Cum l-au umilit comuniştii pe fratele lui George Enescu. A fost arestat şi închis un an de zile fără proces
0
Dumitru Bâşcu a fost fratele după tată al lui George Enescu. A fost premiat pentru lucrările sale, dar după încarcerarea nedreaptă decisă de comunişti, nu a mai avut nicio expoziţie personală. Povestea lui face parte din proiectul ”artişti în temniţele comuniste”, produs de PostModernism Museum în 2021.
Proiectul „Artişti în temniţele comuniste”, produs de PostModernism Museum în 2021, aduce în atenţie, sub forma unei platforme online multimedia dedicate, peste 150 de profile de artişti şi artiste care au suferit în temniţele comuniste, acompaniate de video documentare, o expoziţie online şi o campanie culturală online de informare şi conştientizare.
Istoria artelor din România s-a scris fără a ţine cont de aceste destine artistice. În spaţiul public s-a dezbătut şi publicat până acum, în diferite forme publicistice şi mediatice, mai ales despre experienţele carcerale ale elitelor politice, religioase şi aproape deloc ale celor din zonele artelor vizuale.
Contribuţia documentară a proiectului „Artişti în temniţele comuniste”, produs de PostModernism Museum, este necesară pentru o mai bună înţelegere a istoriei culturale recente şi este semnificativă pentru o cercetare sistematică a represiunii regimului comunist în zona artistică. „Experienţele carcerale ale unor biografii artistice individuale nuanţează totodată şi termenii opoziţie, rezistenţă prin cultură, disidenţă, utilizaţi în zona artistică”, spune Cosmin Nasui, curatorul proiectului.
Prin parteneriatul cu Centrul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii (CNSAS), au fost consultate de către cercetătorii proiectului fişele penale ale unor artişti, acestea fiind puse la dispoziţia publicului pe platforma www.postmodernism.ro, în scopuri de informare, documentare şi cercetare.
150 de poveşti cutremurătoare
Proiectul „Artişti în temniţele comuniste” urmăreşte prezentarea profilelor a peste 150 de artiste şi artişti care au suferit, condamnaţi politic în temniţele comuniste, pentru o punere în context identitar a relaţiilor complexe dintre sisteme socio-politice şi viaţa culturală naţională (creaţie şi consum) din perioada 1945-1989 în România, prin intermediul unor instrumente de lucru interdisciplinare pe care le foloseşte PostModernism Museum în proiectele sale de documentare, precum: cercetări în arhive, expoziţie online, platformă multimedia, video-documentare, campanie de informare şi conştientizare.
„Încă din faza actuală de cercetare, se pot desprinde câteva caracteristici generale ale motivelor de arestare ale artiştilor, printre care: «agitaţie duşmănoasă», «crime de uneltire împotriva ordinii sociale», «crimă de înaltă trădare», «rebeliune», «a făcut parte din PNL», «a făcut parte din PNŢ», «activitate legionară», «activitate într-o grupare legionară», «şef de cuib şi comandant legionar», «trecerea frauduloasă a frontierei», «speculă», «crimă de război», «crime contra umanităţii», «omisiune de denunţ», «răspândire de publicaţii interzise», «manifestări duşmănoase», «scrisori anonime». Artiştii nu au fost arestaţi pentru manifestări de natură artistică sau derivate din această activitate profesională”, adaugă Cosmin Nasui.
”Viaţa unui om învins poate căpăta totuşi un sens”
De-a lungul cercetării, istorici din cadrul proiectului au intrat în contact cu familii de artişti condamnaţi politic, care au pus la dispoziţie materiale documentare, însoţite de multă implicare emoţională. Spre exemplu, un membru al familiei artistului Petru Suciu scrie: „Mă bucur că, într-un context mai larg, viaţa unui om învins poate căpăta totuşi un sens, ca parte a unei istorii care nu trebuie să se mai repete. (...) Senzaţia că e inutil. Acum pare altfel.”
Numărul de 162 de artişti identificaţi individual până în prezent reprezintă procentul de aproximativ de 15% din totalul de 600 de artişti: 400 din Capitală şi 200 din ţară, la data începerii arestărilor. Redăm mai jos primul document de la care am pornit cercetarea ACNSAS, fond Documentar, dosar nr. D 000018 Măsuri represive luate împotriva unor persoane de diferite profesii (scriitori, ziarişti, profesori, artişti): note şi tabele privind arestarea şi condamnarea unor scriitori, ziarişti, profesori, compozitori, pictori, artişti, regizori în perioada 1945-1964.
Lista a fost completată ulterior cu fondul penal şi cu surse alternative din arhivele private ale artiştilor, dar şi de bibliografie memorialistică. Campania culturală de informare şi conştientizare a fost lansată în social media de PostModernism Museum în luna octombrie 2021 şi include câteva profile de artiste şi artişti în închisori.
Incidentul de la Berna
Oliviu Beldeanu a fost iniţiatorul şi conducătorul acţiunii de ocupare a Legaţiei Republicii Populare Române din Berna, între 14 şi 16 februarie 1955. Evenimentul este cunoscut sub numele de „Incidentul de la Berna" sau „Atacul de la Berna". La 15 februarie 1955 Legaţia României de la Berna a fost atacată de 4 emigranţi români (Oliviu Beldeanu, Stan Codrescu, Dumitru Ochiu şi Ioan Chirilă) care cereau eliberarea deţinuţilor politici din România.
FOTO PostModernism Museum
Arestaţi, cei 4 au fost judecaţi în Elveţia, primind condamnări între 1 an şi 4 ani închisoare.
Considerând că pedepsele date de justiţia elveţiană au fost mult prea mici, autorităţile comuniste de la Bucureşti au pus în practică un plan de răpire a lui Oliviu Beldeanu, liderul grupului. Răpit şi adus în România, Beldeanu a fost condamnat la moarte pentru „înaltă trădare” şi executat la 18 februarie 1960 la Jilava.
Fiica principelui Alexandru Mavrocordat, întemniţată sub o învinuire ridicolă
Născută în familia Mavrocordat, Olga Elena Sturza era fiica principelui Alexandru Mavrocordat şi a Luciei Cantacuzino-Paşcanu. Ea a găzduit 150 de elevi la moşia din Păuneşti, iar în timpul primului război mondial, în 1917, a înfiinţat Orfelinatul „Principesa Olga M. Sturdza”, în conacul său de la Miroslava - care, în anul 1936, devine Şcoala Agricolă.
Prinţesa Olga Mavrocordat a studiat pictura şi sculptura la Berlin, Dresda şi Paris, mai întâi ca elevă a sculptorului Debois şi apoi ucenică a celebrului Auguste Rodin. În anul în care s-a căsătorit, ea şi-a expus sculpturi la Salonul de la Paris. Primul atelier l-a avut la Dieppe, apoi a deschis un atelier la Iaşi, în Copou, unde lucra cu dalta şi ciocanul busturi şi statui de marmură.
A fost arestată în anul 1953, împreună cu nora sa, Ileana Manu-Sturdza, sub învinuirea că au vândut lemne de pe fosta lor proprietate. Au fost deţinute la penitenciarele Mislea şi Jilava, fiind eliberate după 9 luni.
Cariera unui artist, curmată brutal de comunişti
Dumitru Bâşcu a fost fratele după tată al lui George Enescu. A urmat Şcoala de Belle Arte din Iaşi între 1920-1924, avându-i ca profesori pe Gheorghe Popovici (pictor) şi Jean L. Cosmovici, precum şi Şcoala Naţională de Arte Frumoase din Bucureşti, între 1924–1927, unde i-a avut ca profesori pe George Mirea şi Camil Ressu. A debutat la Salonul Oficial de pictură şi sculptură în 1927, câştigând premiul Anastase Simu şi apoi în 1929 premiul Aman.
A fost arestat şi închis un an de zile, fără proces. După acest eveniment dramatic, Dumitru Bâşcu nu a mai avut nicio expoziţie personală toată viaţa.
Pictor condamnat la muncă silnică pentru activitate legionară
Sever Burada a urmat Şcoala de Belle-Arte din Bucureşti, unde i-a avut profesori de pictură pe George Demetrescu Mirea şi Jean Al. Steriadi (1915-1919). După absolvire, a participat la concursul pentru bursa Nicolae Grigorescu. S-a clasat primul, fapt ce i-a permis să-şi continue studiile, timp de încă cinci ani, la Paris. A expus la Salonul oficial al artiştilor francezi (1922- 1925). La Expoziţia Interaliantă expune o lucrare care a fost achiziţionată de statul francez (1923). În 1926 a revenit în ţară.
A fost arestat pe 26.V.1959 pentru activitate legionară. Prin sentinţa nr.903/1959 a Tribunalului Militar Bucureşti, a fost condamnat la 15 ani muncă silnică. A fost pus în libertate la 29.VII.1964 prin Decretul nr.411/1964.
Cercetarea acestui subiect se va materializa în viitorul apropiat şi într-o primă publicaţie volum, ce va apărea la editura PostModernism Museum, parte din seria editorială „History Dustbin”. Proiectul cultural „Artişti în temniţele comuniste” este finanţat de Ministerul Culturii prin programul ACCES 2021 şi are ca parteneri Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii (CNSAS), Muzeul Ororilor Comunismului în România (MOCR), Modernism.ro şi Revista Memoria.
Se încarcă comentariile...
