Parlamentul în privinţa reformelor, pe care politicienii le considerau ca prea curajoase şi prea de stânga), dedicându-se mediului afacerilor. La moartea sa, săvârşită în ziua de 9 februarie 1950, la Sydney, a avut parte de onoruri de stat.

Reformele administrative făcute de Red Ted l-au poziţionat ca unul dintre cei mai seamă politicieni ai Autraliei. În semn de mare apreciere, un cartier din capitala statului-continent, Canberra, poartă numele Theodore, la fel şi mai multe şcoli de din Galaţi, cu o poveste realmente fascinantă.

Era nepotul protopopului de Galaţi

Aşa cum scrie profesorul Dumitru Găină în volumul amintit, bunicul marelui om politic australian a fost primul catihet (1846-1858) şi apoi protopop al ţinutului Covurlui (1858-1860).

„La mijlocul secolului al XIX-lea, preotul Gheorghe Teodorescu, slujitor în Galaţi, era un cleric învăţat şi respectat. Originar din judeţul Botoşani, unde a văzut lumina zilei în anul 1826, rămâne orfan de ambii părinţi, fiind crescut de fratele său, Macarie, superiorul Mănăstirii Precista din Roman”, scrie Dumitru Găină.

S-a şcolit în vestitul seminar de la Mănăstirea Socola (Iaşi), fiind coleg, între alţii, cu Iosif Gheorghian, mai târziu episcop al Dunării de Jos (1879-1886) şi mitropolit primat al României După absolvire a funcţionat ca profesor la renumita şcoală din Pomârla, judeţul Botoşani.

Cu sprijinul vestitului protopop de Tecuci şi mare patriot, Gheorghe Dimitriu-Hogaş (tatăl scriitorului Calistrat Hogaş), tânărul Teodorescu se căsătoreşte în anul 1848 cu Zoe, cea mai mică fiică a serdarului George Stanciu din Pechea, cu care a avut o căsnicie fericită şi trainică. Zoe era soră cu Marioara, a doua fiică a serdarului pechean, devenind astfel cumnat cu protopopul de Tecuci, Gheorghe Dimitriu-Hogaş. Din această căsnicie s-au născut cinci copii (două fete şi trei băieţi).

După ce se căsătoreşte este hirotonit diacon (1848), slujind vreme de un an la Biserica „Sfântul Spiridon”, care atunci avea funcţie de catedrală a oraşului Galaţi. Între 1 octombrie 1858 şi 1864 a fost protopop la despărţământul al II-lea din ţinutul Covurlui. A slujit ca preot la Biserica „Sf. Haralambie” din Galaţi (1858-1864) şi, până în anul morţii, la fosta Mănăstire Mavromol (1864-1901).

Între 1846-1858 a fost catihet (responsabil că pregătirea candidaţilor la seminarele teologiece), iar între 1858-1860 a fost protopop al ţinutului Covurlui (care ţinea de la Galaţi şi până aproape de Huşi), calitate în care, pe lângă administrarea vieţii bisericeşti, îndeplinea şi funcţia de ofiţer al stării civile, judecând şi procesele de divorţ.


Vă mai recomandăm şi:

Povestea românului de geniu alungat din propria ţară pentru că a îndrăznit să-i critice sistemul medical. A avut patru nominalizări la Premiul Nobel 

Povestea coloniei de 1.000 de elveţieni care au trăit în Galaţi. Cum s-au stabilit la malul Dunării şi de ce li s-au şters mai toate urmele

De unde vine expresia „Vacs Albina“. A intrat în folclor pornind de la un produs românesc care a cucerit lumea în secolul trecut 

Dacă apreciezi acest articol, te așteptăm să intri în comunitatea de cititori de pe pagina noastră de Facebook, printr-un Like mai jos:

citeste totul despre: